Patinam pe sub Tâmpa, când eram kinderi, cred că destul de des. Îmi înghețau picioarele bocnă și tot timpul aveam discuții despre cât sunt de ascuțite patinele. Sau nu-s. 🙂 La Agrement era destul de aglomerat, dar nu asta era problema majoră. Gheața. Gheața era nasoală, în valuri. Dacă nimereai după pauza în care se refăcea cu mașina, mai aveai o șansă să patinezi cum trebuie. Altfel, aveai ce comenta. Până tura următoare, când o luai de la capăt. 🙂 De asta, urcam la patinoarul din Poiană, unde era gheața adevărată. Atunci când urcai pe ea și-ți dădeau drumul cu patinele, aproape pluteai. Cam ca la Campionatul mondial, mai puțin piruetele și salturile. :))) Deh, fițe de brașoveni… 😀
Zilele ăstea e o mare chestie că se deschide totuși patinoarul de la Olimpia. Pentru că încălzire globală. Plus covizi.