Cum stăm cu informațiile #colectiv

Duminică seara am luat la rând site-uri guvernamentale și de ong-uri pentru a vedea cum stăm cu PR-ul și transparența.

• Spitalul Clinic de Urgență Chirurgie Plastică, Reparatorie și Arsuri, Spitalul Elias, Spitalul Universitar de Urgență: zero informații pe site; ultimul are informații pe facebook legate de existența materialelor medicale necesare.
• Spitalul Clinic de Urgență Floreasca București: are un anunț scurt pe prima pagină prin care anunță că dispune de materiale și personal pentru toți pacienții;
• Spitalul Bagdasar Arseni: are un anunț de mulțumire pentru donatori și o clarificare legată de un incident menționat pe facebook;
• Spitalul Militar Central: update pe prima pagină privind pacienții din 6 nov; comunicate de presă zilnice.
• Ministerul Sănătății: patru informări pe prima pagină ale ministrului, ultima legată de numărul victimelor este din 5 nov;
• Unifarm SA: este indicată de către Ministerul Sănătății pentru centralizarea donațiilor de consumabile medicale; are pe site un raport cu donațiile primite și distribuția pe spitale până în 5 nov.
• Guvernul României: declarații de presă ale primului ministru interimar cu update-uri sumare privind gestionarea situației.
• Crucea Roșie Română: derulează campanie de strângere de fonduri împreună cu ProTV din 2 noiembrie, are banner pe prima pagină și posibilitatea de a primi donații prin cont sau online; de asemenea un număr scurt prin donatie.ro. Lista donatorilor există pe site, este actualizată până în 5 nov. De asemenea prezintă un raport la zi cu distribuirea fondurilor.
• Fundația Estuar: derulează campanie de strângere de fonduri, are banner pe prima pagină și posibilitatea de a primi donații prin cont sau prin numere speciale de telefon Telekom. Prezintă un sumar la zi cu sumele primite și numărul de persoane sprijinite.
• Asociația Dăruiește viață: derulează campanie de strângere de fonduri împreună cu Prima tv, Adevărul și Click, are banner pe prima pagină și posibilitatea de a primi donații prin cont, online sau printr-un număr scurt prin donatie.ro. Prezintă un raport sumar cu materialele donate și costul acestora.

Câteva concluzii:

• spitalele sunt praf la capitolul comunicare online, cu excepția Spitalului Militar.
• pe site-urile Guvernului și Ministerului Sănătății informațiile sunt minimale și nu există link-uri vizibile către locațiile unde se pot face de exemplu donații (ex. Unifarm sau ONG-uri) sau link-uri către zona educațională (ex. ce să faci în caz de incendii)
• organizațiile se mișcă rapid, dar cred că sumarizarea nu este suficientă pentru transparență.
• dacă este să ne luăm după anunțurile spitalelor și ce există pe site-uri guvernamentale, situația este sub control, nimeni nu are nevoie de materiale, sânge sau echipamente… no bine, cam opusul a ceea ce citim pe rețele sociale…
• la câte facultăți de comunicare există în țara asta, zău că ar fi o pâine de mâncat în anii următori prin diferite instituții; și apropo, persoanele respective ar putea explica managementului de ce nu e ok să lași o televiziune să filmeze în ATI și de ce nu-s ok selfie-urile angajaților făcute tot prin ATI șamd…

starea de sănătate a națiunii

Ministrul Sănătății face reformă. Adică într-o zi se duce la birou, face o ședință cu încă vreo 2-3, ia harta, ia raportul cu indicatori și se apucă de tăiat. Vestea se duce pe canale politice și apar telefoanele cu intervenții… acolo unde se negociază bine, spitalul rămâne pe foaie… acolo unde se negociază prost, tăierea rămâne în vigoare. Legea este legiferată cu OG, după care încep să apară articolele în presă. Că românii sunt bolnavi închipuiți, că medicii țin pacienții internați doar ca să mai fure bani de la minister, că apl-urile nu au bani să se ocupe de spitale, că e nevoie de azile de bătrâni (dacă există bani pt asta, de ce nu se pot folosi pt sănătate??)… Concluziile: e clar că este nevoie de reformă – nu e normal să existe echipamente de mii de euro nefolosite, pentru că nu sunt bani pentru materiale și consumabile; e nevoie ca cei 14% direcționați pentru sănătate să fie folosiți eficient; e normal să existe bani de analize și să ne preocupe partea de prevenire, nu doar cea de tratament șamd. Însă o reformă înseamnă și evaluarea comunității locale – dacă aceasta consideră un serviciu necesar, nu înțeleg cum se poate ajunge la situații idioate în care spitalul este închis, după care urgența este deschisă cu banii consilierilor locali și cu zeci de proteste furioase în stradă…

ați fost vreodată în Agnita?

Obișnuiam să mergem cel puțin o dată pe an, având activități legate de job. Un orășel mic, aflat la 60 de km de Sibiu și 45 de Mediaș, Sighișoara sau Făgăraș – mulțumită drumurilor cam dubioase, cam la o oră distanță de orice oraș. În Agnita exista un spital orășenesc. Actualul ministru al sănătății a decis însă că Agnita nu are nevoie de spital, care va fi transformat în azil de bătrâni. Dacă din întâmplare locuiești acolo și ți se face rău – de ex. faci infarct, sper că vei fi într-o relație foarte bună cu Sf. Jesus, pentru că ambulanța va sosi la Sfântul așteaptă… asta mă face să îmi aduc aminte de Germania, unde în fiecare sat mai mare (ei le zic orășele) existau numeroase locații de furnizat servicii de sănătate, îngrijire și sănătate. Emigrăm? 😉