Am rămas fără niște chestii prin casă, zic ia să ies eu în cartier, să respectăm legislația în vigoare. Aș fi putut să merg în piață, dar e zonă minată, mai ales în intervalul fantastic, așa că mai bine nu…
Am intrat în Carrefour, că era soare afară și am făcut și io doi pași mai departe de casă. Magazinul ăla nu avea nicio logică când s-a deschis, nu are nici acum, chit că a rămas cu o singură intrare. Și produse, slăbuț de tot. Dar problema maximă nu e asta: spațiul între rafturi e atât de îngust, încât nu ai cum să eviți alți cumpărători, orice ai face. Degeaba sunt anunțuri cu maxim 30 de cumpărători, magazinul ăsta e un pericol public și în starea fără urgență.
Ies la lumină, cu sacoșa goală, așa că-s nevoită să intru și la vecinii de la Profi. La ei, zarvă mare, dar standul de verdețuri dă cu virgulă. După ce am ieșit din magazin, mi-am amintit că, stai măh, e acea perioadă din an în care poporul cumpără chestii targetat, drept urmare ele fie-s rare, fie-s scumpe… Făcând abstracție de asta, cei doi metri distanță între băștinași sunt doar un vis romantic. 🙂
Am intrat în casă bombănind, am scris altă declarație, luat șoferul și sfârșit la Lidl. Unde am rezolvat problema, fără să-mi lovesc coatele de alți clienți. Sau rafturi.
No bine, ce vroiam să subliniez (în afară că nu se găsește pătrunjel) este că modul de consum actual nu mai are nicio legătură cu proximitatea. Dacă visați la băcănii/ lăptării/ măcelării șamd trebuie schimbată paradigma cu totul, dar pentru asta este nevoie de un efort colectiv comun (administratori, politicieni, investitori). Și prea curând nu cred că vom vedea asta.
Încă puțin și voi avea de făcut cumpărături din Selgros, să vedem dilema asta cum o să o rezolv…