Societatea românească din comentarii

Citeam zilele trecute o carte scrisă de un american despre Big data și minciunile din online și despre cum uneori linkurile spun mai mult decât postările utilizatorilor, că sunt mai aproape de adevăr. Mi-am adus aminte de asta citind comentariile băștinașilor la un articol privind asigurările obligatorii pentru locuințe. Conform legislației toți proprietarii trebuie să-și asigure locuințele, dar trăim în România, deci avem comentarii de genul “O alta metoda de a fura bani.”, “Cineva din “dragii nostri “guvernanti a inccasat peschesul de la societătile de asigurări.”, “sa o oblige pe masa..ca pe mine nu” (copy-paste de pe fb). Probabil că aceeași cetățeni respectabili ai societății au votat pesedeul de la care așteaptă un trai mai bun și luminos și acoperirea daunelor atunci când dezastrul va lovi. amin.

PS: Legea e din 2008, a fost actualizată în 2013, și primăriile sunt cele care pot aplica contravenții – hai cu amenzile nea Scripcaru!!!!

Advertisements

De vineri

Cică ministrul de finanţe îşi dă doctoratul cu viceguvernatorul BNR, de unde toate kkturile cu split-tva şi contribuţii mutate la angajat şamd. Nu are rost să comentăm cum a pierdut Ro deja 2 ani de progres cu incapacitatea guvernanţilor de a stabili un sistem care să funcţioneze (probabil următorul care va spune că nu va modifica Codul fiscal timp de 4 ani va câştiga alegerile), dar merită să comentăm capacitatea Anaf de a face faţă legislaţiei noi (cea care a primit aviz negativ în comisia de specialitate din senat, dar care, parţial este deja implementată prin OG-uri şi/sau care se doreşte implementată dacă trece de camera deputaţilor)… So, ştiţi plicul negru de la Anaf care odinioară venea lunar? În luna septembrie eu am primit procesarea taxelor din iunie!!! Vă daţi seama cum va procesa aceeaşi instituţie şi trezoreria conturile a zeci de mii de firme, plus milioanele de contribuabili fizici… LOL!!!

+++

Tăriceanu zice că suntem proşti, că nu s-a scumpit nicio benzină, în timp ce un alt imbecil din guvern, ministru al energiei explică că n-are habar cum e cu preţurile, că el nu şofează. Între timp nişte băieţi deştepţi se joacă pe bursă cu preţurile la gaz şi la curent electric (mai ştiţi scandalul din primăvară, care a rămas în coadă de peşte? Staţi că vine tura 2…).

+++

Poate mi se pare mie, dar este o lipsă de energie prin Bv de mă doare… Nu că ar avea oamenii motive pentru a sări în sus de fericire, dar no bine, s-ar putea mai bine de atât. În fine, să vină iarna să scadă preţul la avocado şi la vară să fie cald ❤

Ar putea fi normal…

Mă gândeam ieri ce înseamnă educaţia şi de ce avem nevoie de ea pentru a creşte gradul de civilizaţie.

[Voi ăştia din Braşov sunteţi şmecheri, probabil de la aerul rarefiat de munte…]

Plaja este plină de gunoaie. La propriu. Zilnic vreo 2 tractoare şi un camion, plus o mână de oameni culeg ce pot şi văd la lumina lunii, dar este degeaba. De la primele ore ale dimineţii plaja se umple de plasticuri, sticle, hârtii şi alte deşeuri. Containere nu sunt. Şi oamenilor li se pare foarte greu să care la un tomberon gunoiul propriu şi personal. Dar nu li se pare greu să facă plajă între gunoaie. E o chestie absolut normală. Românească. Ar putea fi brand de ţară. Vino să te bronzezi între gunoaie. Mai romantic de atât nu cred că se poate… Nimeni nu selectează gunoiul. Iar reciclarea se face ceva de genul: trece maşina de gunoi şi în acelaşi timp o mămăiţă care vede vreo 2 cutii de plastic, pe care le cere şi le ia cu ea (că vor fi bune la pus nişte ceapă pentru iarnă…); reciclare bifată. Eu mă gândesc la casa mea unde gunoiul se strânge pe categorii, în pofida Comprest. Că aşa este normal în anul 2017.

La fel de normal mi s-ar părea ca oamenii să-şi pună în farfurie doar mâncarea pe care o consumă. Sau ca angajaţii să nu arunce chestii, doar pentru că se poate. Sau ca oamenii să priceapă cum e cu legislaţia şi drepturile pe care le au. Sau ca toată lumea să ştie cum e cu discriminarea, diversitatea, hărţuirea şamd. Că toţi avem iphone şi samsung ultimul model, mai rămâne să învăţăm să-l şi folosim pentru altceva decât pentru jocuri.

Şi poate atunci o să discutăm despre hegel şi freud în loc de horoscop.

Că tot vine Paştele şi o să daţi iar haine la sărmani

Nici nu mai contează dacă o să le agăţaţi prin copaci (!!??), le puneţi în mijlocul mall-ului sau le duceţi direct la beneficiari (cazul cel mai fericit). Nici nu discutăm dacă donaţia va răspunde nevoii tale sau a sărmanului, că subiectul este tocat anual, de două ori pe an, cine are urechi, să audă şi cine are ochi, să citească.

