Bacul la sport

Câteodată mă întreb dacă decidenții noștri sunt super proști și rău intenționați sau doar incapabili să înțeleagă că pentru a rezolva o problemă trebuie să ataci cauzele ei, nu efectele, altfel riști să alegi soluția cea mai nepotrivită.

Am citit zilele trecute cum că ar exista o inițiativă legislativă de modificare a bacalaureatului, care să conțină o probă obligatorie la sport, pentru că în felul acesta se va stopa epidemia de obezitate în rândul tinerilor. [Pauză de râs în hohote] Facem abstracție de faptul că nu toți tinerii în .ro dau bacul sau că bacul n-are nicio legătură cu obezitatea sau dizabilitățile sau preferințele sexuale șamd sau că dacă sportul devine mai important decât matematica, poate că tot sistemul educațional nu mai are niciun sens și trebuie reconstruit de la zero sau că nu doar tinerii au probleme, ci și copiii și adulții și seniorii… Dar în justificarea sumară a inițiatorilor modificării nu am citit despre cauzele problemei, în afară că tinerii din ziua de azi stau pe telefonul mobil. [Pauză de râs] În stilul ăsta după bacul la sport o să avem interzicerea tehnologiei 😀

Dar oare cum ar fi să vedem pe bune ce se întâmplă: ce se face în ora de sport care există în momentul de față, e ok, există logistica necesară, dacă tinerii nu merg la sport, de ce nu merg, o fi pentru că oferta orelor de sport e ușor jenantă? pentru că nu există săli de sport? că profii sunt nașpa? Dar în restul timpului pot fi folosite curțile școlilor și sălile de sport? Dar cum o fi cu terenurile și bazele sportive, sunt ele accesibile tuturor sau doar celor cu bani? Dar parcuri, există, sunt suficiente? Sunt în proximitatea cartierelor? Sau există un parc sportiv la 350 mii de locuitori și pierzi o oră să ajungi la el și când ai ajuns, surpriză, nu ai voie cu rolele (true story)? Dar centre de tineret mai există? Sau organizații de tineret unde ăștia micii pot să-și consume energia jucându-se, mișcându-se sau altele asemenea? (păi dacă pui tu bani din buzunar o să existe, că ministerul e ocupat cu altele și de primărie sau cj nu pomenim că ne crește tensiunea instant…). Pisi dar de asta sunt tinerii obezi că stau pe telefon și nu dau sportul la bac sau pentru că mâncarea este vai și amar? Hmmmmmmmmmm.

Partea proastă este că o inițiativă de acest fel, legiferată, are minim două rezultate dezastruoase: primul, nu rezolvă problema și cel de-al doilea, cheltuie banii publici într-un mod ineficient, irosind totodată șansa de a rezolva problema cu adevărat.

Advertisements

Ziua Halloween la Centrul de Tineret Brașov

Că doar mâine nu-i poimâine 🙂

Sâmbătă, 4 noiembrie, de la ora 11, Colors și Direcția Județeană pentru Sport și Tineret Brașov vă așteaptă la Centrul de Tineret Brașov pentru Ziua Halloween, un eveniment destinat tinerilor brașoveni. Am pregătit multe jocuri, ateliere de creativitate și concursuri, dar și muuultă distracție de sezon. Veți putea participa la cursa mumiilor sau la bingo tematic, precum și la scavenger hunt dar și la alte surprize pregătite de voluntari.

Centrul de tineret se află pe str. Suișul Castelului nr. 1-3, sub Tâmpa, în zona terenurilor de sport.

Tinerii sunt așteptați cu prietenii și familia lor, activitățile fiind potrivite pentru orice vârstă și fiind o modalitate de petrecere activă a timpului liber.

Înscrierea se face la ora 11, activitățile având loc până la ora 14.

Pentru mai multe informații puteți accesa pagina de facebook.

Provocările vieţii actuale

Viaţa contemporană se împarte în: înaintea erei internetului şi în era internetului.

