#moveit sau cât m-am mișcat în 2022

Aș fi vrut să încep în forță, măcar cu o lună de yoga. Dar am început cu o pauză. Și cu puțin înot. După care pauză. După care, înot și exerciții ușoare, plus niște bâțâială pe muzică. După care pauză de lucrat intens la calculator. Pauză, iar, pentru că prea multe cazuri de covid. Când am ajuns iar la înot, aproape că se termina anul.

Parcul Tractorul arată din ce în ce mai trist, motiv pentru care, decât să mă deprim, mai bine îl evit.

În altă ordine de idei, căutând videoclipuri pe youtube, am descoperit că 10 minute e prea puțin, dar 40 este prea mult. Este adevărat că 30 de minute pe zi este mai mult decât nimic, dar din punctul meu de vedere ar trebui minim o oră de mișcare să se vadă ceva rezultate. Când zic rezultate, nu mă gândesc neapărat la chestii complicate, precum slăbit x kilograme, ci la păstrat mușchi, oase, tendoane și articulații funcționale. Ori chiar și eu, pasionată de stil de viață sănătos, am ajuns să întreb de ce durează atât acest clip?! Rezultatul parțial al promovării de conținut cu durată redusă și calitate așa și așa.

Altfel, urăsc perioadele cu turiști în Brașov, pentru că majoritatea sunt super cretini și-mi aglomerează piscina.

Sper ca anul viitor să fie mai bine.

La voi cum e?

Merită să dai banii pe accesorii de fitness?

Dar pe îmbrăcăminte specială? Dar pe aparate?

Bănuiesc că răspunsul diferă de la persoană la persoană, și de la buget la buget. Sincer vorbind, mișcarea se poate face fără cine știe ce aparate fancy. Doctorii recomandă 30 de minute de mișcare pe zi, în ideea că am devenit toți niște moluști, care nu ne mai mișcăm curul din fața computerului sau tv-ului. Dacă ieși la plimbare în fiecare zi, voila, ți-ai bifat obiectivul cardiovascular și ai mai câștigat o zi în plus. Să te plângi pe fb că viața e pustiu… 🙂

Pentru restul, care au probleme cu plimbatul fără scop sau cu vremea, mișcarea trebuie să fie puțin mai planificată și mai organizată. Majoritatea se organizează la sală, dar în condițiile actuale sălile vor fi încă cel puțin un an semi-safe. Drept urmare, ajungi să faci mișcare ca mine, în căldura din dormitor (sau sufragerie, după caz). 🙂

Din nou, ceea ce contează este să ai o îmbrăcăminte lejeră, care să îți dea voie să faci toate exercițiile pe care ți le-ai propus. Eu am ceva haine de sport, care încă mă mai încap (minune!!!), dar recunosc că singurul echipament în care am băgat bani conștient sunt adidașii. În casă însă îi folosesc rar. 🙂 Iar hainele de fitness le iau pe mine, pentru că ajută psihologic și motivațional.

Accesorii – benzi, greutăți, etc., cu regularitate poți să îți cumperi din Lidl sau Kaufland, asta dacă nu vrei să vizitezi raioanele din celelalte magazine sau din Decathlon. Chiar dacă prețurile sunt accesibile, eu nu le recomand decât celor care știu că le vor folosi în mod regulat. Altfel e aiurea să dai bani pe lucruri pe care se va pune praful, ca să nu mai spunem că tot ce e plastic va ceda după o perioadă de timp. Ce poți să faci este să improvizezi aparate din lucruri pe care le ai în casă (ex. greutăți din peturi, benzi din strampi vechi, pe care nu îi mai folosești, mingile copilului etc.) și să te upgradezi la alte chestii, atunci când simți că este cazul.

Cât despre aparate, dilemele sunt legate de buget și mai ales de spațiu. Are rost să îți ocupi spațiul cu un aparat pe care îl vei folosi o lună-două? 🙂

Ceea ce ne aduce la ultima întrebare filozofică pe ziua de azi, cam cât de des și pe ce durată trebuie să folosești toate cele de mai sus, să merită să investești banii în ele? Te las să filozofezi, în timp ce scoți accesoriile de sub pat, să le pui pe lista de “de mâine fac sport cu ele”… 😀

#moveit sau cât m-am mișcat în 2020

Anul ăsta a fost calamitat, practic orice moș de 90 de ani cred că s-a mișcat mai mult ca mine în douăzecidouăzeci. De asta sunt niște decidenți care trebuie spânzurați de neuron, pentru că nu vor să priceapă că pentru generațiile actuale bazele sportive deschise sunt o necesitate, nu un moft. Și, sincer, atunci când oricum te mobilizezi greu, orice șut în posterior devine trei pași înapoi.

No bine, toată lumea face fitness, acasă, pe zoom, taci și nu te mai plânge. :)) Eu n-am făcut pe zoom, că am liste și listuțe de rutine. 🙂 Și am și ceva logistică. Dar adevărul este că sportul, la fel ca alte activități, are nevoie de condiții adecvate, una dintre ele fiind capacitatea de a te concentra la ce faci. Ceea ce mie mi-a devenit din ce în ce mai greu…

Deci da, este un an trist. Corpul meu suferă în tăcere și spiritul urlă de minim două pe zi. Perioada asta va avea sechele multă vreme după ce se va termina epidemia de viruși și prostie.

Merg să înot în sufragerie. Ne vedem la anul…