Schimbarea

No bine, am mai zis-o, schimbarea nu se produce așa, mișcând din nas precum Samantha. Ar fi frumos, dar ca să ai schimbare adevărată nu ajunge doar să schimbi niște oameni din funcții. Asta e doar primul pas. Mai trebuie și să ai o comunitate care vrea schimbare. Că se întâmplă să vină unii noi cu o idee nouă și poporul zice: ah, nu, la noi nu se poate implementa așa ceva, că draq și lacu’. Nu ajunge nici să vezi o idee bună în altă parte și țuști, copy-paste, să o implementezi la tine acasă. După care descoperi surprinzător că fuck, nexam rezultate. Sunt atâtea exemple de genul ăsta, de mă doare capul. Și, chiar dacă ai oameni noi, și mobilizare, și idei, și un oraș care vrea, te trezești cu un eveniment neprevăzut care îți distruge direcția.

Dar, ideile bune, creativitatea și antreprenoriatul au nevoie de un mediu care să le permită să dospească. De oameni ușor mai relaxați și entuziasmați, că demotivarea rar a produs rezultate (furia, da, e mobilizatoarea, depresia, nu prea).

Eu cred că se poate. 🙂

Naivitatea salvează România

Cred că-s sadică, că tot dau drumul la radio și frunzăresc netul să mă mai amuz puțin…

Cine crede că se va face primăvară cu o demisie, este prost de pute. Sau nu trăiește în România. Sau a uitat probabil că au mai fost demisii în trecut și iaca unde am ajuns. De aici nu trebuie înțeles că “să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica” – vorba lui Caragiale, care a fost un genial – ci că lucrurile trebuie gândite la rece și pe paliere diferite. Și că ar fi util să pornim de la lucruri simple, adică de la o auto-reflecție personală și modificările pe care eu vreau să le fac în primul rând la nivel comportamental. Știți voi, cele cu: nu mai dau șpagă, orice ar fi, nu mai accept funcționari care mă scuipă în față, nu mai accept să lucrez cu parteneri care nu au coloană vertebrală etc.

De exemplu eu vreau ca toți aștia de-s prin administrație în Brașov și Sibiu și sunt cercetați de DNA să fie în concediu fără plată până la finalizarea anchetelor. Nu vreau să le văd fața la evenimente din bani publici. Și mai vreau să nu mai folosim sintagma “societatea civilă” de fiecare dată când vrem să ne scoatem – se aude domnul Gantz? Bye-the-way vreau să știu și eu cine sunt reprezentanții acelei societăți civile, că mor de curiozitate….

Și mi-aș mai dori, dacă tot suntem un oraș mega turistic, restaurante în care chelnerii să-ți zâmbească cu gura până la urechi și gunoaiele curățate în zona turnurilor cetății.

Se aude acolo? 🙂

Să-ți fie dat să trăiești vremuri interesante

Zice-se că asta spunea un vechi blestem chinezesc, deși nimeni nu a reușit să găsească echivalentul în chineză. Eu cred că vremurile interesante aduc cu ele schimbare. La nivel personal sau colectiv. Jurnalele și cărțile de istorie ne vor spune dacă această schimbare a meritat să ne scoată din zona noastră de confort.

via pinterest

lei noi sau lei vechi?

Nu știu dacă știți dar există muulte persoane care încă spun prețurile în lei vechi. Am întâlnit inclusiv tineri, ceea ce e extrem de ciudat. Eu văd o singură explicație validă: incapacitatea de adaptare la contextul actual. Cam nasol, dacă stai să te gândești că nu poți avea schimbare cu persoane care nu-s capabile să se adapteze vremurilor. Apropo de “să se schimbe, dar să rămână la fel”.

frica și foamea, cei 2 mobilizatori ai schimbării

Atunci când ești cu foamea în gură, ai mari șanse de a reacționa. Atâta vreme cât românii au mațele pline, nu vă așteptați să aibă vreo reacție pe vreo temă de interes național. Urmează frica. Asta cred că vine din copilărie, știți voi, frica să nu ajungi la colț, să fii pedepsit etc. Din nefericire mai trebuie să curgă multă apă în oceanele lumii ca să devenim mai înțelepți și să facem schimbări de substanță motivate de alți factori. Din aceste motive, toate reformele actuale reprezintă doar presiunea exteriorului/ ambiția marinarului și/sau a acoliților/ rezultatul unui grup de presiune. 2 tendințe sunt însă cam nasoale: cea cu eu știu cel mai bine, că voi sunteți toți niște proști și cea cu mușchii mei sunt mai tari ca ai tăi. Nici una, nici alta nu ne ajută, nu sunt democratice și nu folosesc o argumentație logică. Motiv pentru care încep să mă agreseze părerilor mucoșilor născuți după 89 care știu ei cum era înainte să fi fost concepuți în uterul măsii și părerile personale ale politicienilor prezentate sub formă de păreri reprezentative. Sincer, pe mine, ca și contribuabil nu m-a întrebat niciunul din parlamentarii locali ce părere am despre inițiativele pe care le susține el/ea. Că parcă era ales să-mi reprezinte interesele și să-mi vrea binele nu invers… ori eu nu simt nimic bun zilele ăstea. Dar no, după cum spuneam la început, probabil nu îmi chiorăie mațele suficient… nici mie, nici altora…