Tot ce mi-a trecut prin cap #Ucraina (7)

Toată lumea a obosit. Mă rog, noi ne permitem să fim obosiți, în timp ce ne bem cafeaua la suprapreț și ne lamentăm pe net că e nasoală viața. Ucrainienii care dorm în fiecare noapte sub bombe și care nu știu dacă a doua zi vor mai fi în viață nu-și permit aroganțele noastre.

Este foarte interesant cum apar valurile de articole de propagandă rusă din media occidentală, de la persoane de la care nici nu ai putea avea alte pretenții. Mă întreb câți dintre ei sunt idioți utili, și câți sunt pe statul de plată al rușilor.

Horrorul care devine ceva obișnuit și nu mai tresari la fiecare titlu de știre. Oribil.

Pe de altă parte, unele acțiuni, de ex. hackerit Yandex și altele, îmi aduc aminte de Home Alone.

Faimosul câine Patron are propriile lui timbre, care se vând pe Amazon. 🙂

La 200 de zile distanță, avem contraofensivă și desființarea unor mituri precum sancțiunile nu au efect, mai mult armament nu va ajuta, SUA & UE & NATO sunt degeaba, etc.

Poza momentului vine de pe twitter.

Tot ce mi-a trecut prin cap #Ucraina (5)

Strategic vorbind, căderea lui Putin ar putea readuce democrația în țări precum Belarus, Siria sau Yemen, dar și la vecinii sârbi sau unguri. Ca să nu mai discutăm de toată extrema dreaptă care s-ar vedea fără finanțare și suport informațional. La ei acasă, asta nu ar însemna că rușii ar deveni subit și dintr-o dată oameni, dar măcar procentul celor sănătoși la cap ar deveni mai vizibil în societate și, poate, ar atrage niște schimbări pe termen mediu și lung. Sau am putea vedea implozia Federației Ruse, de care ne-ar durea în paișpe, dacă nu ar avea cel mai mare portofoliu de bombe nucleare. Vedeți, soluțiile nu sunt niciodată simple și pe termen scurt, indiferent cât ar urla unii și alții pe internet.

După cum probabil știți, în caz de accident/război nuclear problema cea mai mare nu sunt pastilele cu iod, care oricum se dau doar pentru anumite grupe de vârste și persoane, ci adăposturile. Cele vechi sunt în stări diferite de degradare, pentru că statul a uitat de ele, dar sunt oricum insuficiente. În localitățile în care există (precum Brașov). Clădirile noi, din cauza haosului din domeniul construcțiilor și al corupției, nu au toate adăposturi, deși, din câte am înțeles, ar fi trebuit să fie prevăzute cu așa ceva. Știu că ați văzut articolele în care erau luați oamenii la mișto că își țin murăturile în beciul din adăpost – că alt beci nu există, dar pentru că din întâmplare locuiesc într-un bloc de acest fel, pot să vă spun și reversul pozitiv: acolo unde oamenii și-au renovat spațiul cu bani proprii sau ai asociației de proprietari, tocmai pentru că era pivniță folosită în mod curent, el va putea fi utilizat în caz de ceva. Și oricum statul a identificat problemele, dar nu are buget alocat pentru renovări. Și nu discutăm de spălat mucegaiul, ci de sisteme de ventilație, uși, etc.

Pentru mine este incredibil cât de repede se întâmplă evenimentele și impactul lor asupra vieții și limbajului nostru. Cine se gândea în februarie că peste două luni vom discuta de viața în jurul războiului? În Europa?

Ca să poți descifra firul evenimentelor ai nevoie să te uiți la: acțiuni (ce face), mesaje (ce spune), jocul diplomatic și zgomotul perturbator.

Ca la covid, sunt persoane ale căror opinii în contextul actual sunt absolut șocante. De ajungi să te întrebi dacă nu cumva în cursul ultimilor ani au fost bătuți în cap.

