Frunza verde

Dintr-o știre despre o licitație sau idee de licitație privind promovarea turistică a României, cu reclame și influenceri, mi-a sărit în ochi un site de promovare a frumuseților naționale, care ar fi urmat să fie miezul din kurtos aka conținutul campaniei. Romania.travel se cheamă și, culmea, habar n-am avut de el, deși regulat fac research pe domeniu din motive de ființă plictisită, cu educație în turism.

No bine, facem abstracție de frunza verde, cu care am rămas de la Udrea – în contextul actual mi-ar fi frică de rezultatul unui concurs de design de sigle, și trecem peste faptul că din 3 useful links, unul duce la o pagină suspendată și altul la pagina albastră a Ministerului Antreprenoriatului și Turismului, unde rapid nu văd nimic relevant pentru turiști, dar sunt niște pozici frumoase. Dar site-ul este mediocru, în ciuda unor (alte) poze frumoase. Și ca să fie totul mirobolant, twitterul nu a fost actualizat din 2017, pagina de insta nu există, youtube are filme de acum 3 ani și singura comunitate relevantă este pe fb, în jurul unei pagini care este local & travel website. Sper că cineva din minister se felicită zilnic pentru cele 20.000 de persoane urmăritoare, este un succes evident…

Așadar, să sumarizăm: într-o țară cu fițe de turism internațional, dar care nu mai are minister dedicat, site-ul de promovare a țării este o frunză verde.

Sper că cineva va actualiza site-ul înainte de a fi promovat de influenceri. 🙂

Dacă statul ar fi preocupat de prevenția cancerului pe bune

Am primi acasă, pe poștă, o scrisorică prin care suntem invitați să ne mișcăm curul la analize. Anual sau în funcție de vârstă și grad de risc. Analize și investigații acoperite de asigurare.

În realitate, există doctori de familie care refuză pacienților analizele anuale. Că mai stai, dar de ce te grăbești, dar de ce vrei să îți faci, dar nu se poate, blablabla.

În realitate, plafonul de analize gratuite se consumă atât de repede, că nu știi niciodată unde să suni și ce strategie să folosești, ca să poți prinde loc. Drept urmare sfârșești prin a plăti din buzunar. Sau renunți să mai faci analizele.

În realitate, nu există niciun audit cu privire la sumele cheltuite de CASS și la eficiența actului medical.

În realitate, guvernul face iar planuri. De registre și alte nebunii, pe când vor veni banii europeni. Că noah, e greu să mai pui două câmpuri în baza de date existentă și să exporți niște formulare.

În realitate, suntem pe cont propriu.

Nu așteptați să moară statul de grija voastră și fiți proactivi.

Tineretul, turismul și cercetarea, ale nimănui

De când lucrez eu în domeniu, tineretul a fost atât de “important”, încât a fost aruncat de la MTS la educație – una din cele mai nefericite perioade, inclusiv făcut agenție separată, după care înapoi la MTS. Acum se pare că va fi spart din nou, să rămână UDMR cu sportul care-l interesează, că acolo sunt grosul banilor, tineretul urmând a deveni Ministerul tineretului și familiei (ultraș – ortodoxe) cu celebra cfpistă pesedistă Gabriela Firea. Toată infrastructura MTS e varză, finanțarea e de câțiva ani la un minim, care nu acoperă nici scumpirile la gaz și curent, darmite angajați noi, care să nu fie membri de partid, de facilitățile existente în legea tineretului cu locuințe și credite pentru tineri, nici nu mai pomenesc… nici nu vreau să mă gândesc cum va arăta bugetul viitorului minister…

Turismul a beneficiat de o soartă mai bună până când cuiva i s-a părut total neimportant. Că deh, politicienii români merg în concedii peste hotare, că e mai frumos la greci și la bulgari. Drept urmare ministerul a ajuns un (departament) (ceva) pe la Economie, dacă nu mă înșel. Că m-am chinuit eu un an de zile să-mi scot un ecuson de la ei. Acum vor fi mutați la IMM, că se știe că toți cei din turism sunt mici întreprinzători. Măcar apare cu numele, tot e ceva. Turismul e unul din avantajele competitive ale țării noastre, inclusiv pe valul de eco-shit și ne-ar putea crește pibul, frumos, elegant, fără mari bătăi de cap, dar cu strategie și mult bun simț.

