Toamna asta se poartă SF

Puneți-vă centura, tocmai a început noul sezon de toamnă. SF-uri la greu. (Spoiler alert!!)

FBI – Se declanșează a doua bombă, cade blocul impecabil, cele două din jur rămân în picioare mai ceva ca la simulări, agenții care stau în fața lui nu pățesc nimic. No bine inspiră niște praf, precum brașovenii zilnic, dar atât. LOL.

Magnum PI – Sigur ni l-au dat la tv, prin anii 90 (??) că era cu Tom Seleck – sau poate îmi amintesc eu de el din alt serial?? hm hm hm. În sezonul nou omul sare cu parașuta din stratosferă direct în Coreea de Nord, după care conduce prin pădure cu un râci de mașină și supraviețuiește. Apoi sare din Ferrari direct în elicopter. Da, vreți și voi, știu 🙂

Lethal Weapon – no more sexy voice 🙂 Dar bate noul partener la mafioți precum maică-mea șnițelele când plecăm în Austria… 

Chicago Fire – se bagă pompierul sub liftul care cobora șăgalnic peste un rănit și-l oprește în ultimul moment cu spatele și cu picioarele. De fapt colegii, cu întrerupt curentul și băgat niște conserve de metal :)))) 

Și stați că urmează cel mai mișto program al toamnei, alegerile mid-term în US 🙂

Advertisements

Filme și seriale, până începe sezonul de toamnă

Două seriale britanice de la BBC1, că trebuie să exersăm accentul de UK, până mai sunt în UE 🙂 Press e chiar drăguț, despre redacțiile în care se făcea presă odinioară și lupta cu zona digitală și presiunea pentru creșterea vânzărilor, lupta contra falimentului, din ăstea. Nu căutați asemănări cu presa locală, că veți fi dezamăgiți. Bodyguard, este un thriller cu un nene ieșit din armată cu ptsd și ajuns să lucreze ca bodyguard pentru ministra de interne, pe care toată lumea vrea să o kilărească – eu sper să aflăm la final că bodyguardul este de fapt creierul operațiunii, că altfel o să fiu dezamăgită maxim :)) 

Destination Wedding e un fel de comedie cu doi proști, care se întâlnesc în drum spre o nuntă și care la final rămân împreună. O oră jumăte de chin, cu replici absurde și un stil care aduce aminte de trilogia Before Sunrise, dar care nu se ridică la nivelul ei. De vizionat în lipsă de altceva, după ce ai băut vreo 2 cocktailuri 🙂 

Sau mai bine vă uitați la Ocean$s Eight 🙂 Toată gașca este de muieri, cu excepția unui tip care este omul negru (feministele atacă și marchează decisiv :))) ), Clooney apare doar într-o poză – ce păcat! – distribuția este politically correct și una peste alta, este logic de la început până la final și cât se poate de ușurel. Nu este How to steel a million, dar relaxați-vă că nu cred că avem șanse să mai vedem filme de calitatea asta în următorii zece ani…

Book Club este alt film ușurel și ok, cu actrițe la vârsta a treia, care arată fabulos și cu Jane Fonda. Mda. În altă ordine de idei Mariah Carey are cântec nou, că bănuiesc că a rămas fără bani de curățat piscina 🙂 

Mai am pe lista Yellowstone, ceva western cu Kevin Costner din care am văzut vreo două episoade și Mamma Mia, continuarea filmului din 2008. 

Seriale noi

This isn’t a democracy, is a marriage.

American Woman – nu știam că Alicia Silverstone mai joacă în filme sau seriale 🙂 Aici este pe post de nevastă din anii 70 care descoperă că soțul a furat banii copiilor (ăla era Dragnea, pardon) clienților și e nevoită să lucreze, gătească, curețe piscina, na, chestii din ăstea de pe la americani. Să sperăm că o să vedem toate cele 12 9 sau no bine, câte vor fi ele toate :))

Dietland – revenirea Juliannei Margulies într-un serial mai prost decât m-aș fi așteptat. Despre societatea care te vrea slab și frumos în loc de gras și urât sau ceva de genul ăsta și muierile #metoo care se apucă de kilărit. Temele sunt interesante, viziunea artistică mai puțin.

Take Two – comedie ușoară de vară cu detectivi și actrițe, aka Eddie Cibrian și Rachel Bilson. E super ok pentru vremea călduroasă/ ploioasă de afară 😛

Yellowstone – băi de când n-am mai văzut un film cu Kevin Kostner și cu indieni aka nativi americani!!! Ceva cu mult pământ și cu Montana, am văzut juma de episod și a arătat promițător.

Ce mai citim, ce mai vedem…

De citit:

Factfulness: Ten Reasons We’re Wrong About the World, Hans Rosling – sau statistica pe post de terapie, cum zice el la un moment dat 🙂 Domnul Rosling ne explică simplu și la obiect că lumea stă de fapt mai bine decât credem, că toți suntem depășiți de informație, motiv pentru care din când în când ar fi bine să mai trecem pe la școală și că lumea poate fi împărțită în patru zone economice, în funcție de venituri (conceptul de țări dezvoltate și țări în curs de dezvoltare este perimat), majoritatea țărilor fiind undeva la mijloc. Tot el mai spune că sărăcia de pe la noi nu este sărăcia din prima zonă de venit (cea cu 1 dolar pe zi) și că oportunitățile economice vor fi în Asia și Africa (Africa va crește populația cu 3 miliarde, combinat cu creșterea economică, înseamnă profit); și că singurul lucru care contează sunt veniturile, care transcend cultura și religia.

