Despre legea risipei alimentare

Către finalul lunii mai va intra în vigoare Legea nr. 217/2016 privind diminuarea risipei alimentare. Legea se aplică operatorilor economici din domeniul agroalimentar, de la microîntreprinderi la companii mari, care ar trebui: 1- să ia măsuri de responsabilizare pe tot lanţul agroalimentar, 2- să vândă la preţ redus produsele apropiate de termenul de expirare, 3- să le doneze ong-urilor pentru consum uman sau 4- animal şi într-un final 5 – să le transforme în compost, biogaz sau să le neutralizeze.

Produsele vor putea fi transferate prin donaţie sau sponsorizare ong-urilor (asociaţii sau fundaţii), precum şi întreprinderilor sociale, în condiţiile înregistrării acestora la ANSVSA. Ong-urile din domeniul asistenţei sociale vor putea revinde produsele cu maxim 25%+tva din preţul de achiziţie, prevedere care a generat deja comentarii din piaţă privind concurenţa neloială.

Până una alta rămâne de văzut câte organizaţii se vor înregistra ca operatori, respectiv vor îndeplini condiţiile de transport şi depozitare. Pe de altă parte cu excepţia actului de donaţie sau sponsorizare, restul de măsuri erau în teorie practicate cel puţin de companiile internaţionale, cu politică activă de CSR. De asemenea dacă legea va avea efect asupra celor care vând produse mucegăite pe post de produse ok – gen Auchan sau comercianţii din piaţă… Va fi totodată interesant de văzut efectul asupra Horeca. Şi iîn final asupra consumatorilor finali, care aruncă tone de mâncare la gunoi în mod constant.

Că până la urmă responsabilitatea ar trebui să afecteze toţi factorii implicaţi.

Şi una de peste ocean, că şi ei sunt ai noştri 😀 Mister Trump s-a gândit el în mintea lui cea odihnită că măsurile implementate de fosta administraţie sunt prea costisitoare, drept urmare le-a trimis la gunoi. Măsurile priveau caloriile, respectiv evidenţierea acestora mai clară pe etichetele produselor şi detalierea conţinutului de zahăr, fibre şi nr. porţii, inclusiv evidenţierea clară a gramajului legat de vitamine, şamd. Din păcate momentan e 1-0 pentru prietenii lui Trump, bătălie din care cei care pierd sunt consumatorii.

O altă discuţie este legată de fibrele din alimente, că, no, n-ai mâncat porţia de fibre pe zi, nu exişti :)) FDA a publicat un ghid legat de fibrele naturale şi cele sintetice, doar 7 din cele sintetice respectând definiţia fibrelor dietetice, printre care se regăsesc celuloza şi pectina.

Cu alte cuvinte este cât se poate de importantă o etichetă descriptivă completă, pentru a înţelege ce mănânci şi mai ales pentru a face faţă mesajelor comerciale înşelătoare.

Advertisements

Culmea stilului de viață sănătos

Să sfârșești mâncand la McDonalds și Kfc.

Am făcut la un moment dat research pe site-uri oficiale românești (instituționale) și singurul ghid de nutriție pe care l-am găsit era din preistorie (între timp americanii și-au actualizat standardele cam o dată la 3-5 ani). Drept urmare tind să cred că și rețetarul folosit prin bucătăriile instituțiilor (ex. tabere, hoteluri sport) este de pe vremea comuniștilor, cu ușoare actualizări. De principiu prefer să organizez evenimente, pentru că atunci mă ocup și de meniu și știu sigur că nu voi muri de foame 🙂 M-am obișnuit să se uite lumea bizar la mine, dar prefer să mă înjure că-s fițoasă decât să mănânc porcăriile obișnuite. No bine, suprapuneți peste aceasta o dietă oarecare sau un stil de viață vegetarian/ vegan și aveți rețeta dezastrului :))) Dacă mai văd anul ăsta pui cu cartofi și salată de varză sau legume mexicane fierte intens, vărs – cam asta este efectul plimbatului prin hoteluri românești în ultima lună… De asta nu este ok să trăiești în bula ta sănătoasă, pentru că la un moment dat vei pleca de acasă și te vei trezi că nu ai ce mânca. Și atunci vei ajunge să mulțumești corporațiilor pentru salata la pungă și cui a inventat avocado și snickers-ul, fără de care viața ar fi groaznică…

