Round trip: Valea Oltului – Târgu Jiu – Defileul Jiului – Sarmizegetusa- Hunedoara (4)

Târgu Jiu este locul de baștină al lui Brâncuși (mega like), Horațiu Mălăele (like) și Cătălin Măruță (dislike), capitala Olteniei și orașul care își trage numele de la râul Jiu. Turistic vorbind, este potrivit pentru 3-4 selfie și o cafea pe centru, dar nu mai mult…

Capodoperele lui Brâncuși fac parte dintr-un ansamblu monumental ridicat de celebrul sculptor între anii 1937-1938, comandat de Liga națională a femeilor gorjene în cinstea eroilor locali din primul război mondial. Ansamblul se întinde de pe malul Jiului, unde se află lucrările din piatră Masa tăcerii, Aleea scaunelor și Poarta sărutului, continuă cu Calea eroilor și se termină într-o altă zonă verde, cu Coloana fără sfârșit, creată din fontă alămită și oțel.

Lucrările sunt păzite mai nou cu niște gardieni plictisiți și mai acri decât lâmăile mele din frigider (mă gândeam ce diferență este între respectivii și polițiștii din NY care știau să zâmbească, interacționau cu turiștii și nu aveau nicio problemă să se pozeze cu ei).

Unul dintre ei ne-a urlat de la distanță să nu atingem Poarta sărutului, atunci când ne făceam poze – în primă fază nici n-am înțeles ce vrea de la noi… cert este că este una dintre cele mai proaste idei, pusă în practică de administrația locală.

Și mai haios a fost un al doilea care stătea pe o bancă, la răcoare, sub un copac, de unde a trebuit să se ridice chinuit și să meargă până lângă Coloana infinitului, pentru că un grup de pensionari se apropiaseră prea tare de monument, dorind să-și facă poze la baza acesteia…

Eu m-am întrebat dacă Brâncuși a creat monumentele pentru a fi văzute de la distanță sau pentru a trezi oamenilor ceva în sinea loc, care rezultă și din interacțiunea tactilă cu materialele folosite…

Peste râul Jiu trece un pod către o insuliță, care este parțial amenajată sub forma unui parc cu ceva opere moderne, din care nu am priceput nimic (drept e că la ora aia eram toropită de trecerea de la ploaie la căldură). Priveliștea de pe pod ar fi superbă, dacă nu ai vedea gunoaiele din Jiu… În celălalt capăt al insulei se află un ștrand pe care l-am ratat de data asta 🙂

Parcul care se află pe malul Jiului este perfect pentru plimbări și alergat. Desigur e plin de plăcuțe cu “nu ai voie să” (cu role, animale, să respiri etc.) de unde am dedus că localnicii probabil au voie doar la defilări de 23 august… Și mai haios, dinozaurii din imagine aveau un anunț cu “nu ai voie să îi atingi”, că no bine, nu e loc de joacă (dar ce o fi oare???).

Prin centrul orașului mai sunt câteva clădiri drăguțe, cu arhitectură specifică. Tot acolo e locul unde poți bea o cafea sau un cico. Mai sunt vreo două muzee, unul județean cu mai multe secții și un muzeu de artă, dar nu mi s-au părut prea atractive. Mai interesant suna Muzeul tezaurului BNR care se află în zona Mănăstirii Tismana, dar care nu ne-a fost în drum.

Data viitoare o să aflați că vara nu-i ca iarna și dacii nu-s romanii. Sau invers.

Advertisements

Round trip: Valea Oltului – Târgu Jiu – Defileul Jiului – Sarmizegetusa- Hunedoara (1)

Vreo 800 și ceva de kilometri, de făcut în 3 zile. Principalul obiectiv turistic a fost Castelul Corvinilor, în Hunedoara, unde ne-am dat întâlnire cu maman la reședința de vară, doar că am ales să ajungem la el pe un traseu ușor ocolit 🙂

Drumul Brașov – intrarea în Sibiu e arhicunoscut; de la intersecția cu Petrom am luat-o către Tălmaciu, pe Valea Oltului – din fericire am prins o zi cu puțină ploaie și trafic cât de cât ok. Ne-am oprit la Cozia și cam atât, după Râmnicu Vâlcea am cotit-o spre Târgu Jiu și am mai făcut o oprire la Horezu. Până în Târgu Jiu s-a făcut cald și soare, ca să ne iasă pozele cum trebuie :)) Ziua următoare am petrecut-o prin Defileul Jiului, puțin în Petroșani căutând un muzeu, pe care l-am găsit în renovare și la Sarmizegetusa, plus am mai văzut o biserică în Densuș (lângă Hațeg). Am dormit în Hunedoara și în ultima zi am vizitat Castelul și ne-am cărat acasă. Pe autostradă 🙂

Drumul e ok, renovat, mai puțin prin satele de pe lângă Hațeg. Autostrada însă e o durere de stomac!!! Și pericol public cu câte cratere are!

Zona Hunedoarei este plină de indicatoare turistice și centre de informare, spre deosebire de sudul țării. De altfel, cum sari dealul, încep să apară și rețelele de magazine, de automat începi să îți aduci aminte că ești în Transilvania (dacă ceva poate să ne indice nivelul de trai în diferite regiuni, atunci acela sunt rețelele de magazine).

Peisajele sunt absolut superbe. De altfel, dacă aveți timp merită să lungiți traseul și să îl combinați cu ceva drumeții în natură 🙂