Bine ați sosit la balamuc!

În următoarea perioadă o să vedem foarte multe persoane, care în mod normal ar trebui să fie legate de pat și sedate, cum monopolizează conversația publică și cum acced sau încearcă să acceadă la funcții publice și poziții decizionale. Este o consecință directă a ultimilor ani și a convergenței unor fenomene și evenimente, precum pandemia, războiul, criza economică, poluarea, cristo-fascismul, libertarienii americani, borna de 8 miliarde șamd.

Societatea actuală are o toleranță ridicată față de tot felul de personaje, unele mai duse cu sorcova decât altele. Ceea ce este ok. Planeta ne suportă pe toți (încă), cu păsărici pe creier sau nu. Atâta vreme cât fiecare își vede de treaba lui, poți să faci ce vrei, inclusiv să guiți pe rețele sociale. Pentru asta s-a inventat blockul. Problema intervine atunci când nebunul este și fudul și aude voci, motiv pentru care decide că el știe cel mai bine și pentru ceilalți. Moment în care să sperăm că societatea va găsi mecanismele necesare pentru a reduce răul direct de la rădăcină. Altfel, o să avem o foarte micuță problemuță.

Până atunci, sper că vă place la balamuc…

Dependența de proiecte finanțate de UE

Într-una din zilele trecute primăria mi-a cerut pe net feedback, printr-un chestionar, pe tema interacțiunii ei cu cetățenii prin instrumentele electronice din dotare. Zic, wow, în sfârșit, doar că era un schepsis: puteai completa chestionarul doar dacă ai comunicat cu ea în ultimele 3 luni. Drept urmare am renunțat, că cine stă să-și noteze când și cum interacționează cu primăria?

În stația de autobuz am realizat, citind un afiș din stație, că motivul principal al chestionarului nu era feedbackul, ci implementarea unui proiect finanțat de către UE.

A nu se înțelege de aici că am o problemă cu finanțarea, care este binevenită. Măcar de am vedea niște îmbunătățiri la final.

Dar nu pot să nu mă întreb de ce naiba nu poți să ceri feedback băștinașilor și fără finanțare? Cât poate să coste să mai scrii două linii de cod sau să mai pui un buton pe site/aplicație? Dar să mai scrii un paragraf în proceduri și fișe de post? În definitiv aceasta este munca specializată și responsabilitatea managerilor, să se asigure că există modalități de monitorizare și evaluare a rezultatelor, care, surpriză, includ feedback pe tot parcursul activității. Cu sau fără chestionare.

De la distanță mi se pare că am devenit dependenți de proiectele UE. Dacă toată filozofia noastră de rezolvare a problemelor se va învârti în jurul finanțărilor, viitorul este ușor sumbru și șansele de a ajunge la cauzele problemelor devin din ce în ce mai reduse, invers proporționale cu irosirea banului public european.

Și nu, problema nu este la Bruxelles, ci la noi în bătătură.

Sper să mă înșel.

Dacă ești bun, trebuie să fii foarte bun și dacă ești prost, no bine…

Acesta este paradoxul culturii românești. Dacă ești bun într-un domeniu, nu contează care, este musai să faci performanță, să nu faci niciodată greșeli și să atingi cerul. Sau producția la hectar, după cum ne-au învățat pe noi ai lui CC-PCR. Dacă ești mediocru, no bine, nu e nicio problemă, lumea din jur o să îți caute de cele mai multe ori scuze. Lucrul acesta l-am observat și la nivel micro, și la nivel macro.

Acesta ar putea fi motivul pentru care, de exemplu, Halep în toată cariera ei, impecabilă de altfel, a fost pe un rollercoaster în ce privește admirația fanclubului. Un alt exemplu este USR, care s-a poziționat pe post de premium politics, salvatorul republicii, fără a avea expertiza (cunoștințe + abilități + experiență) necesară în politică și administrație publică și care a dat cu fundul de asfalt de la înălțime… încă își caută organele împrăștiate prin iarba din șanț și superglue-ul care să-l lipească la loc.

Bineînțeles că majoritatea suntem mediocri și sub nivelul mării, așa că empatia pentru alții ca noi este de înțeles. Și oarecum și apetența pentru perfecțiunea pe care noi nu o vom atinge niciodată. Problema majoră intervine atunci când crește admirația în societate pentru mediocri și diletanți, care minează performanța, cu rezultate care arată clar contrariul, în detrimentul profesioniștilor, cărora le sugerăm să mai taie din fițe și să fie și ei la fel ca ceilalți. După care ne plângem că țara e nasoală și că niciodată nu se va schimba nimic pe tărâm românesc.

