Nu Olanda și Austria au ceva cu românii

Într-o țară în care nici măcar refugiații nu vor să stea, este amuzant să citești zilnic despre cum alții au ceva cu românii, care-s pita lui Dumniezău, cei mai corecți, cinstiți și devreme acasă, drept urmare merită sacii de bani din PNRR, vize de America și Schengen.

În realitate sunt puțini oameni care au ceva cu românii și da, nu e nimic neobișnuit aici, toată lumea are ceva cu alte nații, nu suntem noi nici primii, nici ultimii.

Dar imaginea țării bate criteriile tehnice, iar imaginea României nu este prea bună. Nu mă credeți? Vedeți de câte ori apar știri despre Ro în presa internațională, câte sunt pozitive și câte sunt negative. Testați pe internet care este primul cuvânt care le vine în minte străinilor și o să aveți mari surprize. Și nu, doar un înotător, o tenismenă și doi fotbaliști nu au cum să schimbe imaginea unei țări despre care majoritatea habar nu au unde se află pe hartă.

În plus, diplomația românească este plină de loaze aka politicieni analfabeți, copchii, neveste și amante, care sunt tolerați la poze oficiale, dar ignorați la discuții cu mize. Asta dacă oamenii nu-s plecați la shopping… Și doar cu unul-doi diplomați ok nu se face primăvară, și nici nu intrăm în Schengen.

Poate că noi ne-am obișnuit să ne descurcăm în tot acest sistem populat de cei mai proști copii din curtea școlii, vorba aia, se poate și mai rău de atât, dar alte țări nu au de ce să ne înțeleagă cultura locală, miserupismul, apetența pentru auto-sabotare și prostia ridicată la rang de artă.

Așa că data viitoare când dați (iar) vina pe alții, poate ar fi bine să vă uitați în oglindă. Că noi toți suntem parte din problemă.

În altă ordine de idei, uneori este bine să înțelegem că negocierile sunt o artă și să procedăm în consecință.

O să intrăm în Schengen, dacă nu acum, mai încolo, fix la fel cum am intrat și în NATO, și în UE. Dintr-un context extern.

Hotel President, 4 stele cu gândaci

Mama a cumpărat un last minute în Băile Felix, la Hotel President, la recomandarea agenției de turism, cu care au fost și anul trecut în zonă, punctul de interes fiind apele termale. Am avut o cameră dublă și una single, demi-pensiune și acces la toate piscinele, inclusiv Aqua Parc. Și bonus gândaci, în toate camerele în care am stat.

President Hotels & Resort **** se află la intrarea în Băile Felix și constă în vreo 5 hoteluri diferite, cu un restaurant comun, mai multe piscine cu apă termală, un Aqua parc, un spațiu pentru evenimente și o biserică. Fiecare hotel este specializat pe tratamente medicale, spa, business și centru de conferințe. Cel puțin o parte din ele sunt construite pe fonduri Regio – cel în care am stat avea plăcuță din 2010-2012.

Cazarea

Am primit 2 camere similare, față în față, dintre care una era marcată pentru persoane cu dizabilități – aveau uși mai mari la intrare și la baie, duș fără cadă și bări de susținere și un spațiu relativ ok în cameră. În plus camerele se aflau aproape de un lift. În prima noapte m-am trezit cu gândaci care mișunau prin baie, pe biroul din cameră și în momentul în care m-au apucat nervii total, pe pereți și în patul vecin. Motiv pentru care la 1 noaptea am mers în recepție și rezolvarea a fost să mă mut în altă cameră, în care logic că nu prea am dormit. În a doua noapte au apărut la ai mei în cameră, drept urmare taică-miu a găsit un tehnician din hotel să dea cu spray în cameră; și lor li s-a propus să schimbe camera, ceea ce ar fi fost mai greu pentru ei, din motive de mobilitate. În plus câte camere să schimbi în 5 zile de sejur? În ultima noapte i-am văzut pe mititei și în camera nouă, ieșeau de sub tocul de la ușa băii, ceea ce nu m-a mirat, statistic vorbind o dată ce ai probleme în 2 camere diferite, de pe părți opuse, șansele sunt că tot hotelul este infestat. În paranteză fie spus, ni s-a părut nouă că parfumul de cameră miroase puțin cam tare, dar cred că de fapt era sprayul de gândaci.

