Cetățeni activi?

Dintre toate conceptele care se poartă la nivel de UE, cetățenia activă este unul pe cât de important, pe atât de abstract. În ultimele zile am luat parte la un mini-curs pe această temă, am primit un comentariu cel puțin interesant pe blog și am observat statusul protestelor legate de Roșia Montana și Chevron. La care pot să adaug propriile mele experiențe din ultimii ani.

Ce înseamnă să fii cetățean activ?

“Uneori te simţi confortabil doar stând degeaba, fără a face nimic, dar alteori vrei să faci mai multe pentru a schimba ceva în societate. Este dreptul tău să participi, să-ţi exerciţi influenţa şi să-ţi aduci aportul la dezvoltarea societăţii.” http://europa.eu/youth

Pentru mine înseamnă în primul rând să-ți cunoști drepturile sau cel puțin să știi cum să-ți cauți informații. Internetul nu există doar pentru pornografie și statusuri tâmpite, ci este o modalitate extrem de rapidă de a avea acces la informații. Instituțiile statului nu există pentru a ne demonstra cine are puterea, ci pentru a ne servi nevoile de cetățeni.

În al doilea rând să avem capacitatea (cunoștințe, abilități și atitudini) de a ne rezolva problemele, singuri sau împreună cu entitățile din jurul nostru (prieteni, instituții, organizații, comunitate).

În al treilea rând să deprindem de la o vârstă cât mai fragedă atitudinea potrivită, de a fi activ, de a face ceva și pentru ceilalți pentru binele comun.

Am auzit de nenumărate ori argumentul cu “ei” trebuie să facă și să dreagă (statul, politicienii, extratereștri), o atitudine absolut dezastruoasă în practică. Nu ei, eu sau noi trebuie să facem lucrurile să meargă. Fără să ne cramponăm de legislație și birocrație.

Din păcate, în pofida vorbelor frumos împachetate în concepte pentru care ai nevoie de master și două doctorate pentru a le înțelege, statul român s-a asigurat în ultimii ani că cetățenii săi zac într-o stare vegetativă, pentru care, of course, este nevoie de intervenția divină a cuiva (stat, politicieni, extratereștri) pentru a face lucrurile să se miște… Și cum cine plătește, călărește, regulile jocului nu mai sunt făcute de cetățeni sau împreună cu ei, ci de aleși, pentru “binele” cetățenilor (cu ghilimelele de rigoare). Într-o astfel de societate, care începe să nu mai aibă nicio legătură cu democrația, nu trebuie să ne mire că se încearcă oprirea unor proteste prin inocularea fricii în rândul protestatarilor (cine naiba vrea să primească amendă sau să aibă dosar penal?)

Starea lucrurilor actuale ar trebui să ne dea cel puțin de gândit; de acționat, fiecare după puteri și interese. Cel mai nasol ar fi să închidem ochii și să ne facem că nu pricepem….

Dragoste cu sila nu se poate

De când sunt eu n-am văzut o campanie mai abjectă dusă de politicienii români împotriva propriului popor precum cea din prezent, ocazionată de subiectul Roșia Montana. Știm cu toții că în ultimii 20 de ani șleahta celor aleși s-a preocupat de orice, mai puțin de binele public. Așa am ajuns să mâncăm legume de import, că deh, România nu este deloc o țară agricolă, să avem industria pe butuci și servicii de slabă calitate. Probabil ne merităm soarta. Politicienii au ajuns unde sunt pentru că i-am votat, chiar și prin neprezentare la urne; pentru că preferăm să spunem merge și așa, decât să luptăm împotriva sistemului; pentru că mai degrabă întoarcem capul sau îl plecăm…

Personal mă bucur că hipsterii au ieșit în stradă. Generația celor născuți după 89 nu au niciun exercițiu civic și nu înțeleg prea bine ce este și cum funcționează democrația. Este un bun moment pentru a începe să fie conștienți de propriile drepturi. Și este un moment în care guvernanții noștri ar fi bine să înțeleagă că poporul nu are chef de Roșia Montana. Îmi vine greu să cred că la ora actuală toată țara este atât de secată de resurse încât o mină de aur este unicul lucru care ar mai putea produce venituri în țara asta.

Rămâne de văzut ce se va întâmpla în perioada următoare, cert este că este una extrem de interesantă…

câteva idei, pe scurt

– pentru că este iarnă, au reînceput articolele despre cât de mari sunt facturile la întreținerea celor branșați la cet-uri sau a celor care stau pe scară cu tălâmbi din prima categorie. O spun de mai mulți ani deja, în țara asta în care hoția este valoare de bază, probabilitatea de a avea servicii de bun simț de la cet-uri este mai mică decât cea de a întâlni extratereștri pe stradă. Restul face parte din categoria “repetiția e mama învățării” – există viață fără cet!

– am citit mai multe comentarii despre ACTA pe net. Senzația mea este că majoritatea protestează pentru că este la modă și pentru că se poate… Cred că este un subiect complex, care merită o discuție separată.

– ieri am avut niște conversații interesante la telefon cu reprezentanți de agenții imobiliare. Ca de exemplu: doriți contract înregistrat la finanțe? aa, păi știți, proprietarul nu dorește așa ceva. WTF???

ceea ce nu se vede de la tv

Weekendul ăsta am ajuns în București. Dintr-una în alta s-a întâmplat să trecem cu mașina pe lângă TNB, respectiv zona cu revoluția faimoasă. Asta după toate prostiile văzute pe la tv și după imaginat diverse scenarii și pus diferite întrebări (ca de ex. să trecem prin centrul capitalei sau să-l ocolim șamd). No bine, nu știu cum ați perceput voi ce se întâmplă prin piața Revoluției, însă pentru mine “sutele” de revoltați au însemnat o gașcă mai mare de cetățeni, majoritatea de sex masculin, într-un grup compact, aranjat între gardul din stradă și statuia din spatele lor și fața TNB, care săreau ca proștii în sus (probabil de frig…), cu oareșce cartoane pe post de pancarde, flancați de niște jandarmi și de muuulte caruri tv cu reflectoarele de rigoare… Și asta a fost tot… Recunosc că am fost dezamăgită și că unica chestie care-mi trece prin cap rememorând imaginile e că nici măcar o revoluție nu mai suntem capabili să o facem așa cum trebuie…

cum să-i trimiți măi zacuscă lui Funeriu??

În timp ce dădeam iama în ultimul bocan de zacuscă din cămară, mi-am adus aminte de știrea în care studenții protestau trimițându-i ministrului educației zacusca primită de la părinți… eu sunt fan zacuscă și sincer nu aș trimite așa o bunătate în semn de protest… aș fi mai creativă… dar no, în Românica, nici măcar studenții nu mai sunt creativi..

cine va fi mai întâi: primăvara sau protestele?

Chiar dacă de la 1 martie suntem oficial în primăvară, anotimpul se lasă încă așteptat… nimic nou, aș putea zice, că și anul trecut a fost la fel. Dar pentru că au început să apară tipil câteva raze de soare, sindicaliștii s-au gândit că este suficient pentru a lua prefecturile, piețele și altele asemenea cu asalt. Probabil și anul ăsta va semăna cu anteriorul: 2 zile de proteste, 3 de lucru, până vine vara și toată lumea pleacă în concediu :))