Tot ce mi-a trecut prin cap #Ucraina (4)

Să discutăm despre poluarea și dezastrul ecologic asociat bombardamentelor? Numai pentru asta, minionii sovietici și toți susținătorii lor trebuie trași în țeapă. Sau poate despre securitate alimentară?

În timp ce se vor irosi bani pe arme, planeta va continua să se încălzească într-un ritm mai rapid și ne va afecta pe toți, chiar dacă în mod diferit. Ca să nu mai discutăm despre subiecte din ăstea mai soft, cu egalitate între sexe, violență domestică, justiție socială șamd care vor trece în plan secundar, că noah, trebuie să vedem ce facem mai întâi cu psihopatul care vrea să se joace cu bombițele atomice. Mai știți că trebuia să intrăm în Shengen? Dar de planul cu trecutul la euro? Oportunități pierdute, pentru că stăm în loc pentru un super dobitoc.

Ajutoare și voluntari + emblema de Cruce Roșie. O să mă repet la nesfârșit: educația pe timp de pace și creatul de structuri funcționale sunt parte integrală din sistemul de prevenție și intervenție la dezastre și războaie. Da, oamenii sunt atât de nașpa ca ființe umane, încât nu scapă nicio ocazie de a scăpa de lucrurile care nu le mai trebuie. Dacă poți să le pui într-o pungă și să le donezi către cazuri sociale sau refugiați, cu atât mai bine, prințesa ta internă se va simți fabulos, că uite ai făcut atâta bine în lume. Nu suntem noi singurii – v-aș putea povesti tone despre anii cu ajutoare din vest trimise românilor – dar ne trebuie mai multă educație, constantă și un sistem mai coerent de primit lucruri, sortat și dezinfectat lucruri și trimis lucruri – caritatea trebuie dublată de economie circulară și educație eco.

Epuizarea salvatorului. Sau de ce nu putem băga orice fel de voluntar în zone de dezastre și/sau conflict. Voluntariatul cu heirupul poate suplini nevoile pe termen scurt și este remarcabil faptul că nu ne-am pierdut empatia față de celălalt. Dar voluntarii au nevoie de un set de abilități și cunoștințe specifice și, la rândul lor, au nevoie de servicii de suport, inclusiv de consiliere psihologică. Genul acesta de structuri, inclusiv cele simple, care fac trainingul populației vis-a-vis de ce înseamnă voluntariat comunitar, trebuie susținute în permanență, nu doar când dau bine la poze pe fb.

E netul plin de conversații între soldați ruși și familiile lor, în care aceștia povestesc ce au mai furat din casele oamenilor, gen adidași, telefoane și televizoare; de la Cernobîl ar fi plecat cu furculițele din hotel (și cu mici probleme de sănătate, lol de tâmpiți); ah, bun, au apărut și mașinile de spălat și alte electrocasnice, duse în Belarus și vândute în târg. Sincer, eu n-am fost interesată niciodată de zona rusească, dar nu-mi imaginam că-s atât de înapoiați. Că na, și pe la ei la țară o fi ca la noi, poate mai nasol prin Siberia, că zapadă nonstop. Dar totuși, estul Europei, ce naiba… Și uite așa aflăm că în 70 de ani, în timp ce toată lumea s-a dezvoltat, se clonează câini și se fac pregătiri pentru Marte, civilizația rusă a rămas un mare rahat cu vârf și împăratul este gol, pe dinăuntru și pe dinafară.

Am început să mă uit la știri în reprize, că nici chiar eu nu mai pot citi/vedea tot.

Primul război care se joacă în direct și-n reluare pe rețele sociale. Filme de propagandă băute la cur de imagini cu pisici, câini, copii, soldați și tractoare. Va interesant dacă va fi și primul război pierdut datorită internetului.

Și hai că asta e tare de tot: “Rusia interzice negarea „misiunii umanitare a URSS” în Europa de Est după al Doilea Război Mondial”, citat din știre pe Hotnews. Deci violatul româncelor, furatul și distrusul a tot ce au prins în cale a fost de fapt misiune umanitară băi fraierilor habarniști care sunteți voi, pasibili de 15 ani închisoare. Apropo, îmi spune și mie cineva de ce Kuzmin nu e trimis în șuturi la mă-sa acasă?

