Brânză de Sibiu, plata cu cardul :)

Am fost toropită de căldură, recunosc, altă explicație logică nu există pentru faptul că mi-a luat aproape o săptămână să scriu despre cea mai mare realizare a sibienilor. 😀 (Ok, aveam articole programate, plus din când în când mai trece prin vizită senor Alzh) 😀

No bine, a doua zi după ce toată presa a vuit despre minunata inițiativă de plată cu cardul prin piețele sibiene, ne-am nimerit în piață la Cibin. Am cumpărat doar brânză – legumele sunt pe data viitoare – de la tanti din Rășinari, ai căror clienți fideli suntem de vreo 10 ani. Cel puțin.

I-a fost un pic greu până a băgat suma și n-a reușit să scoată bonul, dar oamenii s-au ajutat unii pe alții (foarte frumos), plata a mers, brânza a fost bună și satisfacția clientului nelimitată. 🙂

Of course că am citit pe net despre cum cardurile distrug țăranul român – eu cred că de fapt e chiar invers și că modalitățile multiple de plată sunt de fapt instrumentul care pot aduce mai mulți clienți în piață. În plus ajută la scăderea evaziunii fiscale, una din metehnele românești de care nu putem scăpa.

Frumos ar fi dacă această inițiativă ar ajunge și în metropola super-turistică-depoveste-și-de-vis Brașov.

Din piață sau de la hypermarket?

Ultima oară când am făcut cumpărături în piață, undeva la mijlocul săptămânii și mijlocul zilei, “fugită de-acasă cu ultimii bani de pâine” m-am trezit că băiatul care vindea cartofi nu a avut să-mi dea rest. Și-a întrebat toți colegii din stand, care au ridicat frumos din umeri, după care a fugit la magazinul naturist de lângă și într-un final parcă a reușit să schimbe banii la standul din față. Mi-am primit restul împreună cu un bon fiscal, care m-a impresionat până la lacrimi (zău, când ați mai primit bon fiscal în piață?), după care am început să filozofez, of course. Nu știu în ce măsură bonul fiscal ajută, mai ales că legumele și fructele sunt marfă perisabilă și vânzarea lor rapidă presupune o politică de prețuri extrem de flexibilă, dar știu sigur că plata cu cardul ar putea crește volumul vânzărilor. Eu am rar bani cash și prefer să plătesc peste tot cu cardul, în încercarea de a-mi ține cheltuielile sub control 🙂 Ah, da, să nu-mi spuneți că nu e posibil așa ceva pentru că 1, în Suedia am plătit peste tot așa, chiar și la chioșcuri și 2, în State am plătit la hostel, cardul fiindu-mi scanat pe o device prins pe un smartphone (factura am primit-o pe email). Plus nouă ne place tehnologia (vezi viteza cu care merge netul la noi comparativ cu alte țări), deci condiții propice avem 🙂

În altă ordine de idei în piață toată lumea se uită ciudat la tine dacă vrei să cumperi doar una-două bucăți, cum fac eu pentru că încerc să reduc la zero aruncatul mâncării, deși toți au cântare electronice. Motiv pentru care cumpăr din rețele. Doar că, nu știu dacă o fi de la noua lege cu x% mâncare românească pe raft, legumele și fructele din ultima vreme arată jalnic. De exemplu Kaufland vindea zilele trecute brocoli ofilit și/sau mucegăit cu aproape 4 lei bucata… nu știu ce fel de animale mănâncă așa ceva, dar pentru cele cu 2 picioare știu sigur că nu este indicat consumul de brocoli mucegăit 🙂  Partea proastă e că nici în piață lucrurile nu stau mai bine – vara asta am avut șansa neașteptată de a cumpăra piersici/nectarine românești care miroseau senzațional și aveau gust (mda, în cele 30 de zile în care nasul meu și-a recăpătat simțurile suprimate de o alergie cronică); doar că din 4 bucăți aka 1 kg am aruncat mai mult de jumătate, pentru că au fost stricate sau s-au stricat într-o zi, în frigider.

Aștept cu interes studiul de impact legat de implementarea legii cu 51% produse românești și poate o dezbatere argumentată despre mâncare și canale de distribuție.

via pinterest

via pinterest

Conversații delicioase

Mă opresc la tarabă să-mi cumpăr o ridiche neagră. Ea se apucă să o cântărească și mă vede cu polenul în pungă.

– Ați cumpărat polen?

– Da, de vis-a-vis, zic eu.

– Da, am făcut și eu o cură de detoxifiere, continuă ea și începe să-mi povestească în cât timp i s-a curățat organismul…

Am plecat râzând, în timp ce mă gândeam că și în piață a luat-o lumea razna. 🙂

E iute ardeiul?

