Cărți, scene și manele – ediția octombrie 2022

Success often results from positive feedback loops that amplify tiny initial variations into enormous differences in final outcomes.

Success and Luck: Good Fortune and the Myth of Meritocracy, Robert H. Frank

We might not be able to fix the economy. We might not be able to make everyone as rich as Americans. But we can design the city to give people dignity, to make them feel rich. The city can make them happier.

Happy City, Charles Montgomery

Montgomery spune că spațiul public este un fel de bun magic și este esențial pentru un oraș cu oameni fericiți. Ca să vezi chestie… 🙂

Malibu Rising, a lui Taylor Jenkins Reid, o parte din carte este ok, după care vine finalul, în care avem o tonă de personaje, care nu au niciun sens, ori cu ele, ori fără ele, cartea tot așa se termină. Am strâmbat din nas și la The Silent Patient, culmea, tot o carte premiată de Goodreads. De unde rezultă, ca la filme, că uneori premiile nu spun nimic despre calitate.

Sper că stați jos. Dirty Dancing primește o continuare, care ar trebui să ajungă pe ecrane în februarie 2024. Frances ‘Baby’ Houseman se reîntoarce în tabăra Kellerman treizeci de ani mai târziu, adică undeva în anii 90. Și o să avem și ceva din muzica originală, și ceva hiphop. Recunosc, sună interesant. Dirty Dancing a fost urmat de Dirty Dancing Havana Nights, care nu a fost chiar rău și a primit și un remake în 2017, absolut oribil. Anul acesta s-au împlinit 35 de ani de la filmul original și de fiecare dată când îl văd pe Patrick Swayze mă gândesc ce pierdere mare a fost moartea lui.

Problema cu remake-urile și continuările: pot înțelege de ce la douăj’ de ani mai filmezi o dată, că generațiile noi nu prea se uită la filme vechi; și na, uneori trebuie să adaptezi scenariul la vremurile actuale, ca să priceapă publicul despre ce e vorba în el; peste care se suprapune viziunea regizorului și felul în care lucrează echipa. Dar sunt filme – capodopere – care ar trebui lăsate în pace. Pentru că un remake prost aduce deservicii scenariului sau cărții ecranizate. Cât despre continuări, este foarte greu să îți iasă ceva ok.

Și uite un exemplu: American Gigolo, apărut în acest an, care nu continuă povestea din film, cum am crezut inițial, ci construiește pe un scenariu similar, cu o acțiune petrecută în prezent, începe atât de prost, încât am bombănit tot episodul (Jerry, păi se poate?!). Filmul original i-a construit cariera lui Richard Gere. Actorul de acum, din rolul principal, Jon Bernthal, are carisma unui câine bătut. În plus ideea de a explica opțiunea acestuia pentru a fi gigolo prin faptul că a fost traficat și abuzat de copil de către pedofili, este la 180 de grade distanță față de narcisismul personajului original.

Bad Sisters, o adaptare a lui Sharon Horgan după un serial mai vechi, este filmat în Irlanda și este delicios.

The Summer I Turned Pretty, păstrați-l pentru o săptămână în care plouă și este frig.

Wedding Season, în care se face – ce altceva? – apologia căsătoriilor aranjate între indieni.

The Outlaws, pentru că l-am văzut pe Christopher Walker în distribuție, este mai bun decât m-am așteptat.

Purple Hearts, Sofia Carson joacă atât de prost, de numai pe Netflix se putea întâmpla…

Love in the Villa, pentru când e vreme nașpa afară și dacă vreți să purtați adidași la costum și aveți nevoie de inspirație.

Mack & Rita, nu este cel mai bun film al Dianei Keaton.

După o așteptare de mai mult de jumătate de an, Monarch pare slăbuț de tot.

Where The Crawdads Sing, v-am spus că am citit cartea, filmul e și el ok, liniar și decent, fără prea mari pretenții. Plus cântă Taylor Swift pe coloana sonoră.