Buna practică în comunicare scrisă

La o lună după ce am trimis o prezentare, am deschis pdf-ul să mă uit peste el și ce am descoperit? Trei (!!!!) greșeli de tastare. Încă una și mă concediam singură. 🙂

No bine, mi-am corectat și resalvat documentul, dar zic să-l transformăm în lecție de învățare: dacă aveți posibilitatea, cereți feedback de la un prieten/coleg(ă) pe versiunea finală a documentelor scrise, pentru că uneori creierul nu vede. Of course, nu discutăm acum de analfabeții funcționali angajați în diferite instituții, care nu știu cum se pune virgula sau spațiul, ci de greșeli normale, cauzate de viteză, stres, context, vârstă (auch!). 🙂

Și dacă vă corectați prietenii sau colegii și vă consideră grammar nazi, tell them to fuck off & enjoy! 🙂

Bad PR: studiu de caz cu brașoveni

O vorbă din bătrâni zice că nu există reclamă proastă (în original: There’s no such thing as bad publicity); din păcate experiența din piață ne demonstrează contrariul, motiv pentru care zona de relații publice devine extrem de importantă și sensibil de gestionat.

Am mai comentat eu în trecut că atunci când postezi în numele unei organizații/ companii pe rețele sociale – de ex. pe pagina oficială de facebook sau pe contul de twitter ar fi frumos să spui cine ești, că e neplăcut să discuți cu roboței (doar dacă nu ești fanul lui Siri :))); și mai frumos ar fi să folosești corect limba română – de exemplu să utilizezi diacritice și să respecți regulile gramaticale (numărul de ii, gratima, etc.).

No bine și acum studiul de caz: reprezentantul unei agenții de turism din Brașov se gândește să posteze pe pagina de facebook o poză de sezon din Brașov. Găsește pe facebook o poză, o salvează și o postează și distribuie pe pagina agenției, fără a menționa autorul fotografiei și fără a cere acordul acestuia în prealabil; fotografia nu avea nici watermark (un element total nesemnificat pentru studiul în cauză). Poza este descoperită de fotograf, care le bate obrazul în online, motiv pentru care primește pe rând: argumente din partea agenției conform cărora pozele de pe net sunt la liber, un block, alte argumente în susținerea primelor argumente; ulterior, după ce postarea generează o mulțime de comentarii pro sau contra, timp în care fotograful raportează la facebook pagina agenției, aceasta șterge poza, și mai târziu își cere și scuze; între timp taberele dezbat din ce în ce mai aprins subiectul furtului de poze și al drepturilor de autor în online și agenția își primește rating de câte 1 punct pe facebook, la apelul fotografului (la ora la care scriu are 37 de review-uri de 1 stea și primele comentarii pe care le citești despre ea sunt negative). Finalul: agenția este frustrată pentru că nu înțelege de ce a primit rating de la persoane care nu i-au folosit serviciile și consideră comentariile “răutăcioase”; în continuare susține că pozele pe facebook fără numele autorului pot fi folosite fără probleme.

Întrebări: credeți că dacă reprezentații agenției ar cunoaște legile în vigoare (în speță legea drepturilor de autor) s-ar mai fi întâmplat acest caz? Ce ar fi putut face agenția pentru a preîntâmpina această situație? Dar pentru a rezolva conflictul cât mai rapid și în liniște? Ați folosi pe viitor serviciile unei agenții care consideră ok furtul de poze din online?

of, PR-ul!!!

Madam Steer publică un articol în 14 septembrie, clar și răspicat împotriva mamografiilor; pentru cine nu știe mamografia este principala modalitate de screening pentru cancer mamar, în special la femeile trecute de 40 de ani. La 2 zile avem următoarele reacții din partea organizațiilor de profil (scuze dacă am uitat vreuna importantă, dar pe ăstea le știu ca fiind active pe domeniu + ce mi-a returnat google ca răspuns legat de federații):

Fundația Renașterea – site-ul nu îi merge, pe fb are postări din 8 septembrie, nicio reacție

Fundația Regina Maria – nimic pe site sau fb

Fundația Avon – pe fb are o postare de ieri despre mituri legate de mamografii distribuită de pe pagina de campanie – bun și atât decât nimic

Prețuiește viața – nada, nichts, nimic, zero; Andreea Marin pe fb e preocupată cu altele

infocancerdesan.ro (rețea de 32 de organizații) – nimic pe site

Federația Asociațiilor Bolnavilor de Cancer (fabc) (24 de organizații membre) – nimic pe site

Pe site-ul Ministerului Sănătății nu intrați decât dacă simțiți nevoia să vă creșteți tensiunea!! Bineînțeles că nu există nicio reacție, dar important e că pe fb are banner cu donarea pentru Cumințenia pământului, că deh, asta-i obiectul muncii sale… Nici ministrul nu are vreo reacție pe fb.