Gândaci din două filmări separate

La recepție ni s-a spus că este un caz izolat. Mă rog, 3 camere un caz izolat, mă mir că nu ne-au spus că i-am adus noi de acasă. Am 2 filmări cu gândaci mișunând, dar nu le postez, pentru că sunt traumatizante – am postat capturi de ecran, mai sus.

Mobilierul din camerele în care am stat este uzat, mocheta în a doua cameră în care am stat era pătată, bateriile de la baie, deși Grohe, nu sunt optimizate astfel încât atunci când deschizi apa, ea să nu ajungă pe tine, lenjeria de pat este din cea obișnuită, cosmeticele de la baie sunt dintre cele ieftine, una peste alta nu mi s-au părut condiții de 4 stele. Ne-au fost schimbate prosoapele folosite și gunoiul zilnic și halatele de baie la cerere, o dată am avut patul făcut și maică-mea spune că la ei s-a și aspirat.

Mobilier, mochetă, un pat făcut la 4 stele (mai puțin chestia maro de deasupra, care este de pe celălalt pat), cosmetice de baie

Mâncarea

Pentru că am ajuns la prânz, am comandat a la carte, zemurile au venit călâi și prăjiturile nu au fost cine știe ce. Și am primit ardei iute la supă (probabil el ar fi trebuit să încălzească mâncarea, lol)… Ulterior ne-am lămurit că mâncarea caldă era servită aproape rece, de fiecare dată, pentru că din linia caldă funcționau doar două cuve, la intrare. Opțiunile pentru vegetarieni/vegani erau niște legume făcute praf și o salată asortată, care într-o singură zi a arătat comestibilă. Pentru o zonă în care jumătate de clienți sunt vârstnici și oamenii vin la tratament pentru poliartrită reumatoidă, murături super sărate, brânză ocnă de sare, preponderent carne și cartofi prăjiți, plus slănină prăjită la mic dejun nu mi se pare un meniu tocmai adecvat. Una peste alta, mâncarea slabă calitativ, unele preparate arătau destul de tragic (ex. omleta de la micul dejun sau untul aruncat pe o farfurie), eu greu am găsit ce să mănânc.

Faimoasa supă cu ardei iute (ar fi fost ok, dacă ar fi fost caldă); în stânga, sus: ce am putut mânca la micul dejun (batonul Nestle este de acasă), stânga, jos: prăjituri și înghețată imposibil de mâncat; dreapta: cină, cu paste cu brânză, imposibil de mâncat, pentru că erau reci și legume făcute praf.

În plus am primit veselă ciobită, iar prima opțiune la pahare, indiferent că era vorba de apă, ceai, cafea sau bere erau pahare de plastic de unică folosință… la 4 stele!!! Mama a cerut într-o zi un vas pentru gem și i s-a recomandat să folosească un carton. Când am ajuns acasă și i-am spus lui frate-miu că atunci când intrai la masă îți luai tavă ca la autoservire, a făcut ochii mari…

Veselă ciobită, meniu a la carte și meniu bufet suedez
Plasticuri

Am apreciat că, pentru a nu arunca mâncare, resturile au fost refolosite; pâinea de seara a fost făcută frigănele, mezeluri folosite într-un fel de tochitură, măslinele de dimineața folosite în salată seara (deși cu un gust oribil, probabil pentru că au fost ținute prea mult afară, în căldură), legumele făcute seara supă cremă (care arăta oribil), etc.

