Adevărul e că am scăpat ieftin. Cu Cernobâlul.

Sincer, n-am vrut să mă uit la el. Subconștientul meu a realizat instant ceea ce conștientul a încercat să trimită în adâncuri: că uneori e mai bine să nu știi… Săpat cu lopata pe sub reactorul care topește??? Niște loaze comuniste care nu știu ce și cum să mai mintă?? Bio-oameni trimiși să curețe acoperișul de material radioactiv pentru că poporul sovietic suferă de mândrie cronică și nu poate accepta roboți de la vestici?? E șocant, suprarealist, te aduce într-o stare de furie extremă.

Am încercat să-mi aduc aminte dacă am luat pastilele de iod, pe vremea respectivă. Sau dacă ne-am jucat în casă în loc să ne jucăm pe afară. Sincer, nu știu, eram kinder și prea puțin pricepeam din șoaptele adulților. Frate-miu zice că-și amintește cum au stropit oficialitățile cu chestii pe afară și că bălțile erau toate galbene…

Ce știu este că în prezent oriunde întorci capul cineva are probleme cu tiroida. Să zicem mersi că e doar atât.

Mini-serie pe HBO, 5 episoade. Un fel de reality-check în epoca post-adevăr.

PS: Pentru aceia dintre voi pasionați de adevărul adevărat, Mazin a realizat și un Podcast, cu explicații detaliate pentru fiecare din cele 5 episoade. Îl găsiți pe youtube, pe pagina lui HBO.

Cărți, seriale, melodii

M-am gândit să luăm o pauză de la ars chestii prin bucătărie. No bine, câte ceva de citit, văzut și ascultat, în ton cu vremea de afară.

Madonnica, care are o față lucrată de-s invidioasă, zău (sau poate e doar clonată, wtf knows… :)) ), care nu prea mai poate să cânte melodiile vechi (trebuie să o auziți la Eurovision), dar care a prins șmecheria sound-ului lucrat pe computer la greu. Și/sau duete. (Oare Adelle mai scoate vreun album nou? 🙂 ) (Ziceți mersi că nu v-am pus să ascultați duetul dintre Bieber și Sheeran 😛 )

Maid, o carte scrisă de Stephanie Land, recomandată în special celor care comentează nonstop despre săracii care trăiesc din ajutoare sociale. O autobiografie a unui tinere mame, care se angajează menajeră și trebuie să combine mai multe burse și tipuri de ajutoare sociale pentru a supraviețui. Cu greu. Despre stigmatizare și munca pe minim pe economie. Sau un fel de curs rapid de asistență socială americană. (Nu că la noi ar fi cu mult mai bine….)

The Farm, de Joanne Ramos, ne transpune în viața babysitterelor și menajerelor filipineze și a celor care devin surogat pentru copii de bogătași. Este ficțiune, desigur, că probabil realitatea bate filmul.

Catch-22, pe Hulu, mini-serie bazată pe cartea lui Heller apărută în 1961. Din categoria birocrația nu moare niciodată, ea doar se transformă. 🙂 Eu sunt convinsă că Heller a fost neam de-al lui Caragiale. Nu mă credeți? Luați de aici:

KORN: We give you a $6,000 bombsight and apparently you don’t wanna look through it. Oh, and you lost your tail-gunner. Nice fucking flying, soldier. Do you have any idea how much each 500 pound bomb is worth? – I do not, sir. – Well, neither do I, but they don’t grow on trees. I took out the bridge, sir. The bridge is gone, that was the objective. It was a goddamn thorn in our side, that bridge. So what to do now? KORN: We punish the hell out of him. Well, you goddamn right we punish the hell out of him. Although, if we punish him, we’d be admitting something went wrong. Something did go wrong, they lost a goddamn tail gunner. What I mean to say, sir, is that if we punish him, that would be sending a message that the mission didn’t go right. We don’t want that. The mission did go right. Exactly. So what to do? We could give him a medal. What would we give him a goddamn medal for? For going around twice. Well, I suppose it did take some courage to go around the target twice, and he did hit the target. [WHISPERING] This is good, this is very good, act boastful about something we should be ashamed of. That’s a tremendous idea, sir. That’s good, very good. And we’ll make him a captain, too. Do we need to do that? Well, if we’re gonna do this, we’re gonna do it with gusto, Korn. Besides, what’s a goddamn captain anyway? Lieutenant, you’ll be pleased to know that we have made the decision to promote you to the rank of captain. Uh – O-Okay. – Effective immediately. Colonel Korn, here, organize a medal ceremony. – KORN: Yes, sir. De aici.

Și un citat care mi-a plăcut foarte mult zilele acestea, despre distincția între training și educație: “we distinguish training, which is oriented to production and survival, from education, which is oriented to making survival meaningful”. Din The Tyranny of Metrics.

