Paradigma finanțării de proiecte din bugete locale

No bine, cred că e cazul să începem să gândim puțin diferit, dacă vrem mai mult antreprenoriat & inovare & implicare & inclusiv grupuri vulnerabile.

În momentul de față se pot finanța din bugetul local (primărie) și cel județean (consiliul județean) proiecte în domenii precum sport, cultură, tineret. Cultele au finanțare directă și pe zona de business nu știu să existe nimic; pe social știu de ceva subvenții la care se putea aplica o dată pe an; sănătate pauză. Mai există procesul de bugetare participativă, care, cel puțin în Brașov, a fost un fiasco total.

Problemele sunt de mai multe feluri: de la faptul că există o singură tură de finanțare pe an, la mărimea cofinanțării, la avansuri, la ghiduri de finanțare și calitatea proiectelor finanțate, calitatea procesului per ansamblu, finanțări cu dedicație șamd.

Ca să putem ajunge la un alt nivel, nu va ajunge doar să facem evaluare și să modificăm pe ici, pe colo, ci să avem o modificare de paradigmă. Câteva idei:

Ar trebui să avem o viziune pe termen mediu și niște principii, care să se aplice atât la CL, cât și la CJ – cel puțin în Brașov, pe mandatul actual ar putea fi posibil, în teorie. Mă rog, cu multe negocieri pe după uși închise.

Ar fi frumos să definim ce se finanțează prin proiecte și ce se pretează pentru alte modalități. De exemplu eu aș vrea să dispară banii dați aleatoriu pentru culte, dar să apară o linie de finanțare dedicată.

Nu cred că este ok la cultură să finanțăm pe aceeași linie și instituții publice, și ONG-uri sau persoane fizice (presupunem că pot aplica și ele, ca la Afcn), când oricum instituțiile publice sunt finanțate deja integral de stat. Dar am putea crește finanțarea directă, care să acopere mai multe evenimente & activități și totodată să poată aplica pentru cofinanțare, astfel încât să fie stimulate să atragă finanțări externe. Aceeași idee se putea aplica în cazul unor organizații mari, pentru evenimente strategice, care pot genera bani & plusvaloare pentru oraș/județ.

Cred că ar trebui să avem și minigranturi, la care să se poate aplica tot anul. Și parteneriate cu instituții/organizații care să facă informare și outreach în comunitate, inclusiv gestionat de granturi.

Gândiți-vă că degeaba au brașovenii idei dacă au ratat deadline-ul, dacă nu știu unde să aplice sau nu înțeleg cu funcționează sistemul. În plus sunt oameni cu idei care nu au entități în spate, organizații sau firme, cu ei ce facem? 🙂

Bugetarea participativă aș lăsa-o pentru infrastructură, că e absurd să finanțezi jocuri și alte trăznăi, când în teorie ele pot fi încadrate la cultură sau tineret.

Nu mai zic de ghiduri simplificate și într-un limbaj accesibil, de formulare online, aplicat online, raportat online… 🙂 Și de tratat beneficiarii ca parteneri, nu ca hoți, cum se obișnuiește prin .ro. 🙂

Nu se poate că nu ne permite legea – well, atunci schimbăm legea.

Și ultima, pentru că locuim într-unul din cele mai bogate metropole ale țării, vreau linie de finanțare pentru proiecte de tineret și vreau finanțări pentru business-uri de tineret. Vă și spun cele 3 arii de interes pentru următorii 4 ani: educație sexuală, educație financiară și educație civică. 🙂

Concluzia: stat vs privat, mari vs mici, diversitate (domenii, beneficiari, tipuri de granturi), viziune pe termen mediu.

Și un ps: starea organizațiilor după aproape 10 luni de covid nu e foarte bună și viitorul e destul de sumbru. De pe la Primărie bate un vânt de pierdut timpul cu consilieri și renovări și cu cât întârzie ajutorul direct și targetat, cu atât atunci când va veni – dacă va veni – s-ar putea să fie degeaba (mortul nu mai poate fi resuscitat, că nu suntem în filme sf). Nici de pe la administrația centrală nu pare că ong-urile ar fi băgate în seamă prea mult. În contextul blocării bugetelor de sponsorizări și a scăderii veniturilor populației, marja de mișcare va fi mică, foarte mică și extrem de mică.