Apa termală

Complexul are două zone de piscine, în fața hotelului și în spate, la etajul 1, plus o piscină acoperită, cu două saune și sală de forță. Piscina din față era tot timpul super full, a mers tata acolo de vreo câteva ori. Am folosit una din cele două piscine din spate, pentru că avea înălțimea potrivită pentru mama, acces cu bară și scări și am prins-o mai liberă. Din păcate accesul la ea însemna urcat și coborât scări, printr-o terasă cu bar. Piscina acoperită, în care se făceau și sesiuni de 30 de minute de gimnastică, avea înălțime mare a apei și o atmosferă cam horror, de la combinația dintre miros de saună cu plante, mobilier rupt și iluminat problematic. În plus ne-am ținut de nas când am folosit toaletele, miroseau și arătau fix ca buda publică de pe autostradă!

Cele două piscine cu apă termală din spatele hotelului; între ele există un bar; o parte din șezlonguri sunt pe un gazon cu probleme.

Ca să ajungi la sala de forță trebuia, logic, să urci scări și ajungeai într-o cameră cu vreo câteva aparate, care arătau super tragic și pe care nu m-am încumetat să le încerc.

Partea bună este că piscinelor li se schimba apa noaptea.

Ce nu mi-a plăcut este că se bea alcool și se fuma din piscină.

În plus, oamenii ar fi trebuit să stea doar 20 de minute în apa termală, după care să facă pauză, dar nu am văzut ceasuri niciunde.

Personal

Am citit și eu că hotelurile au probleme de personal, dar realitatea bate articolele. Cei din restaurant păreau a lucra nonstop și la felul cum debarau mesele, cu tăvile cu veselă una peste alta, nu cred că aveau niciun fel de calificare formală. Cel din recepție, destul de grețos, începând cu șeful și terminând cu front-deskul. În plus nu am reușit să cunosc directorul, pentru că duminica nu lucra și lunea subit era plecat în altă parte… Și ca să fie totul superb, într-o zi o cameristă ne-a făcut morală că folosim liftul de personal, cu care de altfel călătorea toată lumea din partea noastră de hotel.

Ar fi fost interesant ca cineva să vină să șteargă șezlongurile de apă după ploaie, dar cred că poziția respectivă era liberă…

La 4 stele, angajații trebuie să comunice într-o limbă de circulație internațională; barul interior nu funcționa.

Parcări

Ditamai resortul, cu 5 hoteluri, construit în câmp și fără parcări suficiente. Asta înseamnă să ai viziune și competențe în horeca.

Facilități pentru dizabilități

Rampa dintr-un singur hotel mi s-a părut construită aproape ok. Coridoarele mi s-au părut cam înguste. Dar hai să zicem că omul se poate deplasa în hotel, are cameră ok și merge și în restaurant. Dar n-am aflat cum naiba ar fi putut să folosească piscinele, pentru că peste tot accesul era cu scări. Muuuulte scări. Hotel construit pe Regio acum 10 ani, despre asta discutăm!!!

Baia unei camere pentru persoane cu dizabilități, relativ ok, dar i-ar mai fi trebuit o scurgere, pentru a nu aluneca pe apa cursă de la duș; în stânga: ca să ajungi la un lift, aveai de urcat o treaptă; un culoar de la Aqua parc care se termină în scări (idem, piscina din fața hotelului); în dreapta: Aqua parc, acces la terasa exterioară, cu treaptă, zonă de trecere printre bazine, cu trepte.

Aqua Parc

Aqua Parcul are două zone, în prima sunt câteva bazine în interior și vreo două la exterior; plus mii de șezlonguri puse fără spațiu între ele. În cea de-a doua zonă, cam la fel, un bazin la interior și unul sau două la exterior. Fiecare bazin are două-trei zone, dar apa este aceeași. Plus câte un bar, căci ce ar fi viața la apă termală fără bere, gogoși și înghețată Corso?

Problema nu a fost că era destul de aglomerat, ci că în interior se făcea economie la curent, drept urmare atmosfera era cam tragică, iar afară accesul în bazin se făcea foarte greu și temperatura apei era mai rece.