Tot ce mi-a trecut prin cap #Ucraina (3)

Și de ce nu am făcut io armata oare? Păi cum să înțeleg eu strategie de război când nu m-am jucat decât Starcraft, și ăla cu shortcut-uri? Cred că e timpul de un upgrade la la Solitaire și Wordle, la chestii mai importante. Sarcasm evident.

Stabilitate. Locul tău unde să pui capul pe pernă noaptea, venituri constante care să îți acopere cheltuielile, un concediu pe an. Și liniște. Multă liniște. Cu mici excepții, nimeni nu vrea să schimbe lumea sau iphone-ul la fiecare două luni. Ci să aibă parte de stabilitate. Crizele politice, economice, sociale, terorismul, pandemia, războiul perturbă stabilitatea. Și capacitatea de a lua decizii corecte.

De la primăvara arabă încoace (aprox. 2010), foarte multe proteste și evenimente, inclusiv războaie, folosesc rețelele sociale în mod activ. Cel din Ucraina mi se pare un pas înainte, efectiv twitterul este instrument de luptă – informare și dezinformare. Presimt că vom vedea niște cărți la un moment dat pe tema aceasta.

Zicea cineva că este ușor să pornești un război, dar de multe ori este foarte greu să îl oprești. În momentul de față lucrurile sunt cu atât mai complicate pentru că, deși 1) majoritatea habar nu avem mare lucru despre Ucraina, 2) în același timp majoritatea am investit energie în conflict și, mai mult, 3) majoritatea am decis să suportăm costuri asociate ale acestui conflict (ex. legate de gaz și refugiați), drept urmare rezultatul va trebui să satisfacă nu doar cele două părți, ci și susținătorii acestora. Cu cât va dura mai mult, cu atât vom vedea mai multe comentarii care vor lovi în ucraineni.

Până atunci, în trei săptămâni de bombardamente, avem 25% din populație refugiată – peste 3 milioane care a fugit peste graniță, majoritatea absolută în țările europene și nu în Rusia (de ce oare?) și încă 6,5 milioane fugiți prin țară. La care se adaugă încă pe atât aflați în zonele bombardate. Este un dezastru care îl depășește pe cel din Siria, apropo de viteză și impact.

Și dacă mâine s-ar opri luptele, sunt oameni care nu mai au la ce să se întoarcă, pentru că sunt localități nivelate de soldații ruși. Și cu toți banii din lume, îmi vine greu să cred că totul se va reconstrui într-un an. Drept urmare strategiile pentru refugiați trebuie făcute pe termen mediu, cel puțin.

În altă ordine de idei, mai știți cum se plânge statul că ne-am împuținat? No bine, uite ocazia de a ne mări “echipa”, să vedem cât de repede pot fi absorbiți în sistemul de educație, muncă și societate refugiații ucraineni.

Dar dacă de fapt suntem blocați în serialul ăla cu Zelenski?

Tot ce mi-a trecut prin cap #Ucraina (2)

Nu ne-a pregătit nimeni pentru situații excepționale, precum pandemia sau războiul. Da, știm cifre de la istorie; mai știm că războiul este o chestie horror, dar nu ne-a spus nimeni că apropierea ca distanță a unui conflict va aduce cu ea senzații fizice și psihice, inclusiv frică și teroare. Planeta este plină de conflicte, unele în desfășurare de ani de zile (ex. Siria, Afganistan), dar hai să recunoaștem, dacă nu ne afectează în mod direct, prea puțin ne interesează.

