cum te strică sistemul de cap

Sunt convinsă că doamna drăgălașă de la finanțe care repezește contribuabilii în loc să le rezolve problemele reacționează fără să își mai folosească creierașul. Că așa i se pare ei că este comportamentul normal pentru care primește retribuție în fiecare 7 al lunii. Buba este că sistemul a stricat-o de cap. Și degeaba este ea drăgălașă, dacă nu este capabilă să răspundă nevoilor clienților. Mda.

ce mă mai învață pe mine ziarele…

Am prostul obicei ca după ce m-am trezit, să citesc presa. Uneori mă gândesc că mai bine m-aș uita la filme porno, că sunt mai educative și amuzante… dar, masochistă cum sunt, prefer să mă enervez, pardon, culturalizez zilnic prin metoda mai sus enunțată. Astăzi am aflat cu încântare două chestii, care, deși din ziare diferite, au o mare legătură: în primul rând că mamele eroine sunt pocăite și doi, că statul va deconta 80% din cheltuielile cu programele sociale ale bisericii… Dacă m-aș lua după cele 2 articole, de mâine m-aș spăla pe creier și aș turna o gloată de copii, pentru că Jesus veghează, statul cotizează și biserica direcționează… ești un bun creștin? (adică pupincurist, analfabet, votant al ștampilei potrivite și cu ciocul mic)… îți dă biserica să tot duci… acolo, cât să se asigure că ești pe direcția potrivită. Viitorul este al persoanelor dependente și handicapate din toate punctele de vedere. Pentru restul, dacă tot vă duce capul, înseamnă că aveți un buzunar care să vă asigure toate serviciile pentru care statul oricum vă ia contribuții și vă dă degete, fără număr. Tare, nu? Pentru cei care s-au enervat citind aceste rânduri la fel de tare precum eu scriindu-le, am o soluție (în afară de aia cu tnt, pe care nu o știți de la mine :D): la referendumul din toamnă declarați-vă atei, că să le sară pipota popilor când or vedea că scade gloata de enoriași… iar la alegeri votați Fidesz… că poate ai lor sunt mai normali la cap decât ai noștri 😛

copil… sau mai bine nu?

Pe la începutul anului m-au lovit hormonii celor din jur și bizara idee că aș putea face un copchil și sta acasă la relaxare vreo 2 ani. Cum am diplomă de economist m-am apucat să fac bugetul și să văd care-i rentabilitatea activității. Între timp guvernul a micșorat alocațiile, așa că ideea, care era oricum prea puțin fezabilă și-a pierdut orice urmă de atractivitate pentru investitorul din mine. Săptămâna aceasta au început să mișune prin presă zvonurile cum că procentele ar reveni la loc, dar durata prestației va scădea la jumătate, acordându-se pentru un an. Între noi fie vorba sunt persoane pentru care un an lipsă din domeniul profesional se simte. Eu mi-am dorit un an de pauză și nu am reușit să stau liniștită mai mult de 3 luni, în condițiile în care eram epuizată din toate punctele de vedere. Pe de altă parte, în condițiile în care mamele se ocupa de copii în primii 2 ani, iar grădinița îi poate primi doar de la 3 ani, rămâne oricum un an de acoperit prin diverse resurse, în condițiile în care statul nu are soluții practice. Și dacă nu le are pentru 1 an, o să le aibă pentru 2? La creșe sunt liste de așteptare, la grădinițe, asemenea. Dar, dacă politica statului pentru următorii ani este de a ajunge de la 20 milioane de locuitori la, să zicem, 1, cred că decizia luată este mai mult decât corectă 😀 Sunt curioasă cine o să mai plătească impozite în momentul respectiv, căci milionul care va rămâne va fi format din păduchi politici și asistați social….

nu o să mă omoare virușii, ci hârtiile

Un raport pentru un finanțator american și o sumă cu patru zero-uri în USD, a constat în 10 pagini narative, câteva anexe și 2 pagini financiare.