Idee bună, implementare deficitară. Maximul zilei: șezlonguri puse unul lângă altul, să nu poți să treci prin complex, deși, în spate, sunt băncuțe construite…

În concluzie

A fost o experiență. Unică. Pe care sper să nu o mai repetăm. Vreodată. Dacă ăsta este standardul în industrie, zic să ne lăsăm de meserie și să ne apucăm de crypto sau prostituție pe net. Pe de altă parte, acesta este rezultatul practic al unei țări care se laudă cu turismul ei, dar nu mai are minister al turismului.

PS: Am cerut și am primit înapoi banii pentru o noapte de cazare. Doamna de la agenția Eximtur a fost drăguță și și-a cerut scuze. Traumele rămân.

Frunza verde

Dintr-o știre despre o licitație sau idee de licitație privind promovarea turistică a României, cu reclame și influenceri, mi-a sărit în ochi un site de promovare a frumuseților naționale, care ar fi urmat să fie miezul din kurtos aka conținutul campaniei. Romania.travel se cheamă și, culmea, habar n-am avut de el, deși regulat fac research pe domeniu din motive de ființă plictisită, cu educație în turism.

No bine, facem abstracție de frunza verde, cu care am rămas de la Udrea – în contextul actual mi-ar fi frică de rezultatul unui concurs de design de sigle, și trecem peste faptul că din 3 useful links, unul duce la o pagină suspendată și altul la pagina albastră a Ministerului Antreprenoriatului și Turismului, unde rapid nu văd nimic relevant pentru turiști, dar sunt niște pozici frumoase. Dar site-ul este mediocru, în ciuda unor (alte) poze frumoase. Și ca să fie totul mirobolant, twitterul nu a fost actualizat din 2017, pagina de insta nu există, youtube are filme de acum 3 ani și singura comunitate relevantă este pe fb, în jurul unei pagini care este local & travel website. Sper că cineva din minister se felicită zilnic pentru cele 20.000 de persoane urmăritoare, este un succes evident…

Așadar, să sumarizăm: într-o țară cu fițe de turism internațional, dar care nu mai are minister dedicat, site-ul de promovare a țării este o frunză verde.

Sper că cineva va actualiza site-ul înainte de a fi promovat de influenceri. 🙂

Dacă statul ar fi preocupat de prevenția cancerului pe bune

Am primi acasă, pe poștă, o scrisorică prin care suntem invitați să ne mișcăm curul la analize. Anual sau în funcție de vârstă și grad de risc. Analize și investigații acoperite de asigurare.

În realitate, există doctori de familie care refuză pacienților analizele anuale. Că mai stai, dar de ce te grăbești, dar de ce vrei să îți faci, dar nu se poate, blablabla.

În realitate, plafonul de analize gratuite se consumă atât de repede, că nu știi niciodată unde să suni și ce strategie să folosești, ca să poți prinde loc. Drept urmare sfârșești prin a plăti din buzunar. Sau renunți să mai faci analizele.

În realitate, nu există niciun audit cu privire la sumele cheltuite de CASS și la eficiența actului medical.

În realitate, guvernul face iar planuri. De registre și alte nebunii, pe când vor veni banii europeni. Că noah, e greu să mai pui două câmpuri în baza de date existentă și să exporți niște formulare.

În realitate, suntem pe cont propriu.

Nu așteptați să moară statul de grija voastră și fiți proactivi.

Tineretul, turismul și cercetarea, ale nimănui

De când lucrez eu în domeniu, tineretul a fost atât de “important”, încât a fost aruncat de la MTS la educație – una din cele mai nefericite perioade, inclusiv făcut agenție separată, după care înapoi la MTS. Acum se pare că va fi spart din nou, să rămână UDMR cu sportul care-l interesează, că acolo sunt grosul banilor, tineretul urmând a deveni Ministerul tineretului și familiei (ultraș – ortodoxe) cu celebra cfpistă pesedistă Gabriela Firea. Toată infrastructura MTS e varză, finanțarea e de câțiva ani la un minim, care nu acoperă nici scumpirile la gaz și curent, darmite angajați noi, care să nu fie membri de partid, de facilitățile existente în legea tineretului cu locuințe și credite pentru tineri, nici nu mai pomenesc… nici nu vreau să mă gândesc cum va arăta bugetul viitorului minister…

