Dezastru în bucătărie, ep. 60 – clătite cu banane și sos de mere

O variantă pentru zilele în care nu știi ce să mănânci la micul dejun 🙂 Clătitele cu banana sau banana pancakes sunt varianta cu aluat gros, dar care totuși curge ușor. V-am amețit, știu! :))

No bine, cantitățile sunt aproximative, pentru că nu măsor niciodată ingredientele. Sorry 🙂

O banană coaptă, zdrobită cu furculița, un vârf de sare, un ou, vreo două linguri de făină și vreo două linguri de apă. Amestecate cu furculița sau telul. Dacă vreți să puneți lapte în loc de apă, este perfect. Zahăr nu e cazul că bananele coapte sunt foarte dulci. Iese un aluat gros care se toarnă într-o tigaie, unsă cu puțin ulei.

Clătita (sau clătitele, că s-ar putea să vă iasă vreo două) se prăjesc la foc mic pe ambele părți. Dacă se arde ușor, nu e dezastru. :))

Se consumă cu furculița simple sau cu sos de fructe. Eu am avut niște mere pe care le-am dat pe răzătoare, le-am fiert cu scorțișoară și puțină zeamă de lămâie și le-am făcut sos cu blenderul.

Carbohidrați cu fructe, dar merită. Pe cuvânt de dezastru 🙂

Vezi aici toate dezastrele din bucătărie 🙂

Dezastru în bucătărie, ep. 59 – salată pentru birou

Evident că sunt mare fan salate. Și mai evident că prefer mâncarea pregătită de la zero, pentru că în felul acesta poți controla ingredientele, caloriile, cantitatea de sare, zahăr șamd.

No bine, să nu credeți că m-am născut cu salatele la nas. 🙂 Plus a durat ceva să-mi formez niște abilități și automatisme și să nu mai trăiesc doar cu covrigi și patiserie. În condițiile în care eu nu am mâncat sandișuri la școală, că nu le suportam. :)) (Fitze și talente de pitică, ce vă așteptați? 😛 )

Partea bună și deloc dezastruoasă este că de când au inventat americanii tupperware, este mult mai ușor să îți pregătești salatele pentru birou. 🙂 Practic îți faci un stoc de caserole, pregătești ingredientele, porționezi salatele, le etichetezi, bagi la frigider și voila, ai mâncarea pentru următoarele trei zile. Aceeași filozofie merge pentru pachetele copiilor la școală. Desigur, avem dilemele logistice, legate de păstratul caserolelor în condiții de temperatură, până la pauza de masă și de încălzitul acestora, dar soluții există. La birou este cu atât mai ușor pentru că angajatorul este obligat prin lege să-ți ofere pauza de masă și condiții pentru aceasta. (Dacă strâmbă din nas, există ITM.)

Pe net există multe variante de salate, important este să combinați legume, fructe, proteine și carbohidrați pentru o masă echilibrată. Varianta de mai jos este vegetariană (puteți pune carne în loc de fasole boabe pentru o rețetă cu carne sau eliminați oul pentru o rețetă vegană). Cuprinde fasole boabe, de la conservă, 1 ou fiert, niște cuș-cuș, roșii și pătrunjel verde. Durează sub 15 minute să o pregătești și are un număr decent de calorii, fiind sățioasă. O poți condimenta cu sare și piper, dressingul ar fi bine să fie separat, într-o sticlă/borcan închis (se păstrează mai multe zile, dacă este o vinaigrette – ulei + oțet/lămâie).

Vezi aici toate dezastrele din bucătărie 🙂

Dezastru în bucătărie, ep. 58 – ragu

Ragu este un sos de carne inventat în sec. XVIII, care se combină cu paste. Probabil ați auzit de sosul bolognez (ragu alla bolognese), care nu se mănâncă cu spaghete, ci cu paste scurte. Sau de ragu folosit în lasagna. 

Eu am încercat să fac lasagna cu carne de vreo două ori și a ieșit destul de nașpa, motiv pentru care am rămas la varianta vegetariană, visând totuși la momentul în care voi fi capabilă să fac un sos de carne comestibil…. Și s-a întâmplat să venim din Cluj, și pe drum, să povestim – despre ce oare? – mâncare, așa că am furat următoarea rețetă de la Chef. 😀

Carne tocată de porc sau vită sau amestec, sare, piper, usturoi și ceapă tocate, puse pe foc cu niște ulei, până își schimbă carnea culoarea, după care adăugat 1-2 pahare de apă, să acopere carnea. Lăsat să fiarbă la foc mic, când a scăzut apa adăugat legume (dacă vrei, de ex. morcov, pătrunjel, ardei) și suc de roșii, condimente (cimbru, busuioc, mentă etc.) și încă apă (cred că am pus 2 pahare sau mai mult), eventual niște vin și lăsat să fiarbă bine de tot, tot la foc mic, până scade apa din nou și sosul se îngroașă. Și evident, carnea e fiartă bine de tot. 