Un raport pentru un finanțator român și o sumă cu trei zero-uri în RON, are deja 30 de pagini și încă nu e gata…

De asta suntem la coada clasamentelor…

niște gunoaie

în ultima vreme gunoaiele s-au înmulțit în mod neașteptat. îți sar în ochi și te hărțuiesc când nici nu te-ai aștepta. și nu mă refer la maldărele pe care le-au pus pe hartă cei de la let’s do it romania – apropo de asta, m-a amuzat poza de pe un site cu primarul bv în prim plan și niște copchii, aliniați și cu sacii în mână pe fundal… ca pe vremea defunctului, parol :)) că rezultatul mega campaniei nu prea e amuzant… revenind: zilele trecute cineva avea o scuză pentru comportamentul porcin al unor slujbași ai statului – fură pentru că au 400 de lei salariu. cool! să-mi zică și mie cineva suma de la care nu mai furi… sau procentul de furat pentru fiecare salariu. să intru și eu în rândul lumii, ce dracu, că doar nu o să pic de fraieră de fiecare dată… da, după cum spuneam, e plin de gunoaie. și nu li se poate da foc…

micii patroni și evaziunea

dl. Vrânceanu emitea ieri păreri personale despre evaziunea micilor patroni, posesori de casă de marcat degeaba și de 4X4 spre ciuda concurenței… eu cred că în loc de pastiluțe bleu, a trecut pe unele portocalii, motiv pentru a vedea întreaga situație în culoarea partidului de guvernământ… trebuie să fii tâmpit la ora actuală să mai dai vreun ban statului român. dinainte de ultimele alegeri guvernul boc nu a demonstrat niciun moment că are bun simț și/sau cunoștințe de economie. nu există nicio strategie clară, în afară de aceea de a genera bani de la fraieri, pe termen scurt, pentru a îndatora Ro către FMI. nu se reformează nimic, contractele se dau tot pe filieră politică, birocrația e cât casa (și crește…) și nicio decizie luată nu este fundamentată și justificată economic. în ultimul an am avut două planuri făcute, ambele date peste cap. planuri de om cinstit. primul, să produc minimul necesar pentru existența zilnică pe un srl propriu. n-am produs nimic, dar am avut de plătit impozit minim, penalități, dobânzi (în condițiile în care le-am plătit ultima tranșă în avans) de a trebuit să am două joburi suplimentare să-mi plătesc datoriile și să suspend firma. planul doi a fost să îmi produc un salariu suficient, care să îmi ofere o siguranță minimă în condițiile în care aș fi făcut un copil și ar fi trebuit să mă ocup de el măcar un an. pula! nu doar că statul a micșorat procentul acordat mamelor, dar acum se discută de aplicarea acestuia pentru o perioadă minimă de doi ani…. până fac eu doi ani, îmi piere cheful de a mai face copchii. e mai eficient să cotizez minim la stat și restul de bani să îi câștig la negru, arătându-i degetul statului nesimțit. în aceste condiții, din cel mai cinstit cetățean al țării, o să îngroș la un moment dat rândurile evazioniștilor, pentru că e unica modalitate de a pedepsi un stat hapsân, condus de niște neghiobi, cu agenda proprie.

PS: a se face delimitarea clară între cei șmecherii care nu știu altceva decât evaziune … cei mai mari sunt prin guvern, din câte zice gura târgului… și cei care sunt forțați de circumstanțe să găsească căi de a supraviețui..

Foileton: persoanele cu handicap

Din categoria articolelor “Unde se duc banii dumneavoastră”, astăzi persoanele cu handicap

Persoanele cu handicap din România sunt clasificate pe vreo 3 grade diferite de dependență. Că sunt din naștere sau dobândite, majoritatea au dreptul la alocații de sprijin, asistent personal (funcție de gravitate) și numeroase reduceri la taxe sau servicii. Este modalitatea prin care statul autohton vrea să suplinească incapacitatea de a le oferi condiții pentru a deveni persoane autonome (care se descurcă ca toți ceilalți). e și un fel de: luați și descurcați-vă, stați în casă și nu îmi dați bătăi de cap că și așa nu prea îmi place de voi… așa s-a ajuns în situația bizară în care lumea preferă să împingă un pachet la comisia de atestare, pentru a primi un certificat de handicap, în loc de a se strădui să devină persoane independente. cât costă statul toată această afacere?? mult. cât ar costa statul dacă ar investi în logistică, educație și sisteme de suport pentru acest grup țintă? mult mai mult, ca investiție inițială, însă, pe termen lung beneficiile ar fi evidente.

Vă propun un exercițiu: gândiți-vă la o categorie de persoane cu handicap și la logistica de care ar avea nevoie, ca sprijin din partea statului, pentru a putea funcționa independent. cum sună?