Turismul a beneficiat de o soartă mai bună până când cuiva i s-a părut total neimportant. Că deh, politicienii români merg în concedii peste hotare, că e mai frumos la greci și la bulgari. Drept urmare ministerul a ajuns un (departament) (ceva) pe la Economie, dacă nu mă înșel. Că m-am chinuit eu un an de zile să-mi scot un ecuson de la ei. Acum vor fi mutați la IMM, că se știe că toți cei din turism sunt mici întreprinzători. Măcar apare cu numele, tot e ceva. Turismul e unul din avantajele competitive ale țării noastre, inclusiv pe valul de eco-shit și ne-ar putea crește pibul, frumos, elegant, fără mari bătăi de cap, dar cu strategie și mult bun simț.

Cercetarea. Nu mai apare niciunde. Zic că o fi greșeala redactorului știrii. Dar serios, cercetarea??? Toată lumea cu apă caldă și căldură se bazează pe cercetare să facă față vremurilor care vin. Că nu se știe până în 2050 câte țări actuale vor mai exista pe hartă. Iar noi ne permitem să-i dăm cu flit?

Later edit: tineretul dispăruse, dar a reapărut, iar cercetarea e combinată cu digitalizarea (sau nu??!!).

Ireal.

Știrea e aici. Vedem ce se confirmă și ce nu.

1,2 milioane de români la furat sau la negru

No bine, de asta e bună câte o epidemie, să ne spună ce nu știe statistica. Din declarațiile de ieri, 1,2 milioane de români s-au întors acasă în ultimele două luni. Rotunjit. Dacă îi scoatem pe membrii de partid care și-au dus amanta la shopping, un procent rezidual de studenți care au rămas fără zacuscă la Oxford și vreo doi-trei panicați, restul sunt probabil persoane rămase instant fără loc de muncă sau ocupație.

Acum, șomaj & asimilate s-au dat cam peste tot prin EU – vorba aia, până și în USofTrump ai fi putut să aplici pentru ceva bani de buzunar – drept urmare cine nu a rămas pe meleaguri străine probabil lucra la negru sau era la furat și a rămas fără obiectul muncii.

Ceea ce este interesant din punct de vedere al pieței muncii locale, dacă ne-au fugit și hoții din țară, ce poate spune lucrul acesta despre calitatea vieții românești? 🙂 Cu siguranță mult mai mult decât studiile de kkt ale academicienilor băștinași.

Evaziunea omoară

Patronul Bistim Dera SRL, Ioan Sorin Buţă, a fost arestat pentru 30 de zile. Avocatul său afirmă că a recunoscut acuzaţiile care i se aduc şi le-a spus anchetatorilor că a cumpărat substanţa cu 600 de lei de la o cunoştinţă. 

De aici.

Funny story, pe tema asta, de la mine din cătunul de vis și de poveste: mă conversez eu prin primăvară-vară cu faimosul președinte de asociație de proprietari, angajat în armată. Căutați o firmă de deratizare și chemați-o, că ne umplem de gândaci. Ce firmă, doamnă, că ăștia vin și dau cu apă și n-are niciun efect. Există firme care dau garanție. Chemați domnule o firmă, că situația e tragică! Și nu s-a mai făcut deratizare din…. Ah, nu, că am făcut eu rost de la [o cunoștință de la servici] și am dat.

Asta în cazul în care vă mai minunați la știri.

Cum ne furăm singuri căciula

Maică-mea a cumpărat niște legume de la un magazin de cartier, din Steagu. Plin ochi de cumpărători. Puteai plăti doar cash. Niciunul nu a primit bon de casă.

Duminică am trecut pe la chinezii din Bartolomeu. Mai avansați, în ideea că au și pos. Doar că lumea plătește mai degrabă cash. Niciun bon de casă eliberat.

