City Break în zona Bran – Cheile Grădiștei

Zona Bran este frumoasă, dar păcat că-i populată. 🙂 Iar Cheile Grădiștei este pentru turism specializat. Rezumatul, dacă nu aveți chef să citiți, dați mai departe. :))

Adevărul este că zona Brașov este una dintre cele mai spectaculoase din lume, motiv pentru care 1, este buricul și scama turismului băștinaș, 2, cei din Brașov suntem cu nasul cu sus și nu înțelegem entuziasmul românilor pentru urbea noastră super poluată și 3, este loc pentru muuuulte îmbunătățiri, mai ales pe axa Brașov – București – Constanța.

Da, avem o țară frumoasă, cu peisaje deosebite, mai puțin pe la câmpie unde te apucă plictiseala instant. Dar nivelul de trai și cutumele locale influențează diferit dezvoltarea locală și turismul. Partea absolut interesantă este că provocările încălzirii globale și cei 50 de ani în urmă la nivel de dezvoltare sunt niște oportunități fantastice, dacă tălâmbii din administrație și-ar folosi cei 1% neuroni din dotare.

Până atunci însă să vedem cum stăm în prima zonă turistică a țării: no bine, ca pe litoral, în zona Bran este plin ochi de hoteluri și pensiuni, dar infrastructura este tragică. Cu excepția unei porțiuni de la intrare și a zonei de la castel, în Bran nu există trotuar pentru pietoni!!!! Pistele de biciclete? Uitați. Motiv pentru care mă întreb ce fac turiștii tipici din zonă? Că ok, pierzi juma de zi la castelul Bran, pentru poze și prin bazarul plin de kitchuri de la bază, mai mănânci o prăjitură la Paner și după aia??? Spre deosebire de Valea Prahovei unde mai poți ieși să te plimbi, aici pare zona în care ai intrat la cazare și mai ieși când pleci. Sau te sui în mașină ca să te plimbi de colo-colo… super eco și mega bio. Și din păcate construitul haotic taie la jumătate impactul peisajului.

Traseul din Brașov către Cheile Grădiștei: există varianta veche, în care treci prin Râșnov și varianta de centură + autostradă (yeeeeiiii!), de pe care vezi cetatea Râșnov, Bucegii și Piatra Craiului – în perioada asta, dacă nu plouă, ninge sau nu este ceață, se vede zăpada din vârf de munte, absolut superb! Mai departe treci prin Bran și prin Moieciu de Jos o să o cotești la stânga.

Cheile Grădiștei sunt de fapt două resorturi private, cu zone de cazare (hoteluri și vile) și restaurante: Moieciu, la bază, targetat către turismul de familie și Fundata, în vârf de munte (1300m altitudine), pentru sportivi și pasionați de adrenalină, care conține singura bază de biatlon omologată internațional din țară, o sală de sport multifuncțională și mai multe terenuri de sport. Drumul între cele două este de 5 kilometri, asfaltat, cu două benzi înguste, niște serpentine de raliu și Piatra Craiului care îți ține companie și la urcare, și la coborâre.

Pentru vizitatori, parcarea este 20 lei și se află în zona sălii de sport, a terenului de fotbal și a arenei de biatlon și schi fond.

Revenind la zonă ca atare, turele cu atv-uri cred că ar trebui interzise sau permise doar în areale marcate ca atare. La fel motocicletele de teren. Și turismul de liniște, ultima fiță în zona Bv, ar trebui extins prin toate satele din zona metropolitană și nu numai.

Într-o altă viață am fost cu turiști la Bran, care au fost duși cu căruța, iarnă fiind, să experimenteze tradițiile zonei, iar finalul a fost cu mâncare locală, respectiv tochitură, bulz șamd.

În viața actuală, printre comenzi tipice cu cartofi prăjiți (lol), mama și-a comandat un bulz și a rămas dezamăgită.

Ieșirea noastră s-a finalizat cu prăjituri de la Paner.

Pentru alte hatereli și strâmbături din nas, nu ezitați să mă contactați. Vin și cu mama. :)))

Regulile sunt pentru restul, nu pentru mine

Cam asta este filozofia de bază a cercopitecului autohton. Pun pariu că dacă faceți un sondaj, poporul va spune că ne trebuie reguli, vrem legislație mai dură, blablabla. De la circulație la asociații de proprietari, școli, sănătate șamd, toată lumea ar vrea ca viața să fie regulată. La propriu. Realitatea însă ne spune contrariul. Eu parchez pe trotuar doar cinci minute. Eu sar în piscină în fața semnului cu săritul interzis. Și puteți continua lista.

Mă uitam azi după un cuvânt care să fie reprezentativ. Am vrut să folosesc microagresiuni, dar este folosit mai degrabă în contexte de discