Selgros își bagă case automate și Auchan și-a modificat cântarele

În Selgros Brașov azi apăruseră 3 case automate, două pentru cărucioare mari și unul pentru produse rapide și toate coșurile au QR pe ele și un dispozitiv pentru viitorul scanner. Dacă frecventați magazinul, probabil știți că au și ei aplicație pe telefon, cu prețuri promoționale la unele produse. Aplicația merge cam prost, dar poate fi îmbunătățită – de exemplu să poată fi folosită pe post de scanner, ca la Carrefour – până acum eu am folosit-o să verific prețul și pentru reduceri.

Casele pentru cărucioare mari au și un cântar asociat în podea. De când vor putea fi folosite? Curând. 🙂

Pe de altă parte cântarele lui Auchan, cele de legume și fructe, vor fi de acum încolo ordonate alfabetic, în loc de clasicul “vezi ce număr are produsul”.

Pentru alte informații de la shopping, nu ezitați să mă citiți. LOL.

Care-i protocolul?

Se duce frate-miu la magazin, ajunge la casă, dă să pună produsele pe bandă, timp în care duduia din spate, suflându-i în ceafă, dă să facă la fel. O întreabă frate-miu dacă știe ce înseamnă distanță de 2 metri, duduia începe să comenteze și să îl facă nesimțit.

Care-i protocolul într-o asemenea situație?

a) chemi șeful de magazin

b) chemi paznicul

c) suni la 112

d) suni madamele de la DSP (ălea care ne fac pe toți prea relaxați)

e) îi dai cu Mona în ochi

Ah, da, unii oameni din Brașov nu sunt relaxați, sunt doar needucați și cretini.

Magazin de cartier, băh, mă lași…

Am rămas fără niște chestii prin casă, zic ia să ies eu în cartier, să respectăm legislația în vigoare. Aș fi putut să merg în piață, dar e zonă minată, mai ales în intervalul fantastic, așa că mai bine nu…

Am intrat în Carrefour, că era soare afară și am făcut și io doi pași mai departe de casă. Magazinul ăla nu avea nicio logică când s-a deschis, nu are nici acum, chit că a rămas cu o singură intrare. Și produse, slăbuț de tot. Dar problema maximă nu e asta: spațiul între rafturi e atât de îngust, încât nu ai cum să eviți alți cumpărători, orice ai face. Degeaba sunt anunțuri cu maxim 30 de cumpărători, magazinul ăsta e un pericol public și în starea fără urgență.

Ies la lumină, cu sacoșa goală, așa că-s nevoită să intru și la vecinii de la Profi. La ei, zarvă mare, dar standul de verdețuri dă cu virgulă. După ce am ieșit din magazin, mi-am amintit că, stai măh, e acea perioadă din an în care poporul cumpără chestii targetat, drept urmare ele fie-s rare, fie-s scumpe… Făcând abstracție de asta, cei doi metri distanță între băștinași sunt doar un vis romantic. 🙂

Am intrat în casă bombănind, am scris altă declarație, luat șoferul și sfârșit la Lidl. Unde am rezolvat problema, fără să-mi lovesc coatele de alți clienți. Sau rafturi.

No bine, ce vroiam să subliniez (în afară că nu se găsește pătrunjel) este că modul de consum actual nu mai are nicio legătură cu proximitatea. Dacă visați la băcănii/ lăptării/ măcelării șamd trebuie schimbată paradigma cu totul, dar pentru asta este nevoie de un efort colectiv comun (administratori, politicieni, investitori). Și prea curând nu cred că vom vedea asta.

Încă puțin și voi avea de făcut cumpărături din Selgros, să vedem dilema asta cum o să o rezolv…

Ah, comisionul meu…

S-a întâmplat să ajung la Kaufland și când mă apropiam de casă, aud anunț că din păcate cardurile BCR nu merg la casă. No bine, bani în numerar, lipsă, timp disponibil de frecat prin magazin, lipsă, întreb la casă dacă au un bancomat și primesc răspuns, că da, un BRD la intrare. Inutil de spus că habar n-am să mai bag cardul în bancomat de când cu plățile online, scot banii, plătesc, plec acasă. După o săptămână văd comisionul… 15 lei pentru 100 de lei scoși. Că dacă se poate să ardem clienții, de ce nu…

În altă ordine de idei, ce strategii ați avea pentru situații de acest fel? Ne facem câte un card la toate băncile? Revenim iar la numerar? Amenințăm furnizorul și plecăm cu marfa pe factură proforma?? Stăm în magazin, până se rezolvă problema, timp în care le mâncăm toată înghețata pe gratis?? What should we do???