Ieri pe net, o discuție despre legislația rutieră, vreo câțiva zicând că ar trebui înăsprită, pentru că este evident că nu funcționează. Mi-a sărit în ochi un comentariu generalizat – că poliția nu este capabilă să aplice legea.

La fel cum Anaf nu este capabilă să aplice legislația care există – pentru că de anul acesta toate casele de marcat ar fi trebuit legate la servere și vizualizate în timp real.

Atunci când vrei să distrugi o țară, ce faci? Remaniere guvernamentală. 🙂

Ce fel de ministru aș putea fi?

În epoca dragnea/pesede ca să fiu ministru, ar trebui să fiu ușor loază, analfabetă și cam proastă 🙂 Dacă mai petrec mult timp citind ce sharuiește lumea pe rețele sociale, tind să cred că e realizabil :)))

Așadar plecând de la faptul că ministrul apărării nu a făcut armata, ce fel de minister aș putea eu conduce? Hm hmm hmmm….

No bine, tineret, educație, finanțe, muncă, fonduri europene, cultură, turism, comunicații și afaceri externe tăiem din prima, că în vremurile actuale s-ar putea să fiu supracalificată, așa toantă și blondă sub acoperire cum sunt. Cred că la sănătate m-aș pricepe de nivel cumsecade și nu mă recomandă fostul job ci faptul că am petrecut juma de lună prin saloane de spital 😀 Plus mă uit la Anatomia lui Grey, deci sunt expert în boli, amor prin lifturi și costuri asociate…. La transporturi sunt as, vă jur – păi n-am scris eu articol despre autostrăzi? Plus când eram mică mă jucam cu mașinuțele lui frate-miu 😉 Și am dormit prin gări și aeroporturi, deci sunt perfectă pentru post. Ah, și cred că m-aș putea ocupa și de agricultură, că am reușit să kilăresc busuiocul din ghiveci, plus am văzut cum cresc roșiile, plus – partea asta e vitală – am experimentat cu plantele mele de acasă până au învățat să reziste în situații de dezastre. aka fără apă și alți nutrienți. Partea asta se pune și pentru cercetare, și pentru ape și păduri plus mediu drept urmare împușcăm două patru posturi. (Dacă vine cu patru salarii din ălea minime de ministru, accept și mă sacrific, ce pușca mea.) A mai rămas ceva? Justiție, mai știu câte ceva de la Murzea… tot supracalificată? Am înțeles… Și la interne? Am un polițist comunitar pe scară, e suficient, ce credeți? 🙂

(articol scris la mișto)

Moronia sau cum castelele .ro vând bine pe Hallmark

În unul din ultimele filme Hallmark, acțiunea se petrece într-un regat imaginar (Moronia sau ceva de genul :P) filmat în realitate în locații alese de Castel Film, printre care Castelul Corvinilor și Castelul Cantacuzino. Făcând abstracție de calitatea demersului artistic și de impactul industriei de profil asupra pib-ului ro, mi se pare interesant că pe la noi se filmează multe filme cu castele, regi și prințese (neamuri îndepărtate cu mine, of course :)) ). Dacă o să spuneți că e o bună ocazie de promovare a țării, aș ridica sceptic din sprânceana regală, căci nu știu câtă lume verifică pe imdb detaliile filmelor legate de locații. Eu aștept vremurile când o să ieșim din bula regatelor imaginare și o să vedem orașe românești promovate ca background real al acțiunii, precum Paris, Bruge șamd. Cu puțin noroc nu o să fie un film cu comuniști, pesediști sau Borat.

Ah, da, mai urmează unul zilele următoare, cu Peleșul…

Pentru cine nu știe ce-i cu Hallmark Channel, este una din rețelele americane care targetează familiile, în special conservatorii și zona rurală (aka familia tradițională), la origine fiind un post de-al lui Jesus, dar care a trebuit să se transforme pentru a rămâne pe piață. Motiv pentru care în proporție covârșitoare actorii sunt albi, relațiile sunt heterosexuale și unica problemă este nunta 🙂