Oficial, cred că este una dintre cele mai complicate chestii pe care le-am făcut, pentru că am fiert sosul aproape 4 ore. 🙂 

Partea bună e că poți să faci o porție mai mare, după care să bagi în cutii/ pungi și să congelezi pentru data viitoare când nu ai timp de gătit. 

Partea proastă e că eu n-am mai apucat să bag nimic la congelator, că am mâncat cu paste, cu lasagna și cu lingura, direct din oală. :))))

Vezi aici toate dezastrele din bucătărie 🙂

Dezastru în bucătărie | cookingbookclub 3

Și am ajuns la cartea numărul 3 de anul acesta, de citit & gătit, care este Ultimate Children’s Cookbook.

No bine, se aproprie începutul lunii iunie, drept urmare este un moment bun pentru a redescoperi copilul din tine (varianta 1) sau de a găti împreună cu copilul tău (varianta 2). Of course există și varianta 3, ambele și puțin extra. 😛

M-am uitat peste vreo câteva cărți, aproape alesesem una vegană (există cărți vegane pentru kinderi? yes, of course, în care învață că laptele e nașpa din cauză că puiul de vacă este trimis la plimbare pentru ca oamenii să bea produsul care printre altele necesită tone de apă… sau ceva de genul… brrr), dar sinceră să fiu nu mi s-a părut prea variată, în condițiile în care există fructe, legume, semințe și combinații nenumărate între ele. (Mai mult decât kale și spălături de migdale). Drept urmare am preferat o variantă clasică, colorată și diversă.

Termenul limită pentru citit, ales o rețetă, încercat, pozat și trimis feedback este 10 iunie. 🙂 Dați-mi un mesaj ca să vă zic unde găsiți cartea. 🙂

Vezi toate cărțile și rețetele#cookingbookclub aici.

Dezastru în bucătărie, ep. 57 – legume la cuptor

Mai vegan de atât nu știu :)))

Sfeclă: spălată, curățată de coajă, tăiată felii groase, pusă în tavă direct sau pe hârtie de copt și stropită cu ulei, plus condimente (sare, piper, cimbru, etc.). Coaptă la foc mediu.

Mix de legume: morcov, țelină, păstârnac, ceapă roșie, zuchini, ardei roșu. Același principiu, ulei și condimente, la cuptor. Eventual puse întâi rădăcinoasele, când sunt pe jumătate făcute, restul de legume. Ca să nu vă treziți cu unele arse și altele crude. 🙂

Varză de Bruxelles: La fel, doar că am pus ulei de măsline și puțină sare. Este yummmy. 🙂

Pe post de garnitură sau mâncate ca fel principal. Sunt bune de tot 🙂

Vezi aici toate dezastrele din bucătărie 🙂

Dezastru în bucătărie, ep. 56 – șaorma cu porc și gutui

Ce zici tu acolo, Claudia, șaorma cu ceeeeeeeeeeee? Porc, rucola și gutui, ca să fiu specifică. 😛

No bine, să vă explic procesul care a stat la baza acestei rețete dezastruos de bune. 🙂 Am citit și recitit Bourdain și printre picături de anafuri și alte nebunii, am gătit una, două, trei chestii, în funcție de ce era prin frigider. Of course că mi-am făcut și o listuță cu ce aș fi vrut să gătesc, dar, precum știm deja, listele mele sunt doar orientative. În cel mai fericit caz. :))))

Drept urmare, într-o zi cu prea mult soare afară (serios, eu vreau câte puțin, în fiecare zi, nu o zi soare și o săptămână frig și ploaie :D), am descoperit că 1, trebuie să fac ceva super rapid de mâncare, 2, nu am chef de mâncarea de ieri, deși aș putea recicla carnea de porc din friptură și 3, ooooo, daa, am niște lipii care trebuie mâncate, că nu vreau să le congelez.

Așa că am găsit 2 ingrediente, lipia de șaorma/wrap și o bucată de carne de porc gata fiartă și feliată, mai lipsea să le combin cu ceva. Niște rucola, că era musai să o termin și un sos. Bineînțeles că aș fi putut să folosesc clasicele maio, ketchup și sos de iaurt, dar creierul meu s-a activat la vederea borcanului de gem homemade de gutui. Yummmy. Am mai aruncat în scârbă și un castravete murat (din cel de la lidl/kaufland care-i mai mult dulce decât acru), am înfășurat bine ingredientele și le-am savurat cu un episod din Billions.

Singurul dezastru major este că în curând voi rămâne fără gemul de gutui… 😛

Vezi aici toate dezastrele din bucătărie 🙂

Dezastru în bucătărie, ep. special – Ratatouille

Mdeci, mi-a lăsat gura apă la toate cărnurile din cartea de bucate de luna asta, dar m-am temut că mă duc la măcelărie și-mi iau un satîr între ochi dacă încep cu:

-Vita asta a fost hrănită cu iarbă?