Foileton: copiii instituționalizați

Din categoria articolelor “Unde se duc banii dumneavoastră”, astăzi copiii instituționalizați

Prima oară când am intrat într-un centru de plasament a fost în 1998. deși trecuseră mulți ani de la momentul 89, situația orfelinatelor (cum erau cunoscute pe vremea aceea) nu era extrem de fericită. de la caz la caz, în funcție de interesul celor care le gestionau, de parteneriatele cu străinii sau de viziune, ele arătau mai bine sau mai rău, cu toate consecințele de rigoare. și pe vremea aceea pachetele de Paște și Crăciun erau tradiționale. într-un astfel de moment am ajuns la centrul de plasament din Codlea (nu știu dacă mai există). copiii, simpatici, dar cu deficit afectiv, logistica cât de cât ok. cel mai frapant la vremea respectivă nu a fost faptul că toți vroiau să fie luați în brațe, ci că supraveghetoarele îi învățaseră poezii de jale (care ulterior s-au transferat în folclorul cerșetorilor), pentru a mai stoarce câte o portocală de la vizitatori. de-a lungul anilor, am mai trecut prin câteva centre, toate renovate cu bani “de dincolo”, dar cu personal cu tabieturi autohtone. profilul copiilor a început să se schimbe, apărând numeroase cazuri în care ei aveau familie, care familie nu îi putea întreține și prefera să îi trimită la centrul de plasament (stupid, dar adevărat). la un moment dat, cu toate modificările legislative (mai mult sau mai puțin benefice) am presupus că numărul copiilor în centre va scădea, concomitent cu ieșirea din sistem a celor care sunt adulți (ceea ce de fapt se și întâmplă). și acum intervine factorul surpriză: după ani în care sistemul a fost finanțat intensiv de către stat (sau contribuabili), copiii de odinioară devin adulți asistați. căci, în toți cei 18 ani de stat în centru, majoritatea nu au nici cea mai mică abilitate de viață independentă – e normal, atâta timp cât au fost serviți cu totul pe tavă (ok, nu dezbatem calitatea serviciilor primite); în plus statul a fost un părinte deficitar, care a preferat să pună etichete și să nu se preocupe prea mult de educația copiilor – mulți de abia sunt calificați. de aici rezultă că în anii următori, în loc ca aceste persoane să intre pe piața muncii cum ar fi normal, ele vor fi în continuare asistate din fonduri publice (și private)… din banii dumneavoastră…

Un sistem deficitar și un stat prea puțin interesat de valoarea adăugată a banilor săi investiți devin o irosire de resurse și creează monștri…

cum stă treaba cu furatul în România

cea mai des întâlnită replică în ultima vreme este: toți fură, dar măcar ăilalți o fac în liniște. sau: se fură mai abitir ca pe vremea celorlalți. din punctul meu de vedere, indiferent că e cu zgomot sau în liniște, furtul e furt și ar trebui pedepsit ca atare. pentru asta parcă a fost creat statul la un moment dat. doar că actualmente statul e devenit cel mai mare hoț legal. vă mai aduceți aminte de impozitul forfetar?? cel despre care unii politicieni se băteau cu pumnul în piept că îl vor scoate din toamnă?? țapă. impozitul există bine mersi. cei care aveți firme l-ați declarat că, deh, softul nu îți dă altă posibilitate. unii s-au grăbit să îl plătească. alții și-au trecut firma pe pfa. eu am așteptat somația de plată. pe care am primit-o săptămâna asta. și pe care moment nu mă grăbesc să o plătesc. că nici statul nu se grăbește să îmi ofere condiții în care să mă manifest. să vedem hoții naibii ce o să execute…

cele mai bune afaceri sunt cu statul

banii publici și nu cei privați au constituit motorul economiei României în ultimii ani. oricine a înțeles acest lucru s-a dat bine pe lângă o instituție, și-a găsit o persoană de bine care să îi promoveze interesele, a dat partea și și-a făcut treaba. statul nu a avut niciodată criterii calitative și pe nimeni care să îi apere interesele… de aici și până la prețuri umflate cu pompa sau dimpotrivă, cele mai ieftine lucruri, dar și cele mai proaste nu a fost decât un pas… legislația favorabilă. lucrul acesta l-au înțeles inclusiv divele autohtone. Mihaela Rădulescu care își prezintă ultima emisiune la ea acasă a reușit să își finanțeze emisiunea de la CL și CJ… care credeți că este scopul? promovarea turistică a regiunii. poate le-ar fi fost folositor domnilor din zonă să facă un schimb de experiență cu Brașovul, muuuuult mai experimentat în “folosirea cu cap” a banului public…