Și acu poate pricepem de ce mesajele doamnei se viralizează și au efectul pe care îl au – pentru că organizațiile și statul, cei care ar trebui să aibă reacții simple, documentate și în cunoștință de cauză sunt incapabili să folosească niște instrumente simple precum comunicatele de presă, rețelele sociale, site-ul. Măh, măcar niște sport dacă ați fi practicat la viața voastră și ați ști că atunci când cineva îți aruncă mingea la fileu, o preiei cu grație, nu o lași să te lovească în freză din plin…

PS: pentru cine nu pricepe sensul acestui articol, dați un search rapid printre comentariile lăsate de muieri la articolul madamei de pe fb și o să înțelegeți că am ajuns să trăim într-o societate medievală, în care oamenilor le este frică de doctori și cred toate aberațiile debitate de Steer și alte idioate; și da, nu e nicio problemă, că selecția naturală lucrează și de abia ne scapă de problema suprapopulării planetei, dar până acolo creșterea incidenței cancerului ne va ustura pe toți la buzunar. Și când o să vă crape prietenele pentru că mamografiile sunt lucrul dracului, și cancerul se tratează cu indiferență, și prevenția e pentru proști, să vă aduceți aminte de distinsa vedetă și de reacțiile pe care nu le-am avut cu toții…

Comunicarea de criză

Cred că PR-ul de criză devine una din competențele de bază ale unei organizații, indiferent de forma sa de organizare (că-i un mic srl, o companie multinațională sau un ong). În ultimele luni am văzut mai multe exemple de “așa nu” venite din zone diverse, inclusiv de la organizații cu PR-iste angajate să comunice intern și mai ales extern. Problema majoră e că oamenii încă au impresia că dacă sharuiești trei poze cu pisici și mai faci un concurs micuț pe facebook, ți-ai asigurat o imagine pozitivă a companiei și brandului, drept urmare atunci când criza va lovi nemilos, toată lumea va scoate batista, va stoarce două lacrimi pe la colțul ochilor și va suspina “vai sărmanii, sunt efectul….” (și aici puteți completa cu ce vreți voi, de regulă conspirații, soros, băsescu, extratreștrii, dacii și romanii, oamenii hâtri șamd).

7a06553566d8363ac2b55bdb23b6fbbb

Ce faci când apare o situație de criză? Clienții tăi și nu numai se vor aștepta la un feedback și cu cât acesta întârzie, cu atât riscul ca imaginea ta să o ia la vale crește exponențial. În lumea interconectată a telefoanelor deștepte și a rețelelor sociale 24 de ore sunt cât o viață. De aceea normal ar fi să ai o reacție, cu cât mai repede posibil. Ștersul comentariilor pe facebook reprezintă tot o reacție și ne spun multe despre felul cum comunică entitatea respectivă (caz concret al unui ong care a șters comentarii timp de o zi, în loc de a posta două-trei vorbe despre situația în care se afla; în momentul în care a decis la presiunea publicului să posteze mesajul oficial, era deja prea târziu). Apoi indiferent cât de rahat este situația, onestitatea este, zic eu, cheia comunicării. Chiar și atunci când acest lucru presupune să te incriminezi, relaxează-te, nu vei fi nici primul, nici ultimul. Eu aș vrea să văd care-s măsurile pe care le iei să remediezi situația (vrei să remediezi situația?), dacă ai identificat cauzele reale ale problemei, dacă ai învățat ceva din asta, dacă ești dispus să îți depășești stările de vulnerabilitate etc. Vedem zilnic companii internaționale care recheamă produse înapoi, din cauza unor probleme, mai mari sau mai mici, și nu le sărim la beregată și nici nu le ținem minte; spre diferență cazul celebru al unei companii auto care s-a apucat de modificat softuri pentru a trișa la testele de emisii ne va rămâne multă vreme în cap și posibil, ne va afecta opțiunile de cumpărare pe viitor. Pe de altă parte nici auto-victimizarea nu mi se pare ok, așa cum am văzut-o ieri în cazul companiei de lactate din centrul scandalului cu e-coli. Și nici tupeul, care riscă să amplifice starea de criză (exemplu concret de prin ong-uri).