Și când te vei reîntoarce acasă, după două zile de dezintoxicare, o să-ți dorești să scrii o carte cu rețete 🙂 sau te vei apuca de mâncat snacksuri și soia modificată genetic, că plm, tre’ supraviețuiești cumva acestei lumi nebune :))))

10678690_10152239618966307_4133776085866563912_n

Pace, dragoste și avocado: principiul 6

Azi, principiul numărul 6

Colorat. Mai colorat. Cel mai colorat.  

Mâncăm cu ochii, nu doar cu gura 🙂 Eu una, cel puțin :)) La ce ne ajută să mâncăm colorat? În primul rând creștem proporția legumelor și fructelor în cantitatea zilnică de mâncare, presupunând că nu suntem fanii consumului zilnic al unui carton de gogoși glazurate în diferite culori 🙂 Colorat înseamnă mai mulți nutrienți și mai multe vitamine, urmând același principiu, al varietății zilnice de legume și fructe, combinate cu alte surse de carbohidrați și proteine. Colorat și variat te scoate oarecum din rutină și te ajută să consumi produse sezoniere. Și nu în ultimul rând colorat te ajută să fii mai creativ și să faci față chiar și unor mofturoși ca mine :))

—–

În cazul în care nu ai citit principiul 5: Simplitatea e bună pentru suflet și stomac. – click aici

Pace, dragoste și avocado: principiul 5

Azi, principiul numărul 5

Simplitatea e bună pentru suflet și stomac. 

Sper că ați mâncat bine înainte de a citi mai departe :))

O felie de pâine țărănească, din cea cu cartofi, cu gem de caise sau vișine. Niște pâine prăjită aurie frecată bine cu usturoi cât este fierbinte (și presărată cu puțin unt, pentru cine consumă). Cartofi copți la cuptor, aburinzi și cu o salată de ardei copți. O bucată de slănină, cu telemea de Sibiu și ceapă. Sau ciabata cu ulei de măsline și roșii proaspete tocate, pentru gusturi mai sofisticate. Mâncăruri cu care au am crescut mare și frumoasă :))

Bucătăria românească nu înseamnă doar șnițel cu cartofi pai, la fel cum cea internațională nu înseamnă doar pizza și hamburgeri. Dacă mergem să căutăm prin caietele bunicii, vom găsi o mulțime de rețete savuroase, cu produse de sezon, de regulă luate direct din grădină și care se pregăteau într-un mod simplu; alimente care aveau un gust minunat, fără potențiatori de aromă și alte nebunii.

Cele mai delicioase mâncăruri nu necesită neapărat tone de ingrediente sau ore de stat în bucătărie, ci mai degrabă abilitatea de a combina câteva ingrediente într-un mod simplu, capabil să-ți trezească mai multe simțuri. Nu mâncăm doar cu gura, ci și cu nasul, ochii, degetele… și da, dacă la final ți-ai lins degetele sau farfuria, cred că bucătarul se poate declara mulțumit 🙂

În plus a găti rețete simple te ajută să îți calculezi caloriile și să ții sub control grăsimea, zahărul și sarea.

Și ultimul argument: este precum glitter glue (lipiciul cu sclipici) – nu îți trebuie un tub întreg pe un tablou perfect, ci doar un strop 😀

—–

În cazul în care nu ai citit principiul 4: Gătitul de la zero cu ce ai prin frigider face corpul frumos și sănătos! – click aici

Pace, dragoste și avocado: principiul 4

Azi, principiul numărul 4

Gătitul de la zero cu ce ai prin frigider face corpul frumos și sănătos!