Și așa ajungem la “dar uite ce diferit sunt primiți refugiații din Ucraina versus [altă țară în conflict]”. E normal, în primul rând că sunt vecini, în al doilea rând că sunt egalii tăi și în al treilea rând ai fi putut fi tu dacă te nășteai câteva sute de kilometri mai la est, vei empatiza diferit față de o persoană sosită de pe un alt continent. Nu are nimic de-a face cu rasismul, cum au insinuat unii. În momentul de față cele peste 2 milioane de persoane nevoite să-și părăsească țara se află în țările vecine și/sau sunt în tranzit către alte țări, majoritar europene, unde au rude sau prieteni. Același lucru se întâmplă de altfel și în țările care înconjoară alte zone de conflict activ.

Dar, sper că înțelegem toți diferența între plec de acasă în căutarea unui loc mai bun – migrație pe care am pus-o și noi în practică versus sunt nevoit să fug din cauza unui război. Și da, războiul nu discriminează, drept urmare poți să ai Tesla și bani în cont și să nu mai ai casă pentru că tocmai ți-a fost bombardată de un psihopat.

O să ne apere Nato? În cazul în care nu știați, francezii, americanii și prietenii lor se află la Constanța să joace șeptică, să stea la plajă și să cumpere rujuri de la polonezi și cehi.

Vine războiul? Poate că va veni maică, dar mai întâi trebuie să dea șpagă la vamă și să se asigure că are cauciucuri pentru drumurile noastre pușcate. De trei săptămâni fac lectură obligatorie din mulți alții care se pricep la subiect și nu am priceput eu multe, dar, ca să avem invazie terestră cel puțin, este nevoie ca toată logistica de război – tancuri, camioane și soldați să ajungă fizic din estul Ucrainei în vest, după care să treacă la noi. Sau să treacă balta cea neagră. Ceea ce nu se va întâmpla de pe azi pe mâine, doar dacă nu au descoperit ăștia teleportarea. Dronele care traversează trei țări UE și pică la Zagreb nu intră în discuție. :))

Există însă multe alte modalități prin care poți strica zenul și fengshuiul unei națiuni, care încă nu s-a refăcut după pandemie. Tocmai ce am avut o mostră de panică legată de combustibili. Există potențial în societate – plus avem și noi psihopații noștri – pentru a crea dezordine, haos și teroare, fără nicio armă, lucrând cu marfa clientului. Cu alte cuvinte vom avea ceea ce se cheamă război hibrid – știri fake, împins de tot felul de mesaje (ex. petiția cu suntem împotriva războiului și vrem neutralitate), zvonuri, sabotaje, picat de servere etc. Și vom avea și niște oportuniști din guvern care bagă ONG-urile la înaintare pentru a-și promova propria platformă de reducere pe șeștache a democrației – ce credeați, că sunt în pauză? 🙂

Sunt cel mai mare fan al cravatelor lui John Kirby, purtătorul de cuvânt de la Pentagon.

Dacă ne-am lămurit că nu se termină în două săptămâni, luați cu prăji, că asta e viața actuală și vom trece noi și peste asta.

Zoe, fii bărbată!

Bietul Caragiale, cred că ar fi consternat de vremurile actuale 😀 Se întâmplă ca de mai multe zile să mă uit la CSI New York (e pentru poftă de mâncare :D)… majoritatea crimelor au la bază un mic glonte și un pistol, folosit legal sau nu. Mă gândeam cu cât ar scădea rata crimelor americane, dacă armele ar fi interzise… (probabil texanii m-ar trage în țeapă, dacă ar citi la ce îmi stă mie capul :P). Între timp, citeam astăzi despre cum Gadhafi va înarma un milion de concetățeni pentru a lupta împotriva dușmanului. Acum, mă gândesc că nu e greu să ții niște arme în depozite, dar ăștia când au învățat să tragă cu arma? Că din filme știu că nu e așa de ușor pe cât pare… au făcut toți armata? și femeile? Asta în timp ce bărbații din România au dat șpagă și și-au inventat diverse boli, numai să nu treacă prin armată… Din punctul ăsta de vedere, Românica va fi ușor de cucerit, căci bărbații noștri cei macho vor fi primii care vor fugi din cale! :))) așa că nu mai îmi rămâne decât să sper că măcar Zoe va fi bărbată…