#bereal

Este cu spoilere, sorry. 🙂

No bine începe sezonul actual din The Bold Type. Și angajatei revistei care se ocupa de social media i se pune în vedere că trebuie să posteze mai mult pe instagramul personal, că vezi doamne, nu e suficient ce postează în viața personală și influențează reach-ul contului profesional… Alo millenials, voi să nu faceți la fel!!!! Viața profesională și viața privată sunt 2 chestii separate, chiar și pe instagram. 🙂 Și nu trebuie să studiezi GDPR-ul ca să știi asta, îți trebuie doar bun simț…

După care aceeași tipă care, of course, posta fake-uri de cât de fericită este blablabla, descoperă subit că e mai bine să fii real, deci se filmează pe instagram cu toate coșurile pe față, mega-depresivă, că #bereal… Lecția numărul 2 millenials este că nu vrea nimeni să vă vadă coșurile de pe față sau posterior și că depresia se rezolvă la psiholog, nu pe instagram. 🙂

Sumarizând, dacă vrei să #bereal, fă-o fără #instashit.

Oh, boy!

Here it comes, sezonul 2 🙂 Recunosc, m-am distrat la sezonul 1, așa că sper să repet experiența la final de aprilie cu sezonul actual. 🙂

Alte chestii de văzut:

Hackerville – coproducție româno-germană, produsă de Cristian Mungiu pentru HBO, are niște filmări mișto cu drona a Timișoarei, niște situații copiate de prin filmele americane, super distractive și niște replici, oioioioi. 🙂 Am citit despre el într-un articol despre Mungiu și una-peste alta nu a fost cel mai prost serial pe care l-am văzut în ultima vreme.

For the people, sezonul 2 – yap, Shonda încă le are. 🙂 Recomand episodul 2, e dureros.

Made in Heaven, indian pentru Amazon Prime, este ioi mamă!! (Apropo voi ați plâns la cinema, când erați kinderi, la telenovele indiene? 😛 )

Filme, cărți și cântăreți

Sex Education de pe Netflix este mai bun decât m-aș fi așteptat. În ro unde adolescenții nu vorbesc nici cu părinții, nici cu educatori specializați, că deh, bor și nicio strategie coerentă la nivel de MS/MEC/MTS, este de trecut pe lista de musai. Că ăștia micii oricum își iau informațiile eronate de la gașcă și de prin pornoșaguri și în vreo câțiva ani vom începe cu toții să decontăm la greu. Atitudini, infecții, șamd.

One of Us is Lying, de Karen Mc Manus, tot cu adolescenți (observ o temă 😛 😀 ), e o carte bună de tot. Este un pic lălăită și dacă ești fan mistery observi intriga destul de rapid, dar sunt câteva teme de actualitate care merită disecate și discutate.

Educated, a Memoir, de Tara Westover, este una dintre cărțile șocante ale anului trecut. Mai ales că Tara e născută în 86, deci toate întâmplările sunt din anii 90 încoace. Când o citiți puteți face o paralelă între familia ei de mormoni și familiile de romi autohtone.

Lista de cântăreți rămași fără bani de pită: Westlife 🙂 Și apare High School Musical 4 😀

La câte filme de Crăciun te poți uita?

Am încercat, zău, să intru în spiritul Hallmark & Netflix, dar de pe la al patrulea în sus, m-a apucat greața de sezon :)) Nici măcar faptul că din iarna aceasta au apărut actorii afro-americani ca personaje principale nu a reușit să-mi crească interesul pentru zăpadă, brazi, decorații, concursuri, iar decorații…. 

Așa că am dat-o pe seriale și cărți cu buhuhu:

Dirty John, un serial despre un nene plecat cu biscuiții. Connie Britton e perfectă pentru rol. 

The Romanoffs, sau ce ar fi fost urmașii Romanovilor în zilele noastre. Sunt niște faze atât de stupide în unele episoade că presimt că prinde și sezonul 2.

American Gods, Neil Gaiman, am preferat să citesc cartea, că m-am uitat la trailer sau am încercat primul episod – nici nu mai știu – și am regretat. Dacă te ții de firul logic, no bine, mai treacă-meargă. Altfel e plină de bullshit metafizic :))) Îmi și imaginez un book club care începe cu tradiționalul: ce credeți că a vrut să spună de fapt autorul când și-a intitulat personajele Shadow și Mr. Wednesday? 😀

The Outsider, Stephen King, care o să fie ecranizată de HBO. Îl iubesc pe nenea King de când eram în liceu. Este totodată super haios de urmărit pe twitter, ceea ce este o realizare dacă ne gândim ce vârstă are 🙂 Până de anul nou sper să o termin 🙂

Tu la ce te uiți sau ce mai citești zilele ăstea?