La finalul lui ianuarie am comentat că epidemia (care imediat e pandemie) ar trebui să ne facă să reflectăm măcar la vreo 3 chestii mari. Încă nu s-a întâmplat asta, dar eu sunt din Ardeal, am răbdare.
Până atunci însă avem efecte directe și indirecte ale celor două luni și jumătate de ușor haos: panica s-a propagat mai repede decât virusul, ceea ce înseamnă că o creștere exponențială a cazurilor noi va duce la – v-ați prins – o creștere direct proporțională a comportamentelor personale și de grup haotice. Economic, tot ceea ce înseamnă mobilitate și adunări colective a fost bușit în freză, producția e parțial încetinită (dar o creștere a cazurilor va avea efect direct pe tot lanțul de producție), în timp ce zona de servicii online/la distanță, produse medicale (măști, dezinfectante și ceva medicamente) și alimente cunoaște un boom.
Ca din orice situație de criză, unii pierd și alții câștigă (din plin). Și din coronavirus, și din războiul din Siria, și din criza migranților, șamd.
Un alt efect este neîncrederea oamenilor în stat și instituțiile sale. Dacă credeți că românii sunt cei mai nașpa și nepricepuți din lume, probabil că nu ați citit mesajele băștinașilor de peste Ocean. Cu toate acestea carantină precum în China nu cred că o să vedem prea repede în niciun alt stat (m-aș fi așteptat să văd ceva similar în Iran, dar acolo factorul religios e atât de puternic, încât depășește zona de rațional – știți voi, pupați cu încredere icoanele, că-s de argint și vă apără de toate relele… sau nu…).
No bine, luați cu cioco și cu răbdare, pentru că anul acesta va merge înainte cu sughițuri. Nu trebuie să fim paranoici, dar o minimă pregătire și protecție nu strică niciodată. În rest, un stil de viață sănătos. 🙂