ce treabă am eu cu Roșia Montana?

Pe vremea când învățam eu geografie pentru bac, mi-a fost foarte greu să memorez informațiile despre resurse naturale, industrie și toată partea a doua a cărții de geogra. Cu ceva vreme în urmă am realizat că oricum le-am învățat degeaba, pentru că lumea actuală e cu fundu-n sus și nimic din ce știam odinioară nu mai este valabil. Același lucru pot să îl spun în prezent și despre modalitățile de tranzacționare din comerțul internațional tocite prin facultate, pentru că nici dracu nu învăța cu 10 ani în urmă că profitul adevărat se face din lohn și alte inovații actuale ale șmecherilor din diferite industrii.

Roșia Montana este una din acele zone cu resurse naturale despre care probabil am învățat la geografie. Din campaniile pro sau contra duse pe toate canalele posibile și imposibile am tras o singură concluzie: că profitul va fi super uriaș, de merită bătaia de cap. Concluzia numărul 2, după ce am primit o invitație de a merge într-o vizită pe teren în calitate de blogger a fost că distinșii domni au început să-și epuizeze strategiile (dacă ar fi așa, e de bine, nu de rău, dar nu știu zău…). Și concluzia numărul 3 e mai mult decât evidentă: păi doar atât merit eu, o excursie iarna la Roșia Montana??

PS: de pe rețelele sociale și puținele bloguri pe care le mai citesc am dedus că un grup de bloggeri brașoveni a fost invitat în excursie, dar succesul nu a fost cel scontat. Dacă nu-i așa, corectați-mă 🙂

de prin Timișoara

din capitolul să ne cunoaștem patria, azi, Timișoara. vroiam să o vizitem mai demult, dar nu mi s-a oferit ocazia (deși am avut un prieten timișorean :D). weekendul ăsta însă am bifat-o. în drum spre Brad, am făcut un ocol prin vestul țării 🙂 mi s-a părut un fel de Brașov cu mulți tei și un centru similar Sibiului (care se renovează de GTZ). cred că cele mai faine experiențe le-am avut atunci când am descoperit un oraș pe jos, fără hartă și prea mult research anterior. m-a lăsat prietena mea pe un bulevard și de acolo în vreo jumătate de oră eram în Piața Unirii. ce-i drept căutam baterii pentru aparatul foto, însă nu am putut găsi niciun magazin specializat în zonă, iar chioșcurile vindeau numai ziare (ce chestie, dle. :P). tot bateriile m-au adus la Iulius Mall, care e foarte aproape de centru și m-au ținut ocupată pentru vreo oră, timp în care am reușit să nu mă rătăcesc printre magazinele de țoale (mda, n-am avut timp de ele). fericită că în sfârșit aveam baterii, m-am reîntors în piață la o limonadă. super relaxare. am prins o zi cu foarte mult soare și căldură, oameni nu foarte mulți și multă liniște. mai lipsea un concert 🙂 unica mea nelămurire era că piața în care mă aflam nu prea semăna cu faimoasa Piața Operei și nu știam încotro să o iau. așa că am pus în funcțiune sistemul digi-mama (sau mama-digi) și cu încă o întrebare la chelneriță, am ajuns și în cea de-a doua piață a Timișoarei. n-am avut prea mult timp, căci a trebuit să mă reîntorc la mall și de acolo am plecat spre Brad.

ce mi-a plăcut: zonele verzi, îngrijite – chiar și în cartiere; niște clădiri superbe – sper să fie renovate cât mai curând; mall-ul – mare, utilizat, inclusiv servicii publice puteai găsi acolo și prețuri ok, pistele verzi pentru bicicliști;

ce nu mi-a plăcut: casiera din Auchan care nu m-a lăsat să trec pe la casă, deși nu cumpărasem nimic, pentru că aveam rucsac în spate și s-a mai și isterizat; porumbeii și mizeria lăsată de ei; lipsa informațiilor turistice publice.

Nu prea am văzut turiști, lucru care m-a mirat. Dar poate era prea dimineață… sper să se renoveze mai repede și să mai ajung prin zonă 🙂