Gratis sau contra cost?

Ieri mi-am adus aminte de niște situații de genul acesta:

  1. ești blogger, deci trebuie să scrii pe gratis: scrisul intră în categoria servicii, chiar și atunci când dau copy-paste la un comunicat de presă. Nasol, știu. Nu are cum să fie gratis, că time is money și scrisul consumă o tonă de timp, credeți-mă pe cuvânt. Pe lângă alte resurse, cum ar fi un dicționar de limba română/engleză etc., internet, domenii, curent, șamd. Of course, bullshit-urile personale sunt suportate din buzunarul personal. Sau al amantului, după caz. 😀
  2. ești ong, deci totul este pe gratis: adevărul gol-goluț este că ong-iștii se hrănesc din cauze, pe care le trag pe nas sau în venă, cam de două ori pe zi. În rest salariile ălea minime pe care lucrează și restul de facturi le acoperă din [mașini, copii – loc liber de introdus altceva – ] pe care le fură în mod constant. (Uneori chiar mă gândesc când naiba mai au timp de tras pe nas cauze. ) Asta când nu fac voluntariat și aduc totul de acasă, inclusiv hârtia igienică. Cel mai mișto telefon pe tema asta l-am primit săptămâna trecută, din Cluj, o organizație care vroia un partener local, care să pună inclusiv buget pentru un proiect de-al lor, pe care vor să îl extindă. Glume între ongiști din anul 2019. :)))
  3. ești consultant, deci, come on, gratis??!!: de unde expresia, show me the money first. 🙂
  4. mai completez când îmi aduc aminte, că sigur mai sunt. :))

Dublul standard

Ca de obicei, dacă totul e frumos şi roz, rahatul din faţa ochilor este trecut cu vederea; dacă se întâmplă ceva naşpa, toată lumea devine subit interesată de subiect şi indignată şamd.

Dublul standard şi ipocrizia nu ne vor ajuta să facem paşi înainte ca societate şi ele nu vor duce la o discuţie constructivă, ci doar la contre stupide şi divertisment. În paranteză fie spus, moartea ca divertisment vinde incredibil de bine, fie că e vorba de un accident în vârf de munţi, unde majoritatea nu am ajuns niciodată, fie că e vorba de un camion în mulţime într-o ţară vecină.

Partea proastă e că fără o discuţie pe bune, nu avem cum să vedem cine nu şi-a făcut jobul – că deh, scormonind în rahatul cu moţ roz se pare că nu mai discutăm doar de un simplu accident montan şi de o eroare umană, ci de proceduri, de etică în cluburi montane şi/sau srl-uri, de protecţia copilului, de eficienţa mesajelor salvamont, de presă, pr şi sponsorizări. Mai discutăm şi de mulţi oameni care ştiau de mulţi ani că se întâmplă nişte lucruri dubioase, dar au preferat să tacă.

Dar nu-i bai, încă două clickuri şi urmează o nouă dramă, de nici nu o să mai ştim ce s-a întâmplat în Retezat acu 2 zile…

Misterul D. Isabel | CONCURS! :)

DSC_0079

Dona Isabel este restaurantul de peste drum de hotelul în care stăm (oferă și cazare, parte care nu ne interesează). Lângă el se află un al doilea restaurant, care oferă și el masa de prânz. Le-am încercat pe amândouă, mâncarea este la fel de tipic portugheză (oareșce carne/pește + cartofi prajiți + orez), serviciile aproximativ la fel, doar că la Isabel se vorbește mai puțin engleză. Acum, la Isabel este de regulă gol, la cealaltă terasă plin de fiecare dată. De ce? Este un adevărat mister!!

Drept urmare avem concurs: persoana care va oferi cel mai creativ/ aproape de realitate răspuns primește premiu o cutie cu dulciuri tradiționale din Portugalia! Aștept comentarii pe blog sau facebook până la finalul săptămânii 🙂

Orange, partea a II-a

No bine, dupa cum ziceam, zilele trecute un domn a incercat sa-mi explice care-s avantajele mele dupa muuulti ani de utilizare a Orange Romania. Doar ca telefonul meu si/sau reteaua Orange au crapat non-stop in decurs de vreo ora, motiv pentru care discutatia a ramas fara finalizare… Astazi o dom’soara a repetat procesul, cu un ritm mult mai rapid; asa am aflat ca Orange vrea sa ma “premieze” cu +30 lei la factura, contravaloarea la jumatate a unui stick de internet. Pe care l-am refuzat, spre dezamagirea gingasei voci care mi-a spus ca o sa-mi para rau…

Si apropo de stirea de aici, poate ar fi mai util sa experimentam o calitate mai buna a retelei locale, nu? 😀

cat de profi este profi

Imi pare rau dar e unicul titlu care mi-a trecut prin cap. Dupa cum poate stiti profi a luat locul rapidului de la gara. Fac abstractie de balciul de la deschidere (pe bune, doar cu boxele in strada se mai pot face deschideri de magazine?) si de faptul ca nu am fost nicidata fan al fostului rapid, cumparaturile mele invartindu-se invariabil in jurul a trei produse, capuccino, chipsuri si paine… si ajung la serviciile profi ale profi: la casa, o doamna doreste tigari. Colega, striga tipul de la casa, ai tigari marca x? N-am, vine raspunsul. Colegaaaa, striga din nou el, catre colega de la casa 3, ai tigari marca x? Nici eu n-am, raspunde colega. Chestia s-a repetat de vreo 2-3 ori pana cand clienta a reusit sa achizitioneze un pachet de tigari… La pachet cu angajatii vin spatiul stramt de la case, gecile care iti apar dupa raftul de oaresce mancare si painea care se afla tocmai in fundul magazinului…

Anul european al voluntariatului sau unde dai și unde crapă

Cazul 1:

– Bună ziua, știți în luna care a trecut ați luat parte la un număr de x activități, și, după cum ați fost informați la începutul lunii, ne datorați ț lei, pentru serviciile furnizate. – Nu am chef să vă plătesc nimic. – Poftim? – Nu vă plătesc nimic pentru că este anul european al voluntariatului! – WTF???

Cazul 2:

Cum nu am primit raspunsuri de la restul participantilor la intalnire, consider ca exista doua grupuri separate, unul care vrea rezultate (+ e dispus sa lupte si sa se implice pentru ele) si unul care vorbeste despre rezultate. […] Pentru a simplifica procesul colaborativ am facut o serie de Template-uri la care va primi access doar cine se implica activ si completeaza integral + regulat formularele respective (Voluntariat nu inseamna a oferi ceva nedorit, ci a face ceva util, la calitate maxima, profesional si cu dedicatie) [..] Ca ultim punct – consider ca 80% din profesiile din romania sunt practicate de JobBorati (doborati de slujba, amatori, indisciplinati, tristi, ) si JobBari (oportunisti, incompetenti, lenesi, dezinteresati, gropari la Job). […] (asta ca să înțelegeți unde vă situați bă rataților, care nu sunteți demni de a respira același aer cu mine, eu, care sunt însuși ying-ul și yang-ul găurii covrigului… știu că recunoașteți personajul, drept urmare nu primiți nicio bere :D)

Concluzia: așa-mi vine câteodată, să pun mâna pe o sapă…