Oamenii făceau tâmpenii şi înainte de inventarea internetului. Doar că pe vremea aia nu stătea nimeni cu telefonul să te fotografieze sau să te filmeze şi să te pună pe net. Ştiai tu şi grupul tău de prieteni şi în cel mai rău caz episodul rămânea o amintire de care să-ţi aduci aminte la bătrâneţe. Şi chiar dacă cineva era pe fază şi imortaliza momentul, poza se regăsea într-un album privat, văzut în general de aceeaşi gaşcă de prieteni şi eventual cunoscuţi şi mai rar de către străini. Că probabilitatea de a vinde pozele şi a ajunge pe paginile unei reviste sau pe sticlă a tins întotdeauna către zero pentru majoritatea covârşitoare.

Diferenţa este că în prezent orice ai face sau zice, în orice moment al vieţii tale, poate ajunge subiectul unor postări sau poze sau al unor filme, care, odată urcate pe marele www, nu mai pot fi controlate. Informaţia se viralizează, dar problema nu e doar asta – există o tonă de indivizi care o descarcă şi o re-postează, drept urmare dacă nu eşti super hacker sau prieten intim cu Mark şi şefii lui Google, nu prea ai cum să mai kilăreşti informaţia online. În plus mai trebuie să faci faţă la două presiuni la fel de puternice precum presiunea de grup – de a distribui tu singur informaţia, că altfel eşti mort în algoritm, îşi pierzi relevanţa şi cum să exişti dacă nu eşti relevant pe reţele sociale; şi a doua, presiunea subconştientă de a genera cât mai mult, cantitate nu calitate, pentru că netul este nelimitat şi poate duce, motiv pentru care nimeni nu-şi sterge arhiva – chiar şi dacă ai vrea să ştergi, o să descoperi că e puţin mai greu decât să o generezi. Doar că oricine poate căuta arhiva de pe net şi ups, şcoala, angajatorul sau viitoarea nevastă s-ar putea să aibă un atac de inimă când o să descopere tâmpeniile pe care le-ai făcut în tinereţe. Şi dacă ţi se pare irelevant mai gândeşte-te că ai putea pierde o viză pentru ceva ce ai postat în online sau pentru ceva ce a fost postat despre tine în online – cum ţi se pare acum? Sunt puţine persoane care ştiu să îşi seteze setările de securitate pe reţele sociale şi încă şi mai puţine care le actualizează regulat. O altă problemă este că în cazul viralizării tâmpeniilor tale pe net, vei avea surpriza unor comentarii pe care este greu de crezut că le-ai putea auzi faţă în faţă. Una e să îţi zică prietenii că băi, alcoolistule, ce-ai făcut aseară şi alta e să citeşti câteva zile cum te fac troacă de porci zeci de necunoscuţi pe net, başca să mai ajungi la ştiri.

Dar lucrul asta l-au ştiut până şi înaintaşii – romanii, nu dacii – că de la ei vine expresia: verba volant, scripta manent. 🙂

Care sunt soluţiile? În primul rând responsabilitate în ce postezi şi ce distribui, chiar şi în grupuri de prieteni – în special în rândul adolescenţilor, relaţiile sunt destul de fluente. O altă idee ar fi întâlniri sau party-uri fără folosit camera foto sau video – până la urmă toţi o putem lua razna la un moment dat şi nu ar trebui să ne fie ruşine forever pentru aşa ceva. Apoi de a găsi alte modalităţi de a-ţi consuma hormonii şi adrenalina.

Şi dacă aveţi copii, discutaţi cu ei despre presiunea de grup şi cum să facă faţă acesteia – fie că e vorba de alcool, droguri, sex, balena roz sau alte năzbâtii şi încercaţi să demitizaţi informaţiile.

 

 

Întâlnire comunitară cu tinerii din Săcele/Gârcini

Astăzi, de la ora 16, ai ocazia să participi la o întâlnire comunitară cu tinerii din Săcele, respectiv Gârcini. Ce înseamnă pe scurt acest lucru? Vei avea ocazia să îți spui părerea despre nevoile tinerilor din localitate, despre ce ți-ai dori să existe sau să se întâmple prin localitatea ta. De asemenea vei putea discuta aceste subiecte cu alți tineri de vârsta ta, iar la final vom realiza o listă cu priorități, pe care să o prezentăm mai departe primarului și consilierilor locali.

afis intalnire sacele 2

Evenimentul pe facebook îl găsești aici. Activitate realizată în cadrul proiectelor “Sustaining Civic Participation in Minority Communities” și “Pro-Democrație în comunitățile locale”.