“So how could policy makers and politicians solve global problems if they were operating on the wrong facts? How could business people make sensible decisions for their organizations if their worldview were upside down? And how could each person going about their life know which issues they should be stressed and worried about?”

Julia Quinn & Lisa Kleypas – scriitoare de romane istorice de dragoste, un fel de Sandra Brown (pentru cunoscători :D), doar că nu cu texani, ci cu englezi, de pe vremea când femeile nu aveau drept de vot, nu aveau drept la educație sexuală, nu aveau venituri, nu munceau, nu mergeau la școală și singurul scop în viață era măritatul cât mai repede, ca să nu rămână pe drumuri. Și făcutul de plozi, cât mai mulți, că o parte nu apucau viața de adult (puteți face o paralelă cu Rosling și zonele de sărăcie care mai există prin lume…)

De văzut:

Humans, sezonul nou.

For the People, noua dramă Shondaland, dacă nu l-ați văzut, este decent.

Unde se duc serialele când se termină?

Temă de filozofat pentru săptămâna aceasta 😉

Până atunci, câteva concluzii despre sezonul care tocmai se încheie: mai puține episoade, calitativ mai proaste (e subiectiv, știu), multe sunt incerte pentru sezonul următor și câteodată mă întreb de ce insistă producătorii să facă sezonul 2 din serii care ar fi fost geniale doar cu un singur sezon.

Până una alta rămân fanul familiei King 🙂 Au făcut singurul serial pe gustul meu, la care m-aș uita și în reluare.

Sezonul nou din Atlanta a fost interesant, vă recomand episodul 10, despre bullying între kinderi; Silicon Valley a ajuns să facă bâză de roboți și bitcoin și de relațiile economice cu China; în rest, nu s-a schimbat nimic, când vrei să scapi de un actor, îl kilărești – deși nșpe episoade mai târziu, s-ar putea să reînvie subit :)))

Dacă odinioară era Glee, anul ăsta a fost Rise – cu personaje adaptate vremurilor (transgender, homeless, tineri cu depresie și alcoolism, adolescente însărcinate).

No bine, ai și ceva interesant azi?

Surprinzător, la mai mult de 30 de ani de la Karate Kid, Youtube Red a luat actorii și i-a pus la muncă în Cobra Kai, un serial cu 10 episoade de vreo 30 de minute fiecare. Este haios pentru cine a crescut cu Karate Kid, deși putem hateri despre intrigă, șamd. Eu m-am distrat copios și sper să revină cu un sezon 2. Îl puteți vedea pe youtube.

De ce-i vitală debaraua :)

Sau la ce ne mai uităm zilele ăstea.

Nu știi la ce îți folosește debaraua până nu te-ai uitat la Station 19, noul serial despre pompierii din Seattle, prieteni cu doctorii din Anatomia lui Grey, căci unul a migrat dintr-un serial în altul, motiv pentru Shonda să își mai adauge încă un proiect în portofoliul de producător. Nu o să îți spun decât că dacă nu ai debara s-a dus pe Spurcata viața ta sexuală 😛 Mai departe n-ai decât să afli singur 😀

Tot tanti Shonda produce și o dramă legală, For the People – ușurică, precum primăvara asta, de abia ai motiv să stai mai mult pe afară la soare și mai puțin în fața ecranului 🙂

Dacă îți plac polițiștii, The Detail este un serial în care detectivii sunt de sex feminin. Toate personajele importante. Yap, is true.

Și un serial din ăla bun de tot? Sorry, n-avem.

La ce ne uităm pe final de an

Calitatea filmelor și serialelor este în cădere liberă de ceva vreme încoace. Chiar și cu regula diversității promovată din ce în ce mai agresiv. No bine, după ce eliminăm netflix (iac iac iac), eroi sub forme diverse, seriale aflate la sezonul 2+ și la care nu merită să te mai uiți (ahhh, înfiorător de multe, wtf??), rămânem cu opțiuni cât degetele de la o mână. Poate două mâini și un picior.

9JKL – Pe Mark Feuerstein îl știu din Royal Pains care a fost un serial nici prea-prea, nici foarte-foarte, dar ok de urmărit cu o limonadă rece cu gheață. Anul ăsta și-a tras un sitcom de 20 de minute inspirat din viața la bloc cu mă-sa și frac-su vecini de palier. Pe imdb are un rating slab, pentru că, logic, nu oricine pricepe glume de albi caucazieni evrei bogați. Mare minune dacă prinde sezonul doi, dar e o opțiune decentă pentru stimularea neuronului.

Superior Donuts – Alt sitcom de 20 de minute aflat la sezonul 2. Glumele sunt mai funny dacă te uiți la toată seria odată 🙂 Desigur ar trebui să fii familiarizat cu problematica vieții americane, altfel o să te uiți ca vițelul la poarta nouă.

Good Behavior – Ar putea fi un serial despre pesedici furând cu grație, dar ăștia nici măcar de atât nu sunt în stare. Drept urmare este despre Letty, care fură, se droghează și face sex cu criminalul de la doi. Care îi cumpără casă cu piscină de 1 milion de coco la final de sezon doi, motiv să ne dăm genele peste cap și să ne întrebăm “dar kilărul meu pe unde umblă???”

via pinterest