Eu nu știu să gătesc… eu nu pricep rețeta… eu nu mănânc aia și ailaltă. Vă sună cunoscut? No bine, abilitatea de bază care nu ar trebui să lipsească nici unei primate cu măcar un neuron funcțional este de a găti de la zero, de a combina ingrediente de bază în mâncăruri simple sau complexe, pornind de la ce există în frigider, respectiv cămară/dulap.

Gătitul de la zero rezolvă foarte multe probleme, printre care faptul că știi ce pui în mâncare (vă amintiți cazurile cu lasagna congelată cu carne de cal în ea?), că poți controla cantitatea de grăsimi, sare și zahăr (știți voi, dușmanii națiunii 🙂 ) și interacțiunea cu diferiți alergeni; în plus e cea mai simplă modalitate de a gestiona diferite diete și regimuri. Asta nu înseamnă că o să te apuci să faci pâine din prima :)) Dar poți crea diferite salate (și crești astfel procentul legumelor și fructelor în alimentație), îți poți crea propriul sos pentru paste, etc. Gătitul de la zero mai înseamnă și să înveți să cumperi ingredientele, alegând calitatea mai degrabă decât cantitatea.

Gătitul cu ce ai în frigider nu doar îți dezvoltă creativitatea și îți educă gustul, dar îți eficientizează bugetul și te ajută să nu arunci mâncarea. În plus împuști mai mulți iepuri dintr-o singură lovitură: cumperi produse sezoniere, care produse sezoniere sunt de multe ori produse local, deci contribui în mod activ la scăderea amprentei de carbon… pam pam! Plus că susținerea produselor locale contribuie la dezvoltarea economiei și a comunității locale – presupunând că acestea respectă standardele de calitate.

Corolarul acestui principiu ar fi să gătești cu ce produci 🙂 Vorba aia, dacă bunicii și părinții noștri au putut face asta, nu o fi chiar așa de greu 🙂 Dar până acolo e ok să o luăm pas cu pas 🙂

—–

În cazul în care nu ai citit principiul 3: Precum în pat, la fel și în bucătărie: cunoaște-te pe tine și experimentează 🙂 – click aici

Pace, dragoste și avocado: principiul 3

Azi, principiul numărul 3

Precum în pat, la fel și în bucătărie: cunoaște-te pe tine și experimentează 🙂

Mâncăm de foame, pentru a ne acoperi nevoia de hrană și a exista ca ființă umană, dar și de plăcere sau de plictiseală. Pentru a-ți înțelege nevoile cred că este necesar în primul rând ca tot acest proces de cumpărare a hranei – pregătire – alimentație să fie un proces conștient; de a înțelege cum se produce hrana (mda, surpriză pentru cei care cred că alimentele cresc pe raft la supermarket), care este drumul ei până la cumpărător, respectiv în farfuria acestuia și care sunt persoanele implicate; de ce sunt importanți nutrienții din alimente și unde poți să îi iei, chiar și atunci când ai mofturi sau diete/regimuri de urmat; care-s efectele pesticidelor și a agriculturii intensive. Odinioară oamenii își produceau singuri hrana, drept urmare tot acest proces de învățare era mult mai rapid și simplu. Eu sunt kinder crescut în oraș, cu bunici de oraș, drept urmare sunt mai aproape de copiii care cred că vaca-i mov și se cheamă Milka :)) Cred că tot acest proces de învățare trebuie să înceapă de la o vârstă cât mai fragedă, din familie, altfel o să ne mirăm în continuare că avem copii supraponderali, scandaluri alimentare și o societate bolnavă 🙂