Uite Petrică, nu mai e (bun) Petrică

Absolut fascinant să citești comentariile de pe fb ale băștinașilor, locali și importuri, mari cetățeni și mari caractere ale metropolei noastre cea vestită. 😀 Ultima problemă majoră este Petrică, automatul de tocat peturi. La 10 peturi primeai un bilet RAT (2 călătorii – 5 lei), care, spre surprinderea mea totală, a mobilizat lumea să îl folosească intensiv. Petrică 1 din Livada Poștei s-a transformat în Petrică 2 de pe Victoriei și cu Petrică 3 din Astra. Sau mă rog, pe unde o mai fi el, că nu m-a interesat locația. Petrică 2 de pe Victoriei, postat în bulevard, în stație, are aproape întotdeauna coadă, observată cu cei doi ochi din dotare.

Și vine ziua fatidică de vineri 13 24, când Primăria zice sec pe fb că de acum încolo se vor schimba 50 de peturi pentru un bilet, pentru că oamenii din Brașov sunt hoți afaceriști, adună peturile din gunoaie, le transformă în bilete, după care vând biletele și uite așa se îmbogățesc. Băi, sper că ați anunțat și ANAF, să le trimită naibii o decizie de impunere….

Ce învățăm noi de aici? În primul rând asta denotă faptul că primăria și Brai-Cata nu cunosc domeniul în care lucrează. La începutul anilor 2000 am fost în Zagreb, unde implementaseră un sistem similar prin supermarketuri. Și ghici care era problema? Oamenii sortau peturile din gunoaie. Practic nu trebuia altceva decât un angajat să caute pe net trei firme din alte țări europene și să le dea un telefon, dacă bani de deplasare până acolo nu existau.

Conversația ar fi fost cam așa: Alo, firma X, avem și noi un Petrică, și la voi se dau bilete RAT? Ah, da și cum tot pe hârtie sau pe card? Și tot așa se vând prin oraș? Ah, nu? Păi cum ați reușit? Dar alte probleme ce mai aveți? Tot așa se blochează cu sticle pătrate de whiskey? La voi doar cu gin? Ah, ok.

După care știai ce să faci. Că nu sunt brașovenii mai inventivi ca media europeană. Dovedit.

În altă ordine de idei, și ce dacă unii consumă toate biletele disponibile? Nu este scopul lui Petrică de a recicla cât mai multe peturi? Caz în care beneficiul bate costul.

În plus, dacă avem rețea infracțională – este un efort să cauți cu miile de peturi prin gunoaie, după care să vinzi biletele (pe mână cu angajații RAT cumva??), atunci poliția locală, din subordinea primăriei, nu are decât să-și facă treaba.

Noua decizie a fost primită cu scandal de către băștinași, care au declarat că pentru 50 de peturi nu se mai merită să reciclezi, drept urmare le vor arunca la gunoi.

De unde ajungem la ideea mea din toamna anului trecut, că Petrică, deși un instrument bun, este de fapt un proiect prost, care nu își atinge scopul pe termen lung, care ar trebui să fie crearea de abilități de colectare selectivă a populației și schimbarea atitudinii acesteia legată de reciclare. Dacă oamenii se cacă pe ei pentru 5 lei în ditamai Brașovul, ceva este profund în neregulă. Ori suntem de fapt un oraș de sărăntoci. Ori un oraș de dobitoci. Caz în care politica publică face mai mult rău decât bine.

Dar oraș verde, nu prea.

În orice criză este o oportunitate

Din motive neelucidate de când cu criza politică, am devenit mai optimistă ca de obicei. O fi un soi de stres postraumatic, altfel nu-mi explic, pentru că eu văd de regulă paharul așa cum este și pe jumătate gol. :)) Sincer, vă așteptați să funcționăm normal? Eu cred că avem în adn un soi de auto-sabotare; suntem atât de învățați să ne fie rău, încât dacă situația este bună, începem să ne plângem că ceva nu este în regulă, după care facem să nu fie în regulă. Apoi, ce-ați zis voi, uite frate cum bagă ăștia smartfoane și-s primii la viteză la net, sigur sunt progresiști, că doar nu se poate să piardă vremea doar la pariuri online și pornoșaguri? Și când colo, surprize surprize, netul i-a tâmpit cu brio pe mulți din masa amorfă, de au ajuns să se sinucidă din motive de viruși. Așa că era logic că partea politică va face poc, mă mir că a durat atât. Sunteți șocați că oameni care par ok de la distanță preferă o relație de amor cu niște infractori dovediți? În țara violențelor domestice și a lui să ne facem frate cu dracu până trecem puntea? Eu am învățat că lupta pentru schimbare și pentru democrație este pe termen lung și că vor câștiga cei care au rezistență. Este un maraton, nu este un sprint. Se poate și mai rău de atât? Da, din păcate, și momentul Colectiv, care a scos dintr-o dată la iveală tot cancerul din societate – eu încă am fleshuri cu comentariile de pe net din acea noapte – ar trebui să ne facă să înțelegem că problemele din societatea româneasă nu se rezolvă cu trei declarații frumoase, două strategii pe hârtie și un powerpoint. Vreți o țară mai bună (nu ca afară, că și pe acolo e cam creepy zilele ăstea)? Faceți-vă curat prin valori și principii, și prin lista de prieteni, strângeți rândurile și pregătiți-vă de luptă pe termen lung.

