Să spălăm la râu. Sau poate nu.

Mai știți anul trecut când niște doamne din bv promovau pe facebook nu știu ce tradiții cu spălatul izmenelor la râu? În mod normal n-aș fi reacționat cine știe ce – am spălat cu mâna țoale și în comunism, și când stăteam în Sibiu și chiria nu includea mașină de spălat, și mai spăl și acum ocazional. N-am nimic cu activitățile și evenimentele care ne arată un stil de viață din trecut, mai ales dacă ies din sfera muzeografă și sunt combinate cu discuții relevante. Dar am probleme majore cu promovatul reîntoarcerii la epoca medievală. Și culmea-culmilor, în exact aceeași perioadă lenjeria mea intimă năștea un mic scandal pe malul Mării Negre, pentru că fițoasa de mine a refuzat spălatul la lighenaș “cum fac femeile pe aici” și a urlat că dacă nu se rezolvă problema își trimite șosetele cu DHL-ul la Brașov :)))

Acum mă amuz dar la vremea respectivă pe lângă nervi și draci am fost consternată de diferența de civilizație între două orașe relativ de aceeași importanță economică. De asta nu ar trebui să ne mire când citim despre tot felul de inițiative care nu au nicio legătură cu ceea ce considerăm normal – gândiți-vă că nu există nicio dezbatere publică despre nivel de trai, despre ce înseamnă coș minim de supraviețuire, despre servicii sociale sau medicale sau educație șamd. Și, sincer, nu ar trebui să ne mai atacăm când unii și alții ne consideră lumea a treia, pentru că uneori suntem mai rău.

Și dacă tot vreți să se schimbe ceva prin ro, vă rog nu mai validați cu donații sau prezența evenimente despre trecut, dacă nu aduc o plus-valoare prin discuții critice. Că no bine, era frumos în evul mediu, când toți se căcau în mijlocul străzii, și se spălau la râu. O dată pe săptămână. Dar nu cred că acolo vrem să ajungem.

 

Advertisements

Ne descurcăm noi…

Eram la barul de la piscină, când un domn în vârstă a cerut un pahar de apă pentru el. Vedeți mâna asta, zice el, un nebun mi-a scos o venă și m-a tăiat pe piept și mi-a pus un peacemaker. Și, continuă el, bucătarii de pe litoral toți au o boală, să pună o tonă de sare în mâncare. Dar știți, vine și replica mea, puteți să le spuneți că vreți mâncare de regim, sigur se găsește o rezolvare. Apoi ne descurcăm noi…. mi-a crescut puțin tensiunea de când sunt aici, dar… ne descurcăm…

Aceasta este societatea din afara bulei.

 

Societatea românească din comentarii

Citeam zilele trecute o carte scrisă de un american despre Big data și minciunile din online și despre cum uneori linkurile spun mai mult decât postările utilizatorilor, că sunt mai aproape de adevăr. Mi-am adus aminte de asta citind comentariile băștinașilor la un articol privind asigurările obligatorii pentru locuințe. Conform legislației toți proprietarii trebuie să-și asigure locuințele, dar trăim în România, deci avem comentarii de genul “O alta metoda de a fura bani.”, “Cineva din “dragii nostri “guvernanti a inccasat peschesul de la societătile de asigurări.”, “sa o oblige pe masa..ca pe mine nu” (copy-paste de pe fb). Probabil că aceeași cetățeni respectabili ai societății au votat pesedeul de la care așteaptă un trai mai bun și luminos și acoperirea daunelor atunci când dezastrul va lovi. amin.

PS: Legea e din 2008, a fost actualizată în 2013, și primăriile sunt cele care pot aplica contravenții – hai cu amenzile nea Scripcaru!!!!

De vineri

Cică ministrul de finanţe îşi dă doctoratul cu viceguvernatorul BNR, de unde toate kkturile cu split-tva şi contribuţii mutate la angajat şamd. Nu are rost să comentăm cum a pierdut Ro deja 2 ani de progres cu incapacitatea guvernanţilor de a stabili un sistem care să funcţioneze (probabil următorul care va spune că nu va modifica Codul fiscal timp de 4 ani va câştiga alegerile), dar merită să comentăm capacitatea Anaf de a face faţă legislaţiei noi (cea care a primit aviz negativ în comisia de specialitate din senat, dar care, parţial este deja implementată prin OG-uri şi/sau care se doreşte implementată dacă trece de camera deputaţilor)… So, ştiţi plicul negru de la Anaf care odinioară venea lunar? În luna septembrie eu am primit procesarea taxelor din iunie!!! Vă daţi seama cum va procesa aceeaşi instituţie şi trezoreria conturile a zeci de mii de firme, plus milioanele de contribuabili fizici… LOL!!!

+++

Tăriceanu zice că suntem proşti, că nu s-a scumpit nicio benzină, în timp ce un alt imbecil din guvern, ministru al energiei explică că n-are habar cum e cu preţurile, că el nu şofează. Între timp nişte băieţi deştepţi se joacă pe bursă cu preţurile la gaz şi la curent electric (mai ştiţi scandalul din primăvară, care a rămas în coadă de peşte? Staţi că vine tura 2…).

