Cât de mare este sectorul ONG

FDSC a publicat recent un studiu actualizat despre sectorul ONG. Astfel în 2015 marea majoritate a organizaţiilor (65%) nu au obţinut venituri sau s-au aflat sub limita de 40.000 lei (mai puţin de 10 mii de euro anual) şi doar 20% au realizat venituri între 40-200 mii lei şi 15% peste 200 mii lei. Ca să fie şi mai distractivă situaţia, 8% din organizaţii au realizat 80% din totalul veniturilor din sectorul neguvernamental. Iar totalul veniturilor reprezintă aprox. 1,6% din PIB.

Pe scurt, majoritatea organizaţiilor sunt slab finanţate şi putem presupune că dacă au ceva rezultate, lucrul ăsta se datorează în principal ambiţiei şi mai puţin capacităţii şi sustenabilităţii sectorului. Şi ar fi interesant de văzut un studiu cu privire la impactul direct al finanţărilor existente în ultimii 10 ani – dacă au făcut bine sau rău – că eu una am nişte păreri personale contradictorii…

Un alt lucru care confirmă această stare de fapt este dat de statisticile cu privire la angajaţii din ONG-uri: majoritatea nu au angajaţi, adică 68% (wow, ce surpriză!!), 22% au între 1-5 angajaţi şi doar 2% au mai mult de 20 de angajaţi. În medie în 2015 o organizaţie a avut 2 angajaţi, majoritatea tineri şi lucrând pe salarii mici, sub minimul salariului brut pe economie. Lucru care se întâmplă peste tot prin lume – citesc zilnic articole de peste ocean pe tema asta şi care vin în contradicţie cu mitul îmbogăţirii în ONG-uri.

Acelaşi studiu confirmă faptul că peste 90% din români nu fac voluntariat şi că profilul voluntarului român de ONG este tânăr sub 30 de ani şi cu studii superioare.

Studiul întreg poate fi citit aici. 

Despre legea risipei alimentare

Către finalul lunii mai va intra în vigoare Legea nr. 217/2016 privind diminuarea risipei alimentare. Legea se aplică operatorilor economici din domeniul agroalimentar, de la microîntreprinderi la companii mari, care ar trebui: 1- să ia măsuri de responsabilizare pe tot lanţul agroalimentar, 2- să vândă la preţ redus produsele apropiate de termenul de expirare, 3- să le doneze ong-urilor pentru consum uman sau 4- animal şi într-un final 5 – să le transforme în compost, biogaz sau să le neutralizeze.

Produsele vor putea fi transferate prin donaţie sau sponsorizare ong-urilor (asociaţii sau fundaţii), precum şi întreprinderilor sociale, în condiţiile înregistrării acestora la ANSVSA. Ong-urile din domeniul asistenţei sociale vor putea revinde produsele cu maxim 25%+tva din preţul de achiziţie, prevedere care a generat deja comentarii din piaţă privind concurenţa neloială.

Până una alta rămâne de văzut câte organizaţii se vor înregistra ca operatori, respectiv vor îndeplini condiţiile de transport şi depozitare. Pe de altă parte cu excepţia actului de donaţie sau sponsorizare, restul de măsuri erau în teorie practicate cel puţin de companiile internaţionale, cu politică activă de CSR. De asemenea dacă legea va avea efect asupra celor care vând produse mucegăite pe post de produse ok – gen Auchan sau comercianţii din piaţă… Va fi totodată interesant de văzut efectul asupra Horeca. Şi iîn final asupra consumatorilor finali, care aruncă tone de mâncare la gunoi în mod constant.

Că până la urmă responsabilitatea ar trebui să afecteze toţi factorii implicaţi.

Şi una de peste ocean, că şi ei sunt ai noştri 😀 Mister Trump s-a gândit el în mintea lui cea odihnită că măsurile implementate de fosta administraţie sunt prea costisitoare, drept urmare le-a trimis la gunoi. Măsurile priveau caloriile, respectiv evidenţierea acestora mai clară pe etichetele produselor şi detalierea conţinutului de zahăr, fibre şi nr. porţii, inclusiv evidenţierea clară a gramajului legat de vitamine, şamd. Din păcate momentan e 1-0 pentru prietenii lui Trump, bătălie din care cei care pierd sunt consumatorii.

O altă discuţie este legată de fibrele din alimente, că, no, n-ai mâncat porţia de fibre pe zi, nu exişti :)) FDA a publicat un ghid legat de fibrele naturale şi cele sintetice, doar 7 din cele sintetice respectând definiţia fibrelor dietetice, printre care se regăsesc celuloza şi pectina.

Cu alte cuvinte este cât se poate de importantă o etichetă descriptivă completă, pentru a înţelege ce mănânci şi mai ales pentru a face faţă mesajelor comerciale înşelătoare.

Ong-urile nu sunt miezul din pâine

Of, of, măi, măi.