Întreb dimineață, în piața de la Dacia: sunt iuți ardeii? Imediat vine răspunsul: foarte iuți! Din practică iute este un sinonim pentru dulce, ușor iute și eventual puțin amar, pentru că a fost cules prea devreme… Concluzia numărul 2 este că nu mai există “piețari” – domni și doamne, veniți de la țară cu producția din bătătura proprie. Există doar comercianți care la 8.30 încă nu și-au deschis taraba… puțin șocant, pentru că și la supermarket deschide mai repede. Pentru cei care încă mai visează la produse bio, mâncare naturală șamd vândute în piețe de zi sau sezoniere, luați-vă gândul! Mâncarea de la piață sau de la supermarket are aceeași proveniență 😉

 

misoginismul companiilor cosmetice

Azi mi-am cumpărat un duș gel 3 în 1 bărbătesc… pentru că nu mai există pe piață variante feminine. Căci noi, damele, trebuie să mergem după noi cu dulapul din baie, când vrem să  ne dușăm… Doar că eu am obiceiul să călătoresc sau să merg la piscină. Și mi se pare o idioțenie să plec cu toată casa după mine… Drept urmare am o singură explicație pentru situația actuală: probabil decidenții din companiile cosmetice locale sunt niște misogini împuțiți…

dilema busuiocului

pentru că am prostul obicei să mănânc multe paste (că-i o mâncare ușor de făcut :P), folosesc multe roșii (sau conserve, că-s foarte bune) și nelipsitul busuioc. no bine, nu știu ce s-a întâmplat anul ăsta că de fiecare dată când am ajuns în piață, busuiocul se vindea 3 fire anemice la 1-2 lei, de mi-a stat pulsul pe loc… ultima oară toată piața vindea același produs pătat, probabil virat de același producător “natural/local/eco/de țăran/blablabla”. nu mai cresc buruielile pe câmp? sau toate virginele din Brașov și-au pus busuioc sub pernă și au epuizat stocul pe anul ăsta??

despre prețuri

întotdeauna am știut prețurile la două chestii: apă minerală și pâine. pentru că le cumpăr o dată sau de două ori pe săptămână. în rest, sunt total habarnistă. deși probabil, undeva pe braindisk, informația e înmagazinată și folosită atunci când procesez elemente noi. de regulă apar scurtcircuite când un produs mi se pare mai scump decât ar trebui să fie. uneori mi se întâmplă în piață. deși stau la doi pași de una, ajung rar și foarte rar. așa că presupun că există o explicație logică pentru prețurile respective, important e să mă încadrez în buget. când ajung în fața raftului din supermarket e mult mai simplu: am mărcile pe care le folosesc de mult timp și pe care rar le schimb (de exemplu am renunțat la iaurtul obișnuit pentru că deștepții de la Covalact și-au schimbat ambalajul, moment în care și-au modificat și sortimentul, fiind dintr-o dată foarte greu să îmi găsesc produsul pe care îl consumam regulat… după vreo două vizite nereușite prin magazine le-am transmis în gând mii de salutări și am trecut la altă marcă…). așa că nu prea mă interesează cât costă, atâta vreme cât prețul pare rezonabil. iar rezonabilul depinde de ce bani posed în acel moment. 😀 voi cum vă descurcați cu prețurile?

de prin Unirea

azi am tras o fugă până la Unirea, în căutare de lămâi și cu chef de pierdut vremea prin magazine. din nefericire, oferta faimosului magazin-mall este ușor patetică. dar poate e mai bine așa, că de abia nu îmi pierd ziua prin el :P. revenind, pentru că am văzut reduceri la costume de baie, m-am apucat de probat vreo 3 bucăți la Jolidon. Mărimea L… încă sunt sub șoc :)) doar că gusturile mele și oferta Jolidon nu prea se pupă. A urmat Triumph la rând, oferta acestora ducându-mă cu gândul la faptul că în România probabil se comercializează colecțiile de acu 5 ani, cu prețurile umflate artificial… o să fac research pe net și o să vă spun dacă e o presupunere confirmată. În rest, pantofi de sport, arătând ca pixul, făcuți în China și vânduți sub brand faimos nu mă interesează… iar la ultimul etaj, bate vântul, că în afară de Diverta, toate magazinele s-au închis. Cum lămâile din XXL arătau dezastruos (chiar există nătărăi care cumpără marfă stricată????), am sfârșit cumpărându-le din piață, cu 8 lei kg. damn, cam scump se taie greața în metropolitanul ăsta 😀