Cercetarea. Nu mai apare niciunde. Zic că o fi greșeala redactorului știrii. Dar serios, cercetarea??? Toată lumea cu apă caldă și căldură se bazează pe cercetare să facă față vremurilor care vin. Că nu se știe până în 2050 câte țări actuale vor mai exista pe hartă. Iar noi ne permitem să-i dăm cu flit?

Later edit: tineretul dispăruse, dar a reapărut, iar cercetarea e combinată cu digitalizarea (sau nu??!!).

Ireal.

Știrea e aici. Vedem ce se confirmă și ce nu.

1,2 milioane de români la furat sau la negru

No bine, de asta e bună câte o epidemie, să ne spună ce nu știe statistica. Din declarațiile de ieri, 1,2 milioane de români s-au întors acasă în ultimele două luni. Rotunjit. Dacă îi scoatem pe membrii de partid care și-au dus amanta la shopping, un procent rezidual de studenți care au rămas fără zacuscă la Oxford și vreo doi-trei panicați, restul sunt probabil persoane rămase instant fără loc de muncă sau ocupație.

Acum, șomaj & asimilate s-au dat cam peste tot prin EU – vorba aia, până și în USofTrump ai fi putut să aplici pentru ceva bani de buzunar – drept urmare cine nu a rămas pe meleaguri străine probabil lucra la negru sau era la furat și a rămas fără obiectul muncii.

Ceea ce este interesant din punct de vedere al pieței muncii locale, dacă ne-au fugit și hoții din țară, ce poate spune lucrul acesta despre calitatea vieții românești? 🙂 Cu siguranță mult mai mult decât studiile de kkt ale academicienilor băștinași.

Evaziunea omoară

Patronul Bistim Dera SRL, Ioan Sorin Buţă, a fost arestat pentru 30 de zile. Avocatul său afirmă că a recunoscut acuzaţiile care i se aduc şi le-a spus anchetatorilor că a cumpărat substanţa cu 600 de lei de la o cunoştinţă. 

De aici.

Funny story, pe tema asta, de la mine din cătunul de vis și de poveste: mă conversez eu prin primăvară-vară cu faimosul președinte de asociație de proprietari, angajat în armată. Căutați o firmă de deratizare și chemați-o, că ne umplem de gândaci. Ce firmă, doamnă, că ăștia vin și dau cu apă și n-are niciun efect. Există firme care dau garanție. Chemați domnule o firmă, că situația e tragică! Și nu s-a mai făcut deratizare din…. Ah, nu, că am făcut eu rost de la [o cunoștință de la servici] și am dat.

Asta în cazul în care vă mai minunați la știri.

Cum ne furăm singuri căciula

Maică-mea a cumpărat niște legume de la un magazin de cartier, din Steagu. Plin ochi de cumpărători. Puteai plăti doar cash. Niciunul nu a primit bon de casă.

Duminică am trecut pe la chinezii din Bartolomeu. Mai avansați, în ideea că au și pos. Doar că lumea plătește mai degrabă cash. Niciun bon de casă eliberat.

Ieri pe net, o discuție despre legislația rutieră, vreo câțiva zicând că ar trebui înăsprită, pentru că este evident că nu funcționează. Mi-a sărit în ochi un comentariu generalizat – că poliția nu este capabilă să aplice legea.

La fel cum Anaf nu este capabilă să aplice legislația care există – pentru că de anul acesta toate casele de marcat ar fi trebuit legate la servere și vizualizate în timp real.

