Care-i diferența între social și educațional

Cea clasică: a-i da unui om un pește sau a-l învăța să pescuiască.

Eu sunt obsedată de independență și autonomie personală. Știu, face rău la relații personale, dar mi-am promis să fiu femeie întreținută de fiecare dată când ies în oraș cu masculi 😀 Revenind, din punctul meu de vedere o societate ar trebui să fie capabilă să-i ofere unui individ sprijin atunci când se află într-o situație de vulnerabilitate, astfel încât să treacă rapid peste ea și să-și recapete independența (și respectul de sine). Câte persoane aveți impresia că sunt fericite și mândre că primesc o zdreanță sau o pungă cu bomboane? Câte persoane credeți că sunt extaziate de faptul că trebuie să fie spălate la fund de alții, pentru că și-au pierdut autonomia personală? Și lista poate continua cu toate serviciile sociale (pe care oricum suntem incapabili să le furnizăm la standarde de calitate). Spre diferență uitați-vă la expresia unei persoane care obține lucrurile de care are nevoie prin puterile proprii. Lucru care este posibil prin educație. Educația este singura modalitate prin care o persoană poate ajunge sa-și satisfacă nevoi de ordin superior.

Te-ai aștepta ca în secolul smartphone-urilor, acest lucru să fie mai mult decât evident. Dar încep să cred că telefoanele o să ajungă mai smart decât noi…

eco-comuniștii

Pe vremea lui Ceaușescu, laptele, sucul și apa minerală se cumpărau în sticle. Gunoiul se strângea în ziare. La școală copiii colectau hârtie, castane și plante medicinale… Cu regularitate se sărbătorea Earth day, căci curentul și gazul erau cu porția. Tv-ul emitea 2-3 ore pe zi, fapt care a contribuit la limitarea poluării. Mașini nu prea erau și în weekend circulau cu schimbul, pare sau impare. Nu erau piste pentru biciclete, dar strada era suficientă pentru mașini, țoacle și copiii care băteau mingea după școală. În fiecare primăvară tot blocul ieșea la făcut curat în grădină, plantat flori și văruit copaci. Și măcar o dată pe an, tot poporul voluntaria în agricultură. Voluntariat socio-educațional nu prea exista, pentru că, evident, nu erau cazuri sociale și școala era stindardul patriei… doar că în 89 s-au trezit niște proști să-și dorească cola la pet și tv pe cablu… și așa s-a dus pe Spurcata armonia națiunii… și acu ne apucăm să redescoperim roata… 😀

PS: conform ultimelor studii, tinerii născuți după 89 tânjesc după vremea comunistă… nu putem să le dorim decât un comunism fericit (aș vrea să îi văd cât o să le mai placă comunismul când vor avea telefoanele mobile pe post de bibelouri, netul tăiat, granițele închise și cerceii scoși din urechi, că-n neconformi cu doctrina partidului…)

de ce să nu trimiți cv la plezneală

din categoria educațional, astăzi de ce să nu trimitem cv-uri copy-paste, că doar-doar ne-o băga cineva în seamă. No bine, cred că e logic răspunsul: ai 200% șanse să nu te angajezi în veci și să ajungi beneficiar al serviciilor sociale! pentru mai mult succes îți sugerez următoarele (da, eu și facebook :P):
1.  Concepe un cv general, din care să reiasă cât mai bine experiența și cunoștințele pe care le ai în domeniul vizat – toată lumea folosește în acest moment template-ul de cv european pe care îl poți descărca de aici. Este de preferat să folosești un cv funcțional în locul unuia cronologic – pe nimeni nu interesează prea mult locurile prin care ai trecut, ci realizările pe care le-ai avut. Insistă pe domeniul/ jobul dorit – dacă vrei să te angajezi ospătar, pe angajator nu îl va interesa că ai lucrat babysitter, decât dacă îi vei arăta de ex. că abilitatea de a comunica cu kinderii te recomandă pentru un restaurant destinat familiei. Adaptează-ți cv-ul în funcție de jobul dorit sau de cerințele angajatorului.

2. Fă research temeinic. Există numeroase baze de date pe care le poți folosi: AJOFM (e de preferat să te deplasezi la ei), site-uri de recrutare, firme specializate de recrutare, firme ale angajatorilor. Dacă ai găsit un job, citește cu atenție cerințele angajatorului și aplică, respectându-le. Ia în considerare că persoana responsabilă din HR care se ocupă de selecție este o persoană care merită același respect ca și tine, ca persoană aflată în căutarea unui loc de muncă, de aceea nu abuza de timpul ei, trimițându-i cv-uri doar ca să te afli în treabă (sau să dovedești că nu știi să citești + ești prost de bubuie apele…).

3. Dacă nu ai găsit un job valabil, ai mai multe posibilități: completezi cv-ul online de pe site-urile de recrutare, trimiți un email firmelor specializate, rugându-le să te adauge în baza lor de date sau le scrii direct firmelor de profil care te interesează, cu aceeași rugăminte. În cazul emailurilor, cv-ul tău trebuie să fie însoțit obligatoriu de un text scurt, de motivare a demersului tău. Mai precis ar trebui să menționezi ce dorești de la firma respectivă și ce te recomandă (cunoștințele, experiența, abilitățile tale). Angajatorul va aprecia dacă vei scrie și de unde ai auzit de el și de ce îi scrii tocmai lui. Lucrul acesta înseamnă că textul sau scrisoarea de motivație trebuie să fie personalizate, chiar dacă cv-ul este același!!!

4. Pentru nimic în lume să nu trimiți cv-uri fără justificare, că vei ajunge doar spammer și muritor de foame!

5. Dacă urmezi toate aceste sfaturi și nu îți găsești un job în următoarele 5 minute, nu dispera 🙂 joburile existente nu (mai) sunt atât de multe, dar la un moment dat va răsări soarele și pe aleea ta. Între timp: poți să faci research și mai temeinic (de ex. te poți documenta despre ce zic specialiștii vis-a-vis de dinamica pieței muncii în domeniul pe care îl cauți), poți să cauți un curs de calificare/ recalificare/ specializare (dacă ești șomer sau persoană înregistrată în căutarea unui loc de muncă poți beneficia gratis) sau poți să faci voluntariat! În ultimul caz înveți o mulțime de lucruri, rămâi activ, tratezi depresia și poate mai prinzi o informație despre vreun job. Succes!