PS: zice frate-miu că și prin alt hipermarket a picat rețeaua, de n-au mai mers nici posurile, nici bancomatele, nada, nichts, nimic…

despre Lidl, căruia nu îi plac gardurile

După cum știți, Plus s-a transformat în Lidl, în urma unui proces de achiziții. Rămâne de văzut dacă magazinul va mai rămâne al prețurilor mici :)) În fine, nu cred că o să-mi fie dor de produsele brandului portocaliu, pentru că marzipan nu am mai găsit demult, nici snacksuri chinezești… iar înghețata Lidl am încercat-o, e ok. Ceea ce este însă de apreciat este noua politică Lidl a înlocuirii gardurilor cu pomișori și trotuare. Într-o țară dominată de garduri fizice și mentale, iaca brandul care încearcă altceva! Bravo măi!

clientela H and M, boxerii și șefa de magazin

Eu am mulți pitici pe creier, motiv pentru care nu cumpăr haine din orașul în care locuiesc, decât foarte rar. Doi, nu cumpăr haine din magazine a cărei clientelă nu mă satisface… și cel mai crâncen lucru care mi s-ar putea întâmpla ar fi ca la o sindrofie să ne nimerim 2 persoane cu aceleași haine… Motiv pentru care astăzi m-a interesat să văd cum arată noul H&M din Brașov, comparativ cu ce am văzut în Germania, de ex și mai puțin hainele de pe raft pe care le văzusem oricum pe site. So, magazinul arată bine, e mare, pe două nivele, dar vă recomand să luați liftul, în locul scărilor, care-s oribile, pentru cineva care are rău de înălțime. Clientela de azi a fost pestriță, cei mai haioși fiind copiii și vârstnicii care se uitau la cămăși… din păcate, ori că băteau luminile prea tare, ori că se urmează trendul local, n-am văzut haine care să targeteze adulții, vârstnicii sau xxxl-ii. Majoritatea lucrătorilor de azi erau de sex masculin, o mulțime de paznici (prea mulți, zău) și șefa de magazin, import Germania (??)… poate e doar de început… Luci și-a luat niște boxeri colorați, refuzându-i pe cei cu superman :)) Una peste alta, bine că s-a deschis și H&M, că parcă miroase altfel aerul…

c and a

Provincialul când ajunge într-un oraș mai civilizat aka Cluj, dă iama prin magazine… nici nu am trecut de autostradă și sigla lui C&A a apărut la orizont, motiv pentru care am stabilit că va fi obiectiv turistic la plecare 😀 Magazinul este mare și are prețuri pe măsură. Desigur că nu se compară cu Mango și altele, unde nu te poți apropia decât de vitrină și asta în zilele cu reduceri… Eu îi iubesc pentru că e una din firmele în care pantalonii îmi vin ca turnați. Și suntem pe aceeași lungime de undă. Dar am învățat un lucru legat de shopping: atunci când magazinul este în general gol, indiferent de sezon, ori marfa sucks, ori prețurile sunt nesimțite. qed.

urăsc magazinele

În ciuda faptului că uneori am nevoie de aglomerația de oameni, rafturi și produse, în majoritatea timpului am ajuns să urăsc magazinele românești. În primul rând pentru că produsele sunt de o calitate infectă. În al doilea rând, pentru că indiferent de lanțul în care ai ajuns, furnizorii sunt aceeași, diferă doar prețurile. De exemplu, toate s-au umplut de tot felul de nimicuri de folosit de Crăciun. Credeți-mă, am luat la rând toate magazinele din Brașov (și sunt multe ca naiba) și n-am găsit niciun ornament care să arate diferit și aspectuos. Apoi, dacă ai nevoie de produse specializate, degeaba te duci la Metro sau Selgros, că n-ai ce alege. Și atunci când nu cumperi cu tonele, nu merită să pierzi timpul să cauți furnizori specializați. Dar pe de altă parte, nici nu mi se pare normal să cheltuim banii pe porcării.

o tură scurtă de shopping

pentru a mai diminua din stresul cotidian, mi-am chemat șoferul, am sărit în mașină și am plecat la shopping de la balotul cel nou. nimic nu mi se pare mai relaxant într-o zi în care nu am chef de nimic. în plus, într-o zi de acest fel e de-a dreptul periculos să fiu lăsată prin magazine și cu un card cu bani pe el, pentru că-s tentată să cumpăr muuulte lucruri, mai mult sau mai puțin folositoare 😀 (ok, în paranteză fie spus, sunt atât de pragmatică, încât și cadourile pentru prieteni trec prin filtre de analiză temeinică…). rezultatul zilei de azi: vreo 14 tricouri, din care vreo 3 nu se opresc în talie (URAAA!) și o cămașă absolut senzațională, care se asortează cu freza cea nouă 😛 vreo 50 de lei cheltuiți în total (cea mai scumpă a fost cămașa -10 lei). și mi s-a făcut și foame :))

de prin Unirea

azi am tras o fugă până la Unirea, în căutare de lămâi și cu chef de pierdut vremea prin magazine. din nefericire, oferta faimosului magazin-mall este ușor patetică. dar poate e mai bine așa, că de abia nu îmi pierd ziua prin el :P. revenind, pentru că am văzut reduceri la costume de baie, m-am apucat de probat vreo 3 bucăți la Jolidon. Mărimea L… încă sunt sub șoc :)) doar că gusturile mele și oferta Jolidon nu prea se pupă. A urmat Triumph la rând, oferta acestora ducându-mă cu gândul la faptul că în România probabil se comercializează colecțiile de acu 5 ani, cu prețurile umflate artificial… o să fac research pe net și o să vă spun dacă e o presupunere confirmată. În rest, pantofi de sport, arătând ca pixul, făcuți în China și vânduți sub brand faimos nu mă interesează… iar la ultimul etaj, bate vântul, că în afară de Diverta, toate magazinele s-au închis. Cum lămâile din XXL arătau dezastruos (chiar există nătărăi care cumpără marfă stricată????), am sfârșit cumpărându-le din piață, cu 8 lei kg. damn, cam scump se taie greața în metropolitanul ăsta 😀