Pentru voi nu contează nivelul de trai?

În contextul noii alianțe de la guvernare, în care UDMR face alianță cu oricine partidul tomată s-au imflamat iar spiritele: adică cum să ajungă un ungur prefect la Brașov? Dar de ce să nu ajungă și prefect și subprefect și orice moașă-sa li se mai pare interesant? Eu i-aș lăsa integral să guverneze România să vedem dacă reușesc să crească nivelul de trai sau aducem toată țara la nivelul Mureș/ Covasna/ Harghita… care sunt cele mai sărace județe din regiunea Centru. Eu cred că nu o să ieșim niciodată din buda în care suntem (scuzați metafora) atâta vreme cât nu suntem capabili să punem întrebările corecte. Prea puțin mai contează în prezent că ungurii și românii s-au bătut ca proștii prin istorie. Oricum în maxim 50 de ani vom fi depășiți numeric de țigani și chinezi. Statistic vorbind. Dar contează dacă o persoană, indiferent de nație este capabilă să ne garanteze un alt nivel de trai. Din punctul meu de vedere poată să fie și de pe Pluto, atâta vreme cât libertățile mele nu sunt îngrădite și pot să respir că nevoile mele de bază sunt asigurate. Ceea ce în acest moment nu se întâmplă. Zic să mutăm discuția către lucruri relevante.

Un guvern plin de inteligenți

Guvernul vrea să limiteze plățile în numerar. Între persoane fizice. Între firme și persoane fizice sau alte firme. Șamd. Eu am o mare dilemă privind modalitatea practică prin care se vor limita plățile între persoane fizice, dar na, ăștia din guvern sunt super inteligenți și sigur s-au gândit la toate. Cum de exemplu fiecare român vrea să le tragă țeapă (de fapt vor să îi tragă în țeapă, dar na, oamenii de atâta inteligență nu s-au prins încă). Toți suntem vinovați până la proba contrarie. Și pe hârtie, și atunci când vrei să îți ceri un drept pe care îl ai doar în teorie. Și dacă doamne ferește ai reușit să te descurci prin birocrație și îți trec prin cap tot felul de idei privind dezvoltarea comunitară, fonduri europene șamd, stai liniștit că nici colegii specializați în varză de Bruxelles nu-s mai întregi la cap. Nu-ți mai rămâne decât să te relaxezi uitându-te la ultimul montaj despre cât de frumoasă e România văzută din dronă… dar uită-te repede că și ăstea vor fi interzise cât de curând omului de rând. Ca să înveți că locul tău nu este prin cel al inteligenților.

Să fim români!

DSC_0308

Mi se pare amuzant cum ne amintim să fim naționaliști fix o zi pe an. Cu trei culori vopsite pe față, îi înjurăm pe ăia din Sfântu Gheorghe care sunt români în buletin și vorbesc ungurește și pe moldovenii de peste Prut care sărmanii, visează și ei la covrigii lui UE, în timp ce combină trei vorbe pe românește și trei pe rusește. Este ironic să discutăm despre spiritul românesc în timp ce parafăm decizii de regionalizare și visăm să ne dezvoltăm din fondurile bugetului Uniunii Europene.

În ce condiții mai are rost să discutăm despre naționalitate, când deciziile majore sunt luate de niște ăia din Bruxelles care nu dau două cepe degerate pe noi sau naționalitatea noastră? Mi se pare o temă de dezbatere mai relevantă, mai ales în contextul în care libertățile fundamentale ale UE au ajuns să fie doar pe hârtie…

România, te iubesc!

no bine. mai multe despre mine.

mi se pare amuzant că lumea caută pe google no bine. sunt curioasă dacă e vorba de acest blog, de celălalt nobine sau pur și simplu de etimologia expresiei… îmi place să cred că e prima variantă 😀 și că de fapt sunt cititori noi… mi se pare interesant (și previzibil) că lumea a început să mă caute pe mine sau organizația. oarecum am creat contextul, așa că nu e o noutate. ceea ce este nou sunt principiile pe care voi exprima în rândurile următoare, pentru a statua clar poziția mea și a nu polemiza în viitorul mai mult sau mai puțin apropiat.

– acesta este un blog personal; recunosc că uneori bunul meu simț cenzurează anumite idei personale, care au o doză extrem de mare de subiectivism; cu toate acestea sunt suficient de dezinhibată și capabilă de a-mi transpune opiniile și emoțiile sub o formă scrisă electronică, în funcție de context și moment. este o modalitate de comunicare cu mediul meu extern sau pur și simplu o modalitate de a gândi în scris și de a arhiva pentru viitor anumite stări prin care trec.

– încerc să nu fiu ipocrită – asta înseamnă să fiu constantă în ceea ce susțin și mai înseamnă că nu fraternizez cu inamicul (asta înseamnă că nu o să accept sponsorizări de la CET sau Kronospan)

– cred că în viață fiecare își găsește calea de a se simți bine în pielea sa. nu sunt perfectă, nu caut perfecțiunea și sufăr de sindromul ideilor fixe pe care le promovez cu oarecare obstinație. teoretic tolerez orice fel de comportament al celor din jur atâta timp cât nu îmi limitează rațiunea de a exista… în caz contrar, intrăm în conflict. și mai cred că e valabilă zicala: ce ție nu-ți place, altcuiva nu-i face…

– cred că decât a pocni pe cineva pe stradă, e mai sănătos înjuratul pe blog. nu doar că detensionează (și transmite o anumită stare capabilă să trezească reacții), ci în anumite situații, este indispensabil (mai ales în acelea în care concizia e vitală…)

– am anumite deformații profesionale care mi-au intrat în sânge. visez cu ochii deschiși și nu îmi place să fiu adusă la realitate cu șuturi în partea dorsală… susțin comunitatea lgbtq, mă simt bine în comunități multiculturale, îmi plac gramatica și matematica, cred că cea mai inutilă instituție este biserica, că intervenția statului în economie ar trebui să fie minimă, că inovația în educație și cercetare ar trebui să ajute la menținerea independenței individului pe tot parcursul vieții sale și că ar trebui să îi învățăm pe copii că viața este prilej de bucurie și nu o mizerie. și mai cred că a fi eco nu înseamnă să consumi produse cu etichetă verde, în timp ce ești îmbrăcat cu un tricou din latex, pe care scrie: sunt eco…

– până acum mă pot lăuda că am făcut multe lucruri. încă nu am fost în Africa, nu am crescut castraveți, nu am regizat filme, n-am făcut copii și n-am devenit ministru. mai am timp…

– ah, da și îl caut pe Zmeu, că de Feți Frumoși sunt sătulă 😛