+++

Poate mi se pare mie, dar este o lipsă de energie prin Bv de mă doare… Nu că ar avea oamenii motive pentru a sări în sus de fericire, dar no bine, s-ar putea mai bine de atât. În fine, să vină iarna să scadă preţul la avocado şi la vară să fie cald ❤

Ar putea fi normal…

Mă gândeam ieri ce înseamnă educaţia şi de ce avem nevoie de ea pentru a creşte gradul de civilizaţie.

[Voi ăştia din Braşov sunteţi şmecheri, probabil de la aerul rarefiat de munte…]

Plaja este plină de gunoaie. La propriu. Zilnic vreo 2 tractoare şi un camion, plus o mână de oameni culeg ce pot şi văd la lumina lunii, dar este degeaba. De la primele ore ale dimineţii plaja se umple de plasticuri, sticle, hârtii şi alte deşeuri. Containere nu sunt. Şi oamenilor li se pare foarte greu să care la un tomberon gunoiul propriu şi personal. Dar nu li se pare greu să facă plajă între gunoaie. E o chestie absolut normală. Românească. Ar putea fi brand de ţară. Vino să te bronzezi între gunoaie. Mai romantic de atât nu cred că se poate… Nimeni nu selectează gunoiul. Iar reciclarea se face ceva de genul: trece maşina de gunoi şi în acelaşi timp o mămăiţă care vede vreo 2 cutii de plastic, pe care le cere şi le ia cu ea (că vor fi bune la pus nişte ceapă pentru iarnă…); reciclare bifată. Eu mă gândesc la casa mea unde gunoiul se strânge pe categorii, în pofida Comprest. Că aşa este normal în anul 2017.

La fel de normal mi s-ar părea ca oamenii să-şi pună în farfurie doar mâncarea pe care o consumă. Sau ca angajaţii să nu arunce chestii, doar pentru că se poate. Sau ca oamenii să priceapă cum e cu legislaţia şi drepturile pe care le au. Sau ca toată lumea să ştie cum e cu discriminarea, diversitatea, hărţuirea şamd. Că toţi avem iphone şi samsung ultimul model, mai rămâne să învăţăm să-l şi folosim pentru altceva decât pentru jocuri.

Şi poate atunci o să discutăm despre hegel şi freud în loc de horoscop.

Că tot vine Paştele şi o să daţi iar haine la sărmani

Nici nu mai contează dacă o să le agăţaţi prin copaci (!!??), le puneţi în mijlocul mall-ului sau le duceţi direct la beneficiari (cazul cel mai fericit). Nici nu discutăm dacă donaţia va răspunde nevoii tale sau a sărmanului, că subiectul este tocat anual, de două ori pe an, cine are urechi, să audă şi cine are ochi, să citească.

Doar respiraţi adânc şi reflectaţi asupra următorului fapt: care ar fi impactul unui sistem care preia haine, alimente, mobilă şi altele pe toată durata anului – sistem care include atât organizaţii funcţionale, cât şi donatori educaţi versus care este impactul sistemului actual.

Love & peace & donatori educaţi 🙂

Ong-urile nu sunt miezul din pâine

Of, of, măi, măi.

Ong-urile sau organizaţiile neguvernamentale sau sectorul terţiar, care cuprind o gamă largă de entităţi nu doar fundaţii sau asociaţii (ex. cooperative) acoperă nevoile societăţii acolo unde statul şi business-urile nu reuşesc. Serviciile sociale, cultura, recreerea pot fi zone acoperite de organizaţiile nonprofit, dar lista poate cuprinde o gamă largă de activităţi. În funcţie de societate avem şi modele diferite – de ex. servicii sociale furnizate integral de stat sau devenite afaceri. Plecând de la această premisă da, ong-urile ar putea în teorie rezolva probleme din societate, dar nu e musai; e ok şi dacă reuşesc să rezolve problemele membrilor săi. Da, ong-urile sunt mai rapide în răspuns şi mai creative în soluţii, dar am putea foarte bine vedea business-uri care fac acelaşi lucru. Din nou depinde de ce fel de societate avem sau dorim să avem. Şi ong-urile au nevoie de un anumit context şi de anumite condiţii pentru a funcţiona şi mai ales pentru a performa; şi ele au un ciclu de viaţă; şi ele lucrează cu resurse, şi când resurse nu avem, ajunsul pe lună devine cel puţin dificil, dacă nu imposibil; este un sistem fluent şi care nu este bătut în cuie, cu specificităţile sale. Şi culmea culmilor, dacă vă puteţi imagina aşa ceva, tot oameni lucrează şi prin ong-uri, nu roboţi şi nici suprazei.

Acestea fiind spuse, să ne bucurăm că n-au crăpat încă toate organizaţiile – căci, credeţi sau nu, situaţia sectorului este înfiorător de tristă la momentul actual – şi să sperăm că vor mai avea forţă să genereze plus valoare în anii care vin, căci statul român este super varză şi eu una nu îl văd în veci performând… iar despre firme, numai de bine.

Un exemplu recent de management performant al statului aici.