Și dacă vi se pare că repet ideile, nu e de la Alzheimer. :))))

Planetei nu îi pasă că tu ești prost

Prost sau proastă, după caz.

De ani mulți văd un curent împotriva competenței. De asta ne-am umplut de amante și de copchii lui x și y, pentru că ne pute eficiența. Nu ne plac nici argumentele logice, și nici știința. Și să nu deschidem subiectul despre tehnologie.

Problema este că fiecare zi este una pierdută, dacă nu ai fost capabil să faci pași pentru a te pregăti pentru vremurile care vin. Și lăsați covidul, că asta e nimic.

Fiecare zi în care tu nu vrei să te vaccinezi, este una pierdută, pentru că ne ții pe toți în loc.

Fiecare zi în care tu nu vrei certificat verde și nici vaccinare obligatorie, este una pierdută, pentru că ne ții pe toți în loc. Și criza economică este din cauza ta, mic dobitoc care ai lipsit la lecția de economie.

Fiecare zi în care tu umbli liber cu tot cu drepturile tale, este o zi în care contribui indirect la moartea unui om. Sper că dormi liniștit noaptea.

Fiecare zi în care cheltuim bani pe dobitoci nevaccinați, este o zi în care nu cheltuim bani pe tratamente pentru bolnavi cronici nevinovați.

Fiecare zi în care o lălăim cu covidul care nu există, este o zi pierdută pentru luat decizii pentru pregătire pentru dezastre, pentru educație sau alte subiecte care în acest moment de trei ori mai importante.

Fiecare zi în care miorlăi că nu poți să intri la mall, drept urmare îl vei boicota, în același timp tu fiind cel care cumpără doar local și de la patrioți (?!!) este o zi în care nu ne putem ocupa de securitate energetică și de securitate alimentară.

Creșterea economică din ultimii ani a măturat multe din avantajele competitive, drept urmare în viitorul apropiat va conta capacitatea țării de a lua decizii informate rapide și de a se adapta la condițiile de mediu. În momentul de față Românica este în picaj, ceea ce nu este neapărat un lucru rău – în teoria dezvoltării. Uneori este bine să ajungi jos, ca să ai de unde să te ridici. Mai tragic este atunci când nu realizezi pe unde ești, că deh, ești și mândru, și prost.

Dacă vei continua să alegi să nu te intereseze, că pe tine nu te afectează, să nu votezi, să nu îți tragi politicienii de mânecă, să nu comentezi atunci când vezi incompetență și impostură la tot pasul, să nu susții persoanele competente, pentru că no, nu-ți sunt prieteni și ar putea lua decizii care nu îți plac, atunci ce să zic, rămâi în continuare prost. Și nici nu te vaccina.

Iluzia lui liberté

Știu că unii dintre voi sunteți de mai multe luni cu libertatea în gură, că vreți să fiți liberi, că vi se încalcă libertățile șamd, dar hai să fim serioși și realiști, niciunul dintre noi nu este liber. Nici măcar aurolacii de la mine din cartier. Chiar și ei au libertate de mișcare condiționată de sistemul care se face că nu-i vede, de capacitatea de a obține bani pentru soluția de tras pe nas și gură și de papa și haine. Libertatea asta pe care o percepem noi nu înseamnă nimic altceva decât funcționarea într-un sistem cu un număr de reguli agreate și respectate de majoritatea; reguli care acoperă toate domeniile vieții noastre. Ba nu, că nu-i așa, eu sunt liber! Aha, ia povestește-te cum nu ți-ai plătit impozitele. Și taxele din salariu. Și facturile. Și cum n-ai fost la școală. Și nici la servici. Și cum nu alimentezi mașina de la pompă. Și cum nu ești dependent de casă, papa șamd. Nimeni nu este liber. Nici triburile care se mai află prin pădurile din Amazon și ăia sunt dependenți de decizia de a nu li se distruge habitatul.

În plus, chiar revoluționarii francezi s-au referit la libertate ca un principiu care nu trebuie să-i rănească pe cei din jur.

“Liberty consists of being able to do anything that does not harm others: thus, the exercise of the natural rights of every man or woman has no bounds other than those that guarantee other members of society the enjoyment of these same rights.” 1789, de pe wiki.