Risipa alimentară

Din una în alta, căutând chestii pe net, am descoperit că organizațiile și alți operatori care vor să primească alimente care stau să expire, pe legislația adoptată din 2016 și implementată cu chiu cu vai de anul trecut trebuie să se înregistreze la Ministerul Agriculturii.

Discutăm de L 217/2016, art. 2c, transferul alimentelor prin donare, pentru consum uman, în ultimele 10 zile ale termenului de valabilitate la organizații receptoare, care la rândul lor le vor dona mai departe consumatorilor finali sau le vor procesa (de ex. în cantine sociale).

Interesant este că în lista receptorilor din mai anul acesta, băncile de alimente nu apar. Acum nu mi-e clar dacă baza de date nu este actualizată sau dacă și în acest domeniu este un mic haos, dar dacă ați fost beneficiar pe această legislație, sunt curioasă cum funcționează sistemul – merge ok? nu merge? este sau nu birocratic? are sens? este folositor? etc.

Voluntariatul, ong-urile și covidul

“Informațiile au fost culese din surse deschise – social media, siteuri ale organizațiilor neguvernamentale, portalul stiriong.ro – cu obiectivul de a ajuta inclusiv administrația publică în identificarea posibililor parteneri.”

În starea de urgență nicio organizație nu putea să facă nimic de capul ei, totul centralizându-se la nivel de Comitetul de urgență și/sau Prefecturi, dar no, noi culegem informații de pe net…

Dar problema majoră nu este asta. La finalul unui raport cu vreo 30 de pagini nu știu de fapt care au fost rezultatele și/sau impactul acestor inițiative. Este frumoasă lista de linkuri și organizații, dar mai frumos ar fi fost să știm câte fonduri s-au strâns, cât au reprezentat ele comparativ cu ajutorul de stat și dacă și cum au ajutat, câți beneficiari (persoane fizice vs. instituții), care au fost problemele, ce se poate îmbunătăți, etc.

“Serviciul Politici de Cooperare cu Mediul Asociativ apreciază că există o efervescență a inițiativelor din mediul asociativ din această perioadă dar organizațiile neguvernamentale se confruntă cu dificultăți în a și urmări misiunea din cauza crizei și a fragilizării organizaționale sub aspect financiar, al resurselor umane și a capacității de a asigura continuitate în furnizarea de servicii. Crearea de coaliții, proiecte în parteneriat în sector sau chiar realizarea unor noi forme de organizare (ex.Centrul de Urgențe Sociale- Iași), intensificarea activităților de fundraising în comunităţi, apeluri la donații sunt câteva dintre metodele cu care sectorul neguvernamental a încercat să și asigure supraviețuirea și în același timp să vină în întâmpinarea nevoilor grupurilor vulnerabile.”

Practic avem confirmarea faptului că statul prin al său guvern și secretariat general știe foarte bine care sunt problemele sectorului. Dar că i se rupe. Am mai spus-o, în momentul de față ONG-urile sunt la coada instituțiilor care funcționează în România, afectate în mod direct de legislația înfiorătoare (declarația beneficiarului real, anyone???), dar este bine că avem pretenția ca în situații de criză să fie primele care sar cu ajutorul. Eu una mă așteptam să vedem un fond special pentru ONG, pe dezvoltarea capacității lor, ceva folositor, dar no, e cazul să revenim cu picioarele pe pământ. :))

Ca să vă dau un exemplu concret de interacțiune cu măria sa statul, am avut contractele de muncă suspendate în situația de urgență. Declarația 112, făcută cu zero, a preluat doar impozitul, dar recipisa a venit fără erori. La ceva timp distanță ne-a venit notificare că n-am depus declarație. 🙂 Când ne-a venit și a doua, m-am dus la Anaf să văd care-i problema. Până am redepus noi declarația corectă, ne-a venit hârtie că am fost scoși din registrul cu sponsorizări. :)) Încă un drum la finanțe, ca să ni se spună că asta e, n-avem decât să reluăm procedura, că nu putem contesta, că e vina noastră blablabla. Dacă ești o organizație mică și fără studii economice + legislație + conta practic ești mâncat de sistem în acest moment…

Până la următorul raport, luați cu gheață… :))

ONG-urile pe care le iubim. În declarații publice, mai puțin în legislație.