Partea cu experimentatul e cea mai simplă și cea mai faină 🙂 Presupune să testezi alimente noi, combinații diverse și să ajungi să iubești acest proces. Cel mai simplu să faci acest lucru este atunci când gătești. Sunt persoane care-s curioase din fire și încearcă orice, dar și persoane care-s conservatoare. Pe mine m-a ajutat să mă mut în alt oraș, că la un moment dat m-am plictisit să gătesc aceleași trei chestii (și primitul mâncării de la mama nu era o opțiune viabilă), drept urmare am început să testez lucruri noi 🙂 O altă modalitate a fost interacțiunea cu alte culturi – de asta încerc să mă țin departe de zone turistice tradiționale și de stațiuni all-inclusive și prefer să văd cum trăiesc alții, la ei acasă. Experimentatul, la fel, se învață din familie – cu cât mai devreme, cu atât mai bine 🙂

—–

În cazul în care nu ai citit principiul 2: În vremurile contemporane toată lumea poate învăța să gătească.- click aici

Pace, dragoste și avocado: principiul 2

Azi, principiul numărul 2

În vremurile contemporane toată lumea poate învăța să gătească.

Să vă explic cum am ajuns eu la concluzia asta 🙂 La noi în familie, cam toată lumea gătește. Maică-mea este maestra rețetelor de tot felul, taică-miu este șef peste sarmale și murături, buni făcea cei mai buni cartofi la cuptor atunci când trăia, iar frate-miu este chef cu diplomă și fan-club :)) Și acu să vedem dacă ghiciți cine este cel mai mofturos și cel mai anti-talent la gătit?? Exact, subsemnata :)) Chiar și așa, cu două mâini de stânga, prima chestie pe care am învățat-o a fost crema pentru foi de prăji 😛 Urmată de clasicii cartofi prăjiți cu ouă ochiuri și oareșce șuncă (este probă la examenul de cetățenie română, jur :D) și salata de beauf (fără asta nu te măriți, clar :)) ) învățate prin școala primară… No bine, după ani de încercare-și-eroare experimentați pe iubiți, prieteni și voluntari (familia mai rar, că examenul cu ei e mai ceva ca Masterchef-ul cu Hădean :P) am concluzionat că atunci când ai prea multe mofturi și dileme, unica modalitate de a te hrăni nu este McD, ci să-ți prepari singur hrana; și că de fapt, poți găti orice, că netul e plin de rețete și tutoriale; plus e mai ușor să experimentezi tot felul de combinații (și dacă nici eu nu-s creativă, apoi nu știu cine-i :)) ); ca să nu vă mai zic că poți fii vegan/ vegetarian/ carnivor într-o clipită 🙂

Și dacă nu mă crezi pe cuvânt, azi avem aplicație practică 😀 Deschide frigiderul și dacă nu e gol sau plin doar cu tequila, caută ingrediente pentru o salată 🙂 Câteva frunze, o roșie, un castravete, niște ceapă, un strop de ulei și suc de lămâie și felicitări tocmai ești posesorul clasicei salate vegane românești 🙂 Desigur un vegan de rit nou își va adăuga musai niște germeni și semințe 😉 Tu poți să faci ca mine, să tai niște avocado sau ananas 🙂 Și puțin ardei iute. Adaugă un ou fiert și/sau niște brânză, plus măsline și ai nu doar o salată vegetariană, ci chiar niște variațiuni de salată etnică grecească. Și dacă ai adăugat și niște carne, de orice fel, ai un fel de mâncare principal, carnivor. Și ce ziceai, că nu știi să gătești? :))))

În cazul în care o ții pe a ta una și bună, că nu te pricepi, atunci asta e, măcar învață să cumperi din locuri unde ingredientele sunt proaspete și bucătarii pricepuți în a experimenta 🙂

—–

În cazul în care nu ai citit principiul 1: Atâta vreme cât mâncarea stă la baza existenței noastre, nu avem niciun drept să privăm oamenii de ea, nici să facem mișto de ei sau preferințele lor sau să punem presiune pe ei.- click aici