Cred că în situația actuală în care ne aflăm am trecut demult de etapa aceasta. Și o fi fost funny să emiți toate tâmpeniile pe gură sau să distribui năzbâtii pe net, dar dacă lucrul acesta a dus indirect la moartea unei persoane, locul tău nu mai este în societatea normală. Și trebuie să existe niște consecințe legale.

O să fim liberi atâta vreme cât toți respectăm aceleași reguli. Sorry. Libertatea aceea utopică pe care o vrei tu nu există în acest univers.

În orice criză e și ceva de învățat

Societățile puternice sunt cele care înțeleg să învețe ceva din crizele prin care trec. Nimeni nu este ferit de o criză. Poți să o previi, poți să te pregătești pentru ea și să ai tot feluri de planuri de backup sau de intervenție, dar nu te poți feri de ea. Este valabil și pentru covid, și pentru incendiile din ati, și pentru criza energetică și pentru criza economică sau brexit. Și dacă mai este ceva ce am învățat la istorie, nicio societate nu este forever.

Dacă vom vrea să învățăm ceva, atunci o să ne fie bine. Dacă nu, nu. Dar nesimțirea, egocentrismul drept politică de stat și promovarea celui mai prost copil din curtea școlii ca decident nu ne vor ajuta decât să ne punem piatra la gât. Și să ne dăm singuri și un șut în posterior.

Regulile sunt pentru restul, nu pentru mine

Cam asta este filozofia de bază a cercopitecului autohton. Pun pariu că dacă faceți un sondaj, poporul va spune că ne trebuie reguli, vrem legislație mai dură, blablabla. De la circulație la asociații de proprietari, școli, sănătate șamd, toată lumea ar vrea ca viața să fie regulată. La propriu. Realitatea însă ne spune contrariul. Eu parchez pe trotuar doar cinci minute. Eu sar în piscină în fața semnului cu săritul interzis. Și puteți continua lista.

Mă uitam azi după un cuvânt care să fie reprezentativ. Am vrut să folosesc microagresiuni, dar este folosit mai degrabă în contexte de discriminare. Deși, la sensul propriu, cam așa sună, pentru că sunt mini-chestii, pe care în final nu le mai bagi în seamă, că altfel ești nervos tot timpul și nu merită. Sau poate expresia 7 ani de acasă. Deși în ziua de azi mai sunt doar primii 3 acasă, că după aia ești în sistem. Care sistem ar trebui să te învețe cum e cu regulile. Culmea.

Peste asta se adaugă faptul, că din motive neelucidate, cum treci granița la români, cum legile par să nu mai conteze deloc.

Și, nivelul următor de nesimțire maximă, în care mai și comentezi pe net, că doar drepturile tale contează.

În teorie și eu aș vrea o lume din asta ideală și fără reguli, în care fiecare face orice, dar nu ne afectăm unii pe ceilalți. În practică, este utopie. Regulile pe care le avem – multe, puține, nu-mi dau seama – dacă sunt respectate, ne fac viața ok la toți. Win-win.

Sper ca românul să nu mai fie nici prost, și nici fudul și să-și caute restul de neuron, de pe unde l-a pierdut.

Dacă vreți soluții instant pentru probleme complexe, sunteți mai proști decât am crezut

Poluare. Trafic. Sănătate. Educație. Relații de muncă. Etc. Nici draq nu are cum să scoată din pălărie soluții instant și nici nu e de preferat acest lucru. Pentru că unii dintre noi, care lucrăm pe rezolvare de probleme, știm că o soluție proastă poate deschide nșpe fronturi de alte probleme. Asta în condiții normale, în care oamenii sunt relaxați și se pot concentra doar pe un subiect. Atunci când ai o situație de criză majoră – pandemii, crize economice, războaie, dezastre, extratereștrii etc. – lucrurile devin de două ori mai complicate. Și da, sunt persoane care lucrează bine sub adrenalină, dar marea majoritate avem nevoie de condiții adecvate, ca să putem vedea obiectiv lucrurile. Că altfel am lucra toți la pompieri și la urgență.

Toți ăștia care băgați fitile, pentru că e campanie electorală – vă știți voi – ar fi cazul să luați o pauză, pentru că în momentul în care omenirea va exploda, nu există nicio garanție că nu veți fi primii fripți.

Ceea ce ne trebuie în acest moment este prioritizare. Covid19 trebuie să fie primul de rezolvat, pentru că ne-a deranjat viața suficient. După care e musai să vedem cum facem cu economia, că așa proastă cum e ea, trebuie să funcționeze. După care o să vină restul.

Și înainte să aruncați cu pietre în ceilalți, că văd că a devenit sport național, verificați dacă voi faceți așa cum trebuie, jobul și viața de zi cu zi.

Hai, răbdare și tutun. 🙂