Atunci când vrei să distrugi o țară, ce faci? Remaniere guvernamentală. 🙂

Ce fel de ministru aș putea fi?

În epoca dragnea/pesede ca să fiu ministru, ar trebui să fiu ușor loază, analfabetă și cam proastă 🙂 Dacă mai petrec mult timp citind ce sharuiește lumea pe rețele sociale, tind să cred că e realizabil :)))

Așadar plecând de la faptul că ministrul apărării nu a făcut armata, ce fel de minister aș putea eu conduce? Hm hmm hmmm….

No bine, tineret, educație, finanțe, muncă, fonduri europene, cultură, turism, comunicații și afaceri externe tăiem din prima, că în vremurile actuale s-ar putea să fiu supracalificată, așa toantă și blondă sub acoperire cum sunt. Cred că la sănătate m-aș pricepe de nivel cumsecade și nu mă recomandă fostul job ci faptul că am petrecut juma de lună prin saloane de spital 😀 Plus mă uit la Anatomia lui Grey, deci sunt expert în boli, amor prin lifturi și costuri asociate…. La transporturi sunt as, vă jur – păi n-am scris eu articol despre autostrăzi? Plus când eram mică mă jucam cu mașinuțele lui frate-miu 😉 Și am dormit prin gări și aeroporturi, deci sunt perfectă pentru post. Ah, și cred că m-aș putea ocupa și de agricultură, că am reușit să kilăresc busuiocul din ghiveci, plus am văzut cum cresc roșiile, plus – partea asta e vitală – am experimentat cu plantele mele de acasă până au învățat să reziste în situații de dezastre. aka fără apă și alți nutrienți. Partea asta se pune și pentru cercetare, și pentru ape și păduri plus mediu drept urmare împușcăm două patru posturi. (Dacă vine cu patru salarii din ălea minime de ministru, accept și mă sacrific, ce pușca mea.) A mai rămas ceva? Justiție, mai știu câte ceva de la Murzea… tot supracalificată? Am înțeles… Și la interne? Am un polițist comunitar pe scară, e suficient, ce credeți? 🙂

(articol scris la mișto)

Moronia sau cum castelele .ro vând bine pe Hallmark

În unul din ultimele filme Hallmark, acțiunea se petrece într-un regat imaginar (Moronia sau ceva de genul :P) filmat în realitate în locații alese de Castel Film, printre care Castelul Corvinilor și Castelul Cantacuzino. Făcând abstracție de calitatea demersului artistic și de impactul industriei de profil asupra pib-ului ro, mi se pare interesant că pe la noi se filmează multe filme cu castele, regi și prințese (neamuri îndepărtate cu mine, of course :)) ). Dacă o să spuneți că e o bună ocazie de promovare a țării, aș ridica sceptic din sprânceana regală, căci nu știu câtă lume verifică pe imdb detaliile filmelor legate de locații. Eu aștept vremurile când o să ieșim din bula regatelor imaginare și o să vedem orașe românești promovate ca background real al acțiunii, precum Paris, Bruge șamd. Cu puțin noroc nu o să fie un film cu comuniști, pesediști sau Borat.

Ah, da, mai urmează unul zilele următoare, cu Peleșul…

Pentru cine nu știe ce-i cu Hallmark Channel, este una din rețelele americane care targetează familiile, în special conservatorii și zona rurală (aka familia tradițională), la origine fiind un post de-al lui Jesus, dar care a trebuit să se transforme pentru a rămâne pe piață. Motiv pentru care în proporție covârșitoare actorii sunt albi, relațiile sunt heterosexuale și unica problemă este nunta 🙂

Ar putea fi normal…

Mă gândeam ieri ce înseamnă educaţia şi de ce avem nevoie de ea pentru a creşte gradul de civilizaţie.