Diplome sau competențe?

Presimt că în curând diplomele mele de la coursera.org vor valora mai mult decât doctoratele din România...

Deși angajatori, angajați, părinți și elevi se plâng pe la colțuri și în public că actualul sistem de învățământ nu mai face față provocărilor vieții actuale, actuala guvernare face ce știe mai bine și ridică incompetența la rang de politică publică. Desigur lucrul acesta nu este o noutate în România. Nici în anii anteriori lucrurile nu au mers mai bine. De asta discuțiile anuale sunt legate de câți au picat bacul, câte camere de luat vederi montăm prin școli și cu cât se mai vând lucrările de licență. Deși vedem rezultatele cu ochii liberi, găsim modalități de a înota printre provocări; nici nu iese nimeni în stradă pentru că guvernul promovează incompetența.

Ultima năzbâtie a guvernului este posibilitatea tinerilor fără diplomă de bacalaureat de a se înscrie la facultate, în cadrul unor colegii de 3 ani. Pentru că într-o piață competitivă, multe universități au rămas fără plătitori (și să nu uităm că cel mai drăguț/călduț post pentru mulți politicieni este cel de prof universitar), pentru că se pică la bac pe rupte deși examenul este slab calitativ, pentru că șomajul tinerilor din România este extrem de ridicat și părinții nu știu ce să facă cu pruncii interesați de distracție fără număr…

Problema este că nicio diplomă din lume nu va rezolva adevăratele probleme ale societății: fără competențe, tinerii vor avea în continuare probleme în a-și găsi de lucru sau se vor angaja pe posturi necalificate/ din alt domeniu decât cel studiat; companiile vor trebui să investească suplimentar în a-și instrui angajații (ori e mai ieftin să susții o școală profesională, așa cum se întâmplă deja în Brașov, cu Școala profesională Kronstadt); capacitatea țării de a atrage investitori pe termen lung va avea de suferit – pentru că atunci când avantajul tău competitiv (salariile ieftine) dispare, iar competența nu există, nu prea mai ai cu ce să ieși în față…

Soluțiile la îndemână sunt destul de simple: prima este de a schimba actuala guvernare (vin alegerile, nu uitați să votați 😉 ); a doua, de presiune asupra guvernanților.

No bine și dacă diplome nu, bacul l-am picat, căci școala nu-mi place și experiență n-am cum fac să-mi construiesc competențe?? Încearcă voluntariatul sau folosește netul nu doar pentru jocuri ci și pentru a învăța ceva; caută un internship etc. Soluții sunt incredibil de multe, contează doar să vrei 🙂

Turcia, ep. 4: sunt fericit!

Este francez. A terminat facultatea de geografie și spune că a încercat de două ori să dea examenul pentru profesor, dar s-a nimerit în perioada în care statul tocmai tăia 25% din posturi… Povestea cum a învățat să facă case din chirpici, tehnologie super eco, în care vrea să se specializeze. Cineva l-a întrebat cum trăieste momentan, dacă nu are niciun job? Stă în cort în zona în care construiesc case, se spală cu apă adunată în butoaie… Dar acum vine iarna, deci va merge la părinți acasă. Că odinioară părinții și adulții nu se pricepeau toți la orice job sau nu puteau să lucreze, drept urmare dacă nu știi sau nu poți, te ajută statul cu ajutor social. Că în Franța au fost multe persoane care au trăit ani mulți doar din ajutor social… Păi bine, m-am trezit eu să întreb, dar totuși cum naiba să trăiești doar așa din ajutor social, nu încerci să faci pe dracul în patru să îți cauți un job? Momentan sunt fericit, a venit răspunsul, care a pus punct conversației…