Cu ce se mai joacă kinderii?

Dacă anul trecut aţi jucat pokemon go, vă anunţ că senzaţiile acestui an sunt kendama, fidget spinners şi slime.

Kendama probabil până în toamnă va fi cea mai plictisitoare jucărie. Personal de abia aştept, pentru că nu găsesc niciun scop educaţional în ea. O fi bună pentru motricitate, dar mie mi se pare o jucărie pentru copii retardaţi. Şi prefer “nu te supăra frate” că măcar acolo trebuia să-ţi faci strategie.

Fidget spinnerele cică sunt antistress. Acum de ce are nevoie un ţache de chestii antistress nu ştiu, dar am priceput că sunt încă un nimic costisitor, care va face senzaţie maxim un sezon, după care nici măcar nu o să mai ştim de ele…

Slime-ul este un maglavais care poate fi folosit în activităţi senzoriale, pentru copii mici. Doar că am văzut reţeta pe net şi mi se pare o chestie super toxică. Pentru copiii mai mărişori mi se pare o porcărie maximă, numai jucărie nu. Dacă mai ştiţi chestia aia verde din anii trecuţi care semăna a muci şi pe care o puteai folosi să îţi sperii prietenii, pe lângă şerpi de cauciuc şi dinţi de plastic? No bine aia măcar avea un scop în viaţă 🙂

Una peste alta, ăştia micii sunt privaţi de jocuri şi activităţi educative big time şi eu mă gândesc cu groază că viitorul este cam sinistru, staţi să vedeţi când vor deveni adulţi şi vor trebui să voteze…

Advertisements

3 chestii de executat cu adolescenţii mai interesante decât Firea\Dan

  • Discuţii plecând de la temele din American Crime. Lista este lungă rău: imigraţie (sezonul trei – şi dacă ziceţi că este despre State, probabil că aţi ratat ştirile despre sclavii ro pe plantaţiile italiene…), bullying, viol, rasă, discriminare, gay, procese decizionale, sistemul educaţional, relaţii familiale, droguri, etc.
  • Discuţii sau alte metode nonformale etc. plecând de la cartea lui Sophie Kinsella, Finding Audrey (despre anxietate şi adolescenţi)
  • Monitorizarea activităţii consilierilor locali braşoveni – voluntariat civic la APD pentru anul acesta.

 

Lungul drum al găsirii informaţiilor oficiale

Studiu de caz: TBC

Într-o lumă plină de ştiri false, una din modalităţile de a ajunge la informaţii relevante este de a le căuta pe site-uri oficiale. De exemplu dacă vrem să aflăm mai multe despre infecţia cu TBC, am putea căuta informaţii pe site-urile Ministerului Sănătăţii, la Direcţia de Sănătate Publică locală sau la Spitalul de Pneumoftiziologie. Pentru că, nu-i aşa, educaţia este primul pas în prevenţie şi prevenţia este de preferat tratamentului…

Drept urmare am deschis site-urile şi am folosit căutarea, care mi-a returnat următoarele rezultate (printscreen-uri de astăzi):

2

Site-ul Ministerului Sănătăţii, search cu “tbc”, 5 rezultate. M-am ambiţionat şi am căutat prin meniu, am ajuns la pagina de pacienţi – ghiduri medicale, nimic nici aici. Am revenit la search, am căutat infecţia cu tbc şi tuberculoză, nimic din nou. M-am plictisit şi am închis site-ul că e degeaba :))

3

Site-ul Direcţiei de Sănătate Publică Braşov, niciun buton de search.

4

Site-ul Spitalului de Pneumoftiziologie Braşov, pagina de noutăţi, neactualizată din 2015, nu există search.

În aceste condiţii informaţiile la care ai acces sunt de pe site-uri oferite de google, precum csid.ro şi sfatulmedicului.ro, la concurenţă directă cu ce vei citi în reţelele sociale – un studiu de anul trecut arăta că adulţii din US îşi iau informaţiile din reţelele sociale în procent de 62%; tind să cred că procentul este similar şi la noi.

Cum ar trebui să arate un site creat pentru oameni?

1

CDC site-ul oficial, peste ocean, search pe pagina principală cu tbc returnează rezultatele de mai sus, în maxim 2 secunde.

Idei care ar putea fi implementate dacă…

Dacă bunul simț ar prevala, multe chestii faine s-ar putea întâmpla. pam pam. (rimă neintenționată, mai ales că e luni dimineața și încă n-am băut cafeaua)

La nivelul Uniunii Europene se aruncă anual 88 de milioane de tone de mâncare, la nivel global aproximativ o treime din hrana produsă. Sursa aici. Există deja mai multe idei implementate care pot fi cercetate, discutate și replicate. Pentru curioși linkul este aici.

The Real Junk Food Project este o idee venită din zona anglo-saxonă și este un proiect de cafenele care gătesc cu ingrediente trecute de termenul de expirare și primite din surse diverse (horeca, bănci de alimente) și rețele de supermarketuri pentru unele cafenele locale; sunt deschise publicului larg și funcționează pe bază de donații.

După cum zic fondatorii pe site:

“We intercept food that is past its expiration date and use our own judgement on whether we believe the food is fit for human consumption or not, by smelling it, tasting it and visually inspecting it. We do not turn food away simply because it has ‘expired’, but we will never serve food that we believe is unfit for human consumption.”

No bine, cum vi se pare ideea de a găti cu mâncare expirată? 🙂

 

Că tot începe școala cât de curând

Cred că ar fi folositor un proces de reflecție legat de competențe, respectiv de tot ce ne chinuim să le băgăm kinderilor pe gât. De exemplu de ce să le mai cerem să fie creativi și cu spirit antreprenorial, dacă tot ce cere piața sunt roboței fără personalitate care să sclavagească pe moșie? De ce să le cerem să-și dezvolte gândirea critică atâta vreme cât aceasta va fi folosită la distribuit articole de pe site-uri obscure sau știri de pe antene? De ce le cerem să fie sportivi când singurul sport național este cel al alergatului la shopping pe credit prin mall? Nu mai bine îi învățăm de mici să fie individualiști, nesimțiți, fără coloană vertebrală și tupeiști dacă oricum acestea sunt valorile pe care le promovăm la tot pasul?

Nu putem forever să pregătim tineri pentru o societate ideală, care este la 180 grade distanță de cea actuală pentru că nu vom face altceva decât să scoatem frustrați pe bandă rulantă.

via pinterest

via pinterest

Copiii și timpul liber

Conform unui studiu recent copiii români petrec aproape 23 de ore pe săptămână în fața unui televizor sau computer. N-am reușit să găsesc studiul pe internet (recunosc, nici nu l-am căutat prea mult), pentru că m-ar fi interesat dacă a fost cercetat și timpul petrecut pe smartphone și tablete. În fine, chiar și așa, înseamnă aprox. 3 ore pe zi. Dcă presupunem 8 ore de somn, 8 ore de școală, 2 ore pentru masă, 2 ore transport și altele, rezultă că aproape tot timpul liber rămas este petrecut într-un mod pasiv.

Soluții există, întrebarea e dacă vrem să schimbăm ceva sau suntem ok în starea asta…