[Voi ăştia din Braşov sunteţi şmecheri, probabil de la aerul rarefiat de munte…]

Plaja este plină de gunoaie. La propriu. Zilnic vreo 2 tractoare şi un camion, plus o mână de oameni culeg ce pot şi văd la lumina lunii, dar este degeaba. De la primele ore ale dimineţii plaja se umple de plasticuri, sticle, hârtii şi alte deşeuri. Containere nu sunt. Şi oamenilor li se pare foarte greu să care la un tomberon gunoiul propriu şi personal. Dar nu li se pare greu să facă plajă între gunoaie. E o chestie absolut normală. Românească. Ar putea fi brand de ţară. Vino să te bronzezi între gunoaie. Mai romantic de atât nu cred că se poate… Nimeni nu selectează gunoiul. Iar reciclarea se face ceva de genul: trece maşina de gunoi şi în acelaşi timp o mămăiţă care vede vreo 2 cutii de plastic, pe care le cere şi le ia cu ea (că vor fi bune la pus nişte ceapă pentru iarnă…); reciclare bifată. Eu mă gândesc la casa mea unde gunoiul se strânge pe categorii, în pofida Comprest. Că aşa este normal în anul 2017.

La fel de normal mi s-ar părea ca oamenii să-şi pună în farfurie doar mâncarea pe care o consumă. Sau ca angajaţii să nu arunce chestii, doar pentru că se poate. Sau ca oamenii să priceapă cum e cu legislaţia şi drepturile pe care le au. Sau ca toată lumea să ştie cum e cu discriminarea, diversitatea, hărţuirea şamd. Că toţi avem iphone şi samsung ultimul model, mai rămâne să învăţăm să-l şi folosim pentru altceva decât pentru jocuri.

Şi poate atunci o să discutăm despre hegel şi freud în loc de horoscop.

Liane Moriarty şi violenţa domestică + nişte web PR

Pentru cine nu ştie sunt un mare fan al australiencei Liane Moriarty (pe HBO rulează o mini-serie inspirată din penultima ei carte Big Little Lies). Liane a scris 7 cărţi destinate adulţilor şi 3 cărţi de copii; am citit 3 cărţi, care-s toate super faine, au acţiune, au intrigă, au dialoguri, personaje savuroase şi umor; şi mai au câteva teme care apar în toate romanele, printre care şi violenţa domestică. Măi să fie, aşa mare-i problema în Australia, ia să căutăm noi nişte informaţii pe sfântul google 🙂

În mod deloc surprinzător dintr-o singură căutare am ajuns aici, de unde am aflat că 1 din 3 femei din Australia a experimentat violenţă fizică de la 15 ani, 1 femeie pe săptămână e kilărită de un partener şi 8 din 10 femei tinere au fost hărţuite pe stradă în ultimul an (2015). Nu ştiu dacă o fi de la prea multă căldură (să ne dea şi nouă!!!), dar situaţia sună suficient de serios pentru a fi reluată în mai multe romane care pot crea awareness şi o dezbatere proactivă pe subiect. Şi dacă asta nu e suficient – atenţie, spoiler alert!! -, alegerea australiencei Nicole Kidman în rolul de nevastă bătută de frumosul ei soţ ar trebui să fie un motiv întemeiat pentru a discuta despre abuzul în cuplu, fizic şi emoţional.

No bine, dar cum o fi la noi, mai bine sau mai rău? Dacă e să luăm în considerare cazurile raportate la poliţie stăm mai bine, dacă e să ne gândim că de fapt multe cazuri nu sunt raportate, situaţie e cam tot pe acolo – în teorie 1 din 4 femei a fost la un moment dat abuzată sexual sau fizic de partenerul său. De aici. Poliţia colectează date doar din 2014, serviciile sociale sunt frumoase, dar insuficiente, iar educaţia… mda, educaţia…

Bonus, partea de web PR: aveţi plăcerea de a arunca un ochi pe cele 2 site-uri şi de a reflecta asupra felului în care sunt prezentate datele – unde vi se pare informaţia prezentată simplu, clar şi eficient? 🙂