-Da, doamnă, se poate? Noi dăm de mîncare doar iarbă bio, ecologică, nestropită, de export vacilor noastre!

-Ntzzzz, nu-i bine că zice dl Bourdain că iese carnea cam ațoasă, trebe trecut pe grăunțe la un moment dat… Lăsați că iau niște pui …de sfeclă de peste drum sau cum s-o zice la baby beets. :)))

Nu că e faină cartea, doar că e pentru oameni cărora nu le e foame. Oameni cu răbdare multă și timp din belșug să caute toate ingredientele și mirodeniile de pe listă. De-aia și era așa silfid Anthony, Dumnezeu să-l hodinească, umbla mult pe jos după prafuri de stele de pus în mîncare. Io n-am avut energie nici să caut în dicționar ceeaia :))). Rețetele sînt pentru oameni cu gusturi sofisticate care fac diferența între papară și omletă, am zis :))).

Noi nu sîntem așa. La noi în familie avem mereu doar condimentul ăla esențial care face ca orice cartof fiert să fie DE-LI-CIOS: se cheamă hămeseală :))). La noi sofisticare înseamnă că am curățat cartoful de coajă și haute cuisine că am pus unt și sare pe el :))).

Pe mine, cînd văd rețete în care amestecuri diverse „se odihnesc“ cu orele la frigider sau hălci care se lăfăie o normă întreagă la cuptor, mă apucă gelozia că io rar îmi permit luxuri din astea, nu mi se corect ca mîncarea mea să aibă o viață mai bună ca mine :))), îmi ung o felie de pîine, orice fel de pîine, cu unt și mă uit la poze mai departe :))). În cartea asta am descoperit culmea slow-food-ului: un sendviș care se pregătește în două zile :))).

Dar să revenim la rețeta aleasă de mine. Apropo, uite așa ajunge omul vegan, nu știe cum să aleagă carnea, e intimidat, se gîndește că n-o să-i iasă cum trebuie și alege Ratatouille că știe toate ingredientele, inclusiv de unde să le ia.

Tot ce vă trebuie plus cîțiva căței de usturoi, jumătate de ceașcă de sos de roșii, ulei de măsline, aceto balsamico dacă n-aveți din ăla învechit doi ani, puneți de care aveți că io zic că se poate, sare, piper, cimbru și busuioc verde.

Am început prin a-mi lua o săptămînă concediu. Am vrut să ies la pensie că eram sigură că o viață de om nu-mi e de ajuns ca să-mi iasă cubulețele perfecte din poza ilustrativă din carte, dar mi-au refuzat cererea :))). Loați de judecați. Să știți că m-am străduit.


Ingredientele mărunțite profesionist 

Cum mi-au ieșit mie. De menționat încă un moment de nesupunere din partea mea că eu am pus toată vînăta, chiar dacă nu aveau toate cubulețele piele cum a zis dl Bourdain că musai trebe în ideea că io m-am nesupus, io mănînc :).

Partea cu tocatul a fost floare la ureche, stați să vedeți cînd trebe să călești se-pa-rat ceapa și usturoiul cu tomata, apoi vînăta cu vînăta, dovleacul cu dovleacul, ardeiul numai cu ardeiul, dovlecelul solo… Dacă ai ca mine o singură tigaie pe care trebe s-o ștergi după fiecare legumă conform instrucțiunilor, te bucuri că n-ai copii că le ratai majoratul și absolvirea facultății numai ca să nu se amestece gusturile prea repede :))).

Dar uite ce poză frumoasă… :))) A meritat, zău :). Da, ardeiul a fost ultimul călit și da, e aproape crud că n-am mai avut răbdare :)))

No și cînd sînteți gata cu călitul, lăsați să se răcească toate separat și apoi amestecați legumele și ierburile, stropiți cu ulei și aceto balsamico după gust, și iar lăsați în pace proiectul, de data asta 3-4 ore, timp în care dați fuga pînă la cel mai apropiat McDonald’s ca să nu muriți de foame :))). Aveți timp și să semnați actele de divorț că soțul e cam carnivor, incompatibilitate, alea-alea, și nici desert n-ați avut să-i dați – de ce? Citiți cartea și aflați, personal io-s de acord cu abordarea, dar fostul soț nu, nepotrivire de caracter, alea-alea :))).

Rezultatul final care pun pariu că arată și mai bine lîngă o halcă de carne :)))

La întoarcere savurați mîncarea la temperatura camerei, conform instrucțiunilor, meditînd la cît de scurtă e viața :))). E bun, nu zic nu, și colorat. Dar nu cred că mai fac :))) Știți cumva vreo rețetă cu cartofi cruzi? :)))

Rețeta Oanei este din a doua carte propusă la cookingbookclubuldin martie/aprilie Appetites: A Cookbook de Anthony Bourdain. Următoarea carte apare la începutul lunii mai.

Vezi aici toate dezastrele din bucătărie 🙂