Una peste alta, ce trebuie ținut minte este că fiecăruia i se poate întâmpla să se afle într-o situație de criză și că dacă nu poți preîntâmpina (deși poți planifica, poți face planuri de backup, dar depinde și nivelul la care te afli organizațional și cât de calificați sunt oamenii cu care lucrezi), măcar să gestionezi situația cu calm, grație și cu puțin umor, atunci când e cazul 🙂 Cel puțin în cultura românească dacă nu am face haz de necaz, am lua-o razna cu toții 🙂

Mi-a plăcut infograficul de mai jos, mi se pare că sumarizează elementele importante ale unei reacții adecvate

bab0235078862186f6a4cfd7859cccb9

 

 

Puțin PR pentru aleșii poporului

Nu vreau să mă dau deșteaptă (deși am un iq peste medie, cred că sunt multe lucruri pe care nu le cunosc), dar două-trei lucruri de bun simț pentru aleșii locali:

– în ziua de azi termenul de “privat” acoperă un spațiu din ce în ce mai mic (și dacă e să dăm în paranoia americană, nu mai există deloc); facebook și celelalte rețele sociale sunt spații publice;

– e frumos să distribui citate și poze pe rețele sociale, dar eu m-aș aștepta să văd inițiată măcar o temă de dezbatere despre binele orașului pe care îl reprezinți; și recunosc că aș amuți de emoție dacă aș regăsi pe timeline agenda săptămânală și niscaiva rezultate lunare…

– este impardonabil să îți faci contribuabilii proști, chiar dacă iq-ul lor adunat este sub nivelul mării. Și da, domnule consilier local, cetățenii, indiferent de rasă, religie, iq, prostie șamd au dreptul și chiar responsabilitatea civică de a decide asupra comunității din care fac parte. Că nu sunt sclavi pe plantație!

Untitled

dilema cartofului

Producătorii locali se plâng că o să le putrezească toți cartofii din silozuri, pentru că rețelele comerciale preferă să vândă cartofii din import. Și cea mai mare durere este că anul ăsta prețul cartofilor e la jumătate pe cât era anul trecut… Dacă îmi aduc eu bine aminte, anul trecut cartofii au ajuns să coste aproape un 1 euro kilul din cauza stocurilor reduse, a nu mai știu căror probleme de calitate/sănătate șamd… cam ca la ouăle de anul acesta în care a dat boala directivelor ue. Facem abstracție de faptul că domnii de la federația națională nu au nicio treabă cu ecuația cerere-ofertă, însă nu pot să nu mă gândesc la următoarele: 1, personal prefer de fiecare dată să cumpăr produse locale, dar, să mă scuze reprezentanții domeniului sus menționat, dacă refuz să-mi tai degetele în cartofii ăia mici și cam vai de ei pe care se mai trezesc să-i vândă unii comercianți locali. 2, băi milogilor, dar voi de marketing ați auzit la viața voastră??

mizeriile unui divorț public

când am văzut articolele din presă cu Răduleasca, copilul și toate cele de care ați citit/ văzut și voi, prima chestie care mi-a trecut prin cap a fost că probabil urmează partajul și tutela copilului… ceea ce de altfel s-a și întâmplat. și cum cei 2 sunt fețe publice, totul se spală în public… să trăiască PR-ul și jurnaliștii 😀

Fantastic in bed :P

You see a gorgeous girl at a party. You go up to her and say, “I’m fantastic in bed.” That’s Direct Marketing.

You’re at a party with a bunch of friends and see a gorgeous girl. One of your friends goes up to her, and pointing at you says, “He’s fantastic in bed.” That’s Advertising.

You see a gorgeous girl at a party. You go up to her and get her telephone number. The next day you call and say, “Hi, I’m fantastic in bed.” That’s Telemarketing.

You’re at a party and see a gorgeous girl. You get up and straighten your tie, walk up to her and pour her a drink. You open the door for her, pick up her bag after she drops it, offer her a ride, and then say, “By the way, I’m fantastic in bed.” That’s Public Relations.

You’re at a party and see a gorgeous girl. She walks up to you and says, “I hear you’re fantastic in bed.” That’s Brand Recognition.