Într-o țară în care nici măcar refugiații nu vor să stea, este amuzant să citești zilnic despre cum alții au ceva cu românii, care-s pita lui Dumniezău, cei mai corecți, cinstiți și devreme acasă, drept urmare merită sacii de bani din PNRR, vize de America și Schengen.
În realitate sunt puțini oameni care au ceva cu românii și da, nu e nimic neobișnuit aici, toată lumea are ceva cu alte nații, nu suntem noi nici primii, nici ultimii.
Dar imaginea țării bate criteriile tehnice, iar imaginea României nu este prea bună. Nu mă credeți? Vedeți de câte ori apar știri despre Ro în presa internațională, câte sunt pozitive și câte sunt negative. Testați pe internet care este primul cuvânt care le vine în minte străinilor și o să aveți mari surprize. Și nu, doar un înotător, o tenismenă și doi fotbaliști nu au cum să schimbe imaginea unei țări despre care majoritatea habar nu au unde se află pe hartă.
În plus, diplomația românească este plină de loaze aka politicieni analfabeți, copchii, neveste și amante, care sunt tolerați la poze oficiale, dar ignorați la discuții cu mize. Asta dacă oamenii nu-s plecați la shopping… Și doar cu unul-doi diplomați ok nu se face primăvară, și nici nu intrăm în Schengen.
Poate că noi ne-am obișnuit să ne descurcăm în tot acest sistem populat de cei mai proști copii din curtea școlii, vorba aia, se poate și mai rău de atât, dar alte țări nu au de ce să ne înțeleagă cultura locală, miserupismul, apetența pentru auto-sabotare și prostia ridicată la rang de artă.
Așa că data viitoare când dați (iar) vina pe alții, poate ar fi bine să vă uitați în oglindă. Că noi toți suntem parte din problemă.
În altă ordine de idei, uneori este bine să înțelegem că negocierile sunt o artă și să procedăm în consecință.
O să intrăm în Schengen, dacă nu acum, mai încolo, fix la fel cum am intrat și în NATO, și în UE. Dintr-un context extern.
claudia 