Cu ce s-a înlocuit monoglutamatul?

No bine, am prostul obicei să citesc etichete, deși devine dificil, că literele sunt din ce în ce mai mici… Și ce am descoperit eu la ultimele lecturi?

Monoglutamatul de sodiu a mai dispărut din produse, dar nu de pe toate. În schimb a apărut zahărul. Zahăr în vegeta – serios, era să-mi pice punga din mână! Zahăr în salam. De ce han tătarul trebuie să avem zahăr în salam, nu știu, că nu e prăjitură.

Este plin de oameni cu diabet sau de persoane care se apropie de asta, deși nu știu, că nu își fac analizele în mod regulat. Ghidurile de nutriție nu exclud zahărul din alimentație, dar sugerează o cantitate limitată pe zi. Discutăm de zahăr adăugat. Ori în condițiile în care nu ai exercițiu de a citi etichete și de a calcula calorii, riști foarte ușor să faci excese, fără să vrei.

Citiți cu atenție etichetele în special la produsele noi sau cele cu ambalaj modificat!

titluri, evenimente si putin branding

Am avut ocazia sa petrec vreo cateva ore prin liceele brasovene si sa testez reactiile kinderilor vis-a-vis de evenimentele si titlurile Brasovului. O experienta plina de invataminte… V-ati intrebat cata lume stie despre mega-evenimentul anului viitor din Brasov? (dzeule, se intampla ceva in catun in 2013? :D) Procentul este infim, zic eu si rimeaza cu efortul administratiei locale de a crea un brand Brasovului. Fix pix. Copiii isi aduc aminte de ceva cu capitala verde, dar va rog sa nu le testati cultura ecologica pentru ca vi se va ridica parul pe ceafa. Si cam atat. Bine macar ca ne mai adauga strainii prin ghiduri turistice, sa avem si noi cu ce ne lauda… Spre diferenta, Sibiului inca stie sa profite de pe urma Capitalei Culturale Europene, surclasand majoritatea oraselor din Romania (in pofida strazilor facute praf de companiile de utilitati si a giratoriilor care nu-si aveau rostul). Cluj Napoca mizeaza in continuare pe tineri, reusind sa devina Capitala Europeana a Tineretului in 2015. Brasovul inca isi cauta identitatea, nereusind sa-si promoveze nici ursii, nici berea, nici povestea…

dacă aș fi primar…

Strategia mea pe termen mediu ar fi să construiesc noi cartiere, în timp ce le demolez pe cele actuale și le refac… Știu, de unde bani? Cred că dacă nu mai subvenționăm ca proștii Tetkron și alte mizerii de companii, am avea bani să-i întoarcem cu lopata 😀 Revenind la problema mea actuală: infrastructura din orașele comuniste și de vis în care trăim este jalnică și nu mai face față nevoilor actuale. Nu avem parcări suficiente, școlile sunt prost compartimentate, de spitale sau facilități culturale nici nu mai vorbesc. Zonele verzi sunt frumoase, dar cu utilitate scăzută, parcurile sunt … la Viena. Și lista poate continua. Lucru care mă face să perseverez în a comenta că etichetele și 2 bannere puse prin oraș nu ne ajută nici să fim mai verzi, nici mai de poveste… niște HCL însă ar putea schimba lucrurile în bine… și puțină voință politică.

ce e ăla cocalar??

No bine, după câteva replici schimbate cu Bloghiță pe twitter pe tema cocalarilor, propun dezbatere: cum definiți voi cocalarul? Numai după stilul de muzică ascultat? După haine? După moacă? După limbaj? După miros?

PS: dexonline are o singură definiție : cocalar, cocalari s. m. 1. țigan bișnițar. 2. șmecheraș de cartier. 3. (peior. – între rromi) țigan de cea mai joasă speță.

PS2: există cocalar de stil nou??

cum ne furăm singuri căciula

Profa mea de română din școala generală obișnuia să ne spună să nu îi lăsăm pe colegi să copieze de la noi, că la un moment dat vom înțelege de ce. Eu m-am prins din liceu, când colega mea de bancă lua note mai mari decât mine la lucrările la care mă copia 😀 La nivel de societate, în momentul de față sunt foarte mulți cei care au trecut prin școală dând copy-paste, de la colegi sau de pe net… și-s foarte mulți cei care au permis acest lucru, pentru că, nu-i așa, trebuie să fim ca frații… Și unii și alții termină o grămadă de studii, unele mai fancy ca altele, după care descoperă că dorințele-nevoile-piața de muncă sunt cam paralele… după care apar dilemele și frustrările, intervențiile neamurilor șamd. Mai logic ar fi ca fiecare să înțeleagă de la vârsta potrivită care-i treaba cu evaluarile, cu achiziția de cunoștințe, abilități, atitudini și cu parcursul profesional… că nu ne permitem toți să trăim cu aer sau din moștenirile mătușii… dar ar trebui să fie responsabilitatea fiecăruia. Dacă reușim să facem asta, sistemul educațional rămânesc va reveni la standarde de calitate acceptabile.

În altă ordine de idei, dacă învățăm să fim responsabili, poate vom folosi anumite etichete mai cu bun simț… de ex, oraș de vis, oraș de poveste, capitală verde etc… Asta în timp ce orașul nu este capabil să răspundă la standarde de calitate nevoilor de rang inferior al tuturor cetățenilor săi… ce să mai vorbim de nevoi superioare… cine nu știe la ce mă refer, nu știu ce draq caută aici :))

etichete

cati dintre voi ati avut porecle cand erati mici? cu siguranta ati patit-o macar o data sa va strige unul/ una mai mare cu un apelativ care nu v-a placut… meserias, nu? ei bine exista niste jurnalisti la Sibianul care cred ca nu au trecut prin asta (sau nu isi mai aduc aminte). in plus cred ca au chiulit la orele de deontologie profesionala si au trecut prin scoala dand copy-paste la referate de pe net. si au fost angajati pe pile, sa dea dracu. altfel nu imi explic cum poate sa intre o stire avand ca titlu “Adevarata “fata de cur” exista! priveste si cruceste-te! :))” preluata din the Sun, folosind poza unui bebelus… doar ca eu, curioasa din fire, am mers la sursa sa vad daca asta e exprimarea britanica, si cand colo, ca sa vezi, poza se cheama: Cheeky baby!! Eu ma astept sa vad o demisie si scuze pe prima pagina a Sibianului!!! Idiotilor!