Ong-urile sau organizaţiile neguvernamentale sau sectorul terţiar, care cuprind o gamă largă de entităţi nu doar fundaţii sau asociaţii (ex. cooperative) acoperă nevoile societăţii acolo unde statul şi business-urile nu reuşesc. Serviciile sociale, cultura, recreerea pot fi zone acoperite de organizaţiile nonprofit, dar lista poate cuprinde o gamă largă de activităţi. În funcţie de societate avem şi modele diferite – de ex. servicii sociale furnizate integral de stat sau devenite afaceri. Plecând de la această premisă da, ong-urile ar putea în teorie rezolva probleme din societate, dar nu e musai; e ok şi dacă reuşesc să rezolve problemele membrilor săi. Da, ong-urile sunt mai rapide în răspuns şi mai creative în soluţii, dar am putea foarte bine vedea business-uri care fac acelaşi lucru. Din nou depinde de ce fel de societate avem sau dorim să avem. Şi ong-urile au nevoie de un anumit context şi de anumite condiţii pentru a funcţiona şi mai ales pentru a performa; şi ele au un ciclu de viaţă; şi ele lucrează cu resurse, şi când resurse nu avem, ajunsul pe lună devine cel puţin dificil, dacă nu imposibil; este un sistem fluent şi care nu este bătut în cuie, cu specificităţile sale. Şi culmea culmilor, dacă vă puteţi imagina aşa ceva, tot oameni lucrează şi prin ong-uri, nu roboţi şi nici suprazei.

Acestea fiind spuse, să ne bucurăm că n-au crăpat încă toate organizaţiile – căci, credeţi sau nu, situaţia sectorului este înfiorător de tristă la momentul actual – şi să sperăm că vor mai avea forţă să genereze plus valoare în anii care vin, căci statul român este super varză şi eu una nu îl văd în veci performând… iar despre firme, numai de bine.

Un exemplu recent de management performant al statului aici.

Se anunță un an cu modificări legislative interesante

Vineri am fost la Sibiu la o consultare regională a MTS-ului (Ministerul Tineretului și Sportului) care și-a propus ca în acest an să modifice printre altele Legea tinerilor dar și metodologia de finanțare a proiectelor de tineret. Nu ar fi rău, poate în felul acesta se dinamizează puțin domeniul tineretului.

Ieri am văzut că mai există o inițiativă de modificare a OG 26/2000 cu privire la asociații și fundații, care afectează întregul sector ongist.

Link către site-uri pe pagina de facebook a Colors – dacă vreți să săriți cu idei și propuneri 🙂

 

Îmi crește impozitul dacă am ONG acasă?

Dacă ONG-ul tău are sediul într-un apartament aflat în proprietatea unei persoane fizice (de regulă se află la unul din membrii asociației) și nu îți desfășori activitatea acolo (nu faci activități, nu decontezi utilitățile pe asociație) atunci proprietarul va plăti impozitul normal, aferent persoanei fizice, dar va depune la administrația financiară a primăriei (la Brașov, este cea de pe Dorobanților) declarația fiscală pentru stabilirea impozitului model ITL 001 – o descarci de aici. Tot pe site la administrația financiară găsești un model completat – aici – e bine și mai târziu, decât niciodată… Mai trebuie să atașezi copia CUI a asociației și cartea de identitate a proprietarului.

Dacă la domiciului respectiv se află mai multe organizații/ firme/ pfa, se completează câte un formular pentru fiecare dintre acestea.

Logica de mai sus – cu activități desfășurate și decontare de utilități + documentație – este valabilă și pentru restul persoanelor juridice atunci când se stabilește încadrarea clădirii pentru impozit.

PS: Dacă ONG-ul tău are sediu propriu se pare că impozitul se va mări substanțial din acest an, după cum am auzit de pe la colegi… în codul fiscal este prevăzut că acestea ar fi putut fi exceptate de la plata impozitului majorat dacă consilierii locali ar fi făcut demersurile necesare în decembrie pentru a stabili acest lucru printr-o hotărâre de consiliu local. Din păcate se pare că cel puțin la Brașov nimeni nu s-a sinchisit (dacă aveți exemple pozitive prin alte orașe, dați de veste).

Programul de lucru este aici – înarmați-vă cu calm 🙂

Meandrele concretului

Și tu de fapt cu ce te ocupi?

Și tu ce muncești?

Și.. ăăăă, nu prea pricep de fapt tu ce faci….

Și tu CONCRET?

17 ani jumătate. 7 jumate colorați. Restul fuseră în două culori, de unde și replica: tu vezi lucrurile doar în alb și… (sunt cincizeci de nuanțe pisi, știm toți)

Cum s-ar zice cei șapte ani de acasă absolviți. Și liga de amatori, și liga mică. Că te împinge timpul înainte, vrei nu vrei. Echivalentul a vreo 18.000 de beneficiari. (păi atâta raportează ăia la posdru pisi) Cu un cost per beneficiar de sub 15 euro, fără a cuantifica voluntariatul și suportul personal – că oricum un om de-al nostru muncește pentru patru. Cost care se transpune în oameni de toate vârstele mai independenți, mai implicați, mai activi. Și doar multe mii de voluntari, din care vreo 500 de-ai noștri. (societatea civilă e degeaba pisi)

E mult? E puțin? Naiba știe. Dar poți face un exercițiu de imaginație să vezi cum ar fi fost fără culori. Și fără alții ca noi, care strâng din dinți, zâmbesc birocrației și fac ca lucrurile să meargă chiar și atunci când toți urlă “nu se poate” și pun piedici și bețe în roate. (sinergia faptelor pisi).

f5d6f346a70e778bd5f458c054fe1452

via pinterest

Most wanted…

Professional Fellows 🙂

Untitled-001

În această primăvară fac parte dintre-un grup de 22 de bursieri din România, Ungaria, Slovacia și Bulgaria (5 din România) care au fost selectați în cadrul unei burse profesionale care acoperă domeniul organizării comunitare. În cadrul bursei voi petrece șase săptămâni în Statele Unite pentru a învăța mai multe din experiența activiștilor de peste ocean, din care o lună de internship în cadrul organizației Seed House din Wichita, Kansas.

Programul este finanțat de către Departamentul de Stat al SUA.