Doar respiraţi adânc şi reflectaţi asupra următorului fapt: care ar fi impactul unui sistem care preia haine, alimente, mobilă şi altele pe toată durata anului – sistem care include atât organizaţii funcţionale, cât şi donatori educaţi versus care este impactul sistemului actual.

Love & peace & donatori educaţi 🙂

Ong-urile nu sunt miezul din pâine

Of, of, măi, măi.

Ong-urile sau organizaţiile neguvernamentale sau sectorul terţiar, care cuprind o gamă largă de entităţi nu doar fundaţii sau asociaţii (ex. cooperative) acoperă nevoile societăţii acolo unde statul şi business-urile nu reuşesc. Serviciile sociale, cultura, recreerea pot fi zone acoperite de organizaţiile nonprofit, dar lista poate cuprinde o gamă largă de activităţi. În funcţie de societate avem şi modele diferite – de ex. servicii sociale furnizate integral de stat sau devenite afaceri. Plecând de la această premisă da, ong-urile ar putea în teorie rezolva probleme din societate, dar nu e musai; e ok şi dacă reuşesc să rezolve problemele membrilor săi. Da, ong-urile sunt mai rapide în răspuns şi mai creative în soluţii, dar am putea foarte bine vedea business-uri care fac acelaşi lucru. Din nou depinde de ce fel de societate avem sau dorim să avem. Şi ong-urile au nevoie de un anumit context şi de anumite condiţii pentru a funcţiona şi mai ales pentru a performa; şi ele au un ciclu de viaţă; şi ele lucrează cu resurse, şi când resurse nu avem, ajunsul pe lună devine cel puţin dificil, dacă nu imposibil; este un sistem fluent şi care nu este bătut în cuie, cu specificităţile sale. Şi culmea culmilor, dacă vă puteţi imagina aşa ceva, tot oameni lucrează şi prin ong-uri, nu roboţi şi nici suprazei.

Acestea fiind spuse, să ne bucurăm că n-au crăpat încă toate organizaţiile – căci, credeţi sau nu, situaţia sectorului este înfiorător de tristă la momentul actual – şi să sperăm că vor mai avea forţă să genereze plus valoare în anii care vin, căci statul român este super varză şi eu una nu îl văd în veci performând… iar despre firme, numai de bine.

Un exemplu recent de management performant al statului aici.

Două concluzii personale ale zilei de ieri

Eu am învățat de ceva vreme încoace să văd partea pozitivă a lucrurilor (ca să nu o iau razna cu totul :)) ), drept urmare ieri am concluzionat că anturajul meu din rețele sociale încă este normal la cap într-o proporție acceptabilă. În rest, ce să zic, dacă oameni cu studii superioare se pot uita la lăturile livrate pe post de emisiuni la tv (căci dacă ar închide tv-ul, emisiunile respective ar dispărea cu totul…), atunci nu are cum să ne mire rezultatul votului. Ba dimpotrivă, e chiar bine, un USR pe locul trei și partide extremiste care nu au trecut de 5%.

A doua concluzie, absolut previzibilă, este legată de politicile de tineret – asta în contextul în care în această săptămână s-a modificat Legea tinerilor, care, cel puțin în teorie, reglementează posibilitatea finanțărilor din bugete locale pentru centre de tineret și programe asociate. Să nu vă mirați că tinerii nu ies să voteze, pentru că acesta este rezultatul combinației dintre ce aud pe acasă (“degeaba votezi, că toți sunt niște hoți, votul nu contează, blabla”), cu ce aud pe la școală și pe la tv; centrele de tineret sunt frumoase, dar inexistente, pentru că nema infrastructură adecvată timpurilor în care trăim și nema personal, iar proiectele finanțate în ultimii ani cu sume derizorii (la o singură licitație pe an, la nivel județean și încă una la nivel național) rămân în general în zona soft – cultură, timp liber, abilități, căci nu și-ar permite nimeni să ajungă pe prima pagină cu proiecte de scandal, așa cum este percepută zona de civic. Din păcate educația este singurul instrument care poate rezolva ceva în zona aceasta și să sperăm că ong-urile lui Soroș vor mai avea nervi să susțină din buzunare proprii activități și în anii care vin, în caz contrar, vai și amar…

Că tot începe școala cât de curând

Cred că ar fi folositor un proces de reflecție legat de competențe, respectiv de tot ce ne chinuim să le băgăm kinderilor pe gât. De exemplu de ce să le mai cerem să fie creativi și cu spirit antreprenorial, dacă tot ce cere piața sunt roboței fără personalitate care să sclavagească pe moșie? De ce să le cerem să-și dezvolte gândirea critică atâta vreme cât aceasta va fi folosită la distribuit articole de pe site-uri obscure sau știri de pe antene? De ce le cerem să fie sportivi când singurul sport național este cel al alergatului la shopping pe credit prin mall? Nu mai bine îi învățăm de mici să fie individualiști, nesimțiți, fără coloană vertebrală și tupeiști dacă oricum acestea sunt valorile pe care le promovăm la tot pasul?

Nu putem forever să pregătim tineri pentru o societate ideală, care este la 180 grade distanță de cea actuală pentru că nu vom face altceva decât să scoatem frustrați pe bandă rulantă.

via pinterest

via pinterest