Pentru că dna. Raluca Turcan lăuda recent ONG-urile și sprijinul lor în pandemie, spunând că își dorește un parteneriat pe termen lung (sic!), un mic tratat de profil:

Societatea este împărțită teoretic în trei sectoare mari, cel public (instituții și companii de stat), cel privat (majoritar srl-uri) și cel terțiar, unde intră și ONG-urile. Toate încearcă să rezolve probleme în societate, cel puțin în teorie, cu instrumente și valori specifice, și cu un anumit procent de inovație aferentă.

În România ONG-urile au apărut după 90 ca o reacție firească la monopolul de stat anterior și la rezultatele sale catastrofale din domenii diverse. Înainte de integrarea în UE se înrădăcinase ideea ca ONG-urile să vină cu soluții, să creeze parteneriate cu instituțiile de stat, să acceseze granturile și să pornească proiectele, rezultatele acestora fiind preluate de stat și continuate pe finanțare proprie. De ce așa? Pentru că organizațiile au fost probabil considerate mai inovatoare, mai active, mai de încredere…

După integrare s-a considerat că suntem și noi în rând cu lumea bună, drept urmare sursele de finanțare private s-au modificat, granturile fiind înlocuite de 2% și donații private, parteneriatele au continuat sine-qua-non și cel puțin pe hârtie s-a concluzionat că totul merge perfect.

Acum, există modele diferite pe glob, de intervenții și parteneriate stat-ong, noi suntem actualmente undeva pe la mijloc, și unii și alții fac de toate, cu rezultatele care se văd/simt.

Ultimii ani au venit totodată cu valul “ong-urile lui Soros”, în condițiile în care dezbaterea s-a mutat dintre social către civic.

No bine și ajungem noi în pandemie și descoperim că oficialul statului vrea ca ONG-urile să facă de toate, din proprie inițiativă și pe banii proprii, după care noi să le dăm câte o diplomă și un pupic pe fb… Între timp legea asociațiilor și fundațiilor care trebuie modificată zace într-un sertar. Noua legislație cu combaterea spălării banilor tocmai a exceptat srl-urile, dar a lăsat ONG-urile pe lista celor care trebuie să dea cu subsemnatul la notar anual, cu costuri aferente (și încă nu știm ce trebuie să declarăm, ca circul să fie total…). Și încă nu s-a terminat pandemia…

Dragi oficiali, nu are nimeni nevoie de diplome, că ni le printăm singuri. Avem nevoie de recunoaștere oficială, care înseamnă un cadru legislativ adecvat, actualizat și care nu te tratează ca hoț, avem nevoie de predictibilitate, avem nevoie de finanțări transparente și să fim lăsați să ne facem treaba. Restul e PR. Ieftin.

Cum face ANAF mișto de ONG-uri

De la 1 aprilie se aplică aberația ANAF prin care nicio organizație nu mai poate primi sponsorizări sau donații din 2% (așa numitele deduceri fiscale) fără a figura într-un registru. Inventat prin OPANAF 819/2019 din 19 martie, a fost publicat în Monitorul Oficial în 22 martie. Săptămâna trecută m-am uitat aproape în fiecare zi să văd dacă a apărut pdf-ul inteligent, nimic, liniște totală.

Astăzi, în sfârșit, avem formularul 163 online, pe site la ANAF. Acum imaginați-vă cum va reuși instituția care a modificat termenele la declarații unice șamd să dea ok-ul tuturor organizațiilor din România în următoarele 10 zile cum spune procedura. Yeah, right.

Noroc că mai trebuie și un certificat de atestare fiscală de la Direcția fiscală a primăriei, motiv pentru care cine nu și l-a scos de săptămâna trecută, va trebui să o facă înainte de a depune D163. Și că sunt multe organizații habarniste.

Până atunci toți figurăm că nu putem primi sponsorizări. Ultra-mega-fucking-nice. Yup.

Declarația o descărcați de aici. Ordinul este aici.

Ghid ANAF pentru D230 + registrul entităților

Dacă tot s-a prelungit termenul până la 31 iulie, Anaf s-a gândit să publice și un ghid de completare. 🙂 Dacă vreți să vă împrospătați cunoștințele, ghidul îl puteți citi aici.

PS: Pentru a mai putea beneficia de redirecționarea 2/3,5% și sponsorizări, ONG-urile vor fi nevoite să se înscrie într-un registrul special la Anaf. Ordinul a fost aprobat și se aplică de la 1 aprilie. Ordinul îl găsiți aici.

Formulare 230 noi!

Dacă ați completat deja formulare 230 aferente anului trecut pe tipizatele vechi, trebuie să le refaceți pe formularele noi.

Formularele le găsiți pe site-ul ANAF – click aici.

Termenul lor de depunere este 15 martie în loc de 25 mai!!! Pentru că, no bine, statul este preocupat de nu mai poate de programele făcute de ONG-uri și modul în care acestea contribuie la îmbunătățirea societății. hahaha.

Până mai există posibilitatea de a face puțin bine prin această prevedere zic să o folosiți. Dacă vreți să direcționați banii la Colors, click aici pentru datele de completat.

Oameni proști și organizații sorosiște

Mă uitam ieri peste comentariile lăsate pe un site de știri apropo de votarea legii care va afecta ONG-urile. Oameni care jubilau că în sfârșit li se vine de hac organizațiilor sorosiște. 

No bine, hai să vă zic eu cum va fi când nu vor mai fi aceste organizații: o să cadă mă-ta sau  tac-tu la pat? Felicitările, sper că știi cum să ștergi la fund adulți și să tratezi escare. Că organizațiile sorosiște nu vor mai exista să te ajute. O să îi trimiți la azil? Care azil, ăla unicul de stat, care nu are nici paturi, nici angajați? Fii-tu o să fie puțin autist? Ghinion, poți să îl trimiți la Tudorel, poate se pricepe la terapie, că organizațiile sorosiște, știi tu, vor fi pa. Nevasta o să aibă nevoie de medicamente pentru cancer sau proteze pentru sânul ăla tăiat? Pe sub mână, la negru, de la bulgari, că organizațiile sorosiște ți-au stat în gât. Nu o să ai bani nici de pâine? Nicio problemă, te ajută partidul. Cu un șut în cur și un pix roșu. Haine, alimente și servicii sociale o să mai fie doar când vine cutremurul ăla mare și o să vină tirurile cu ajutoare de la organizațiile sorosiște din străinătate…. cu puțin noroc o să primești și tu o banană stricată, dacă ești prieten cu primarul și te pune pe lista aia scurtă. Cum care primar? Ăla ales pe viață de neamurile lui, membrii în consiliul local, că no, organizațiile civice sorosiște nu vor mai exista să pună presiune pe respectarea legii. Nu îți va mai rămâne decât să ieși să te relaxezi, cu masca pe nas, la umbra scaieților rămași netăiați de mafia copacilor, sprijinindu-te de maldărul de gunoaie, că deh, nu va mai exista nicio organizație de mediu să te salveze. O să vrei să pleci din țară, dar granițele vor fi închise (da, concediul nu o să-l mai faci la greci, că partidul te va obliga să-l faci la Olănești, pentru a crește economia locală) și nu îți va mai rămâne decât să îți dai două palme și să cauți un sorosișt care poate să te ajute…

Bine ați revenit în comunism, locul unde numai oamenii proști au valoare 😉

ONG în 2019

Bună ziua, bine ați venit la activitatea noastră din parc. Astăzi ne-am propus să batem mingea împreună. Da, vă place ideea? Grozav! Dar mai întâi de toate, vă rugăm să completați și semnați acest formular. Știți pentru identificarea beneficiarilor reali conform legii spălării banilor. Aa, nu ați venit în parc cu copia certificatului de naștere, că de abia ați ieșit din pampers? Nicio problemă, ne dă mami datele din buletin. Puneți ștampiluță pe post de semnătură. Și acum semnați și formularul de gdpr, că v-am procesat date personale deși nici noi nu știm de ce. Da, sunt în triplu exemplar, că unul rămâne la noi, al doilea merge la instituție și al treilea la partid. Unde păstrăm documentele? Vedeți camionul acela mare din parcare? Sorry, nu avem mai multe mingi în el, doar foldere cu maculatură. Și acum să ne jucăm… ah, nu ne mai ajunge timpul. Poate săptămâna viitoare, dacă primim ok-ul de la psihiatru.

Modificări la legea sponsorizării

Guvernul a introdus un articol nou în Legea sponsorizării și în Ordonanța cu privire la asociații și fundații, prin care instituie controlul Ministerului Finanțelor asupra sumelor primite de organizații din sponsorizări și 2%.

Ordonanța de guvern 18/2018 o găsiți aici.

Nimeni nu se știe cum se va aplica, dar în contextul următorilor doi ani cu alegeri ne putem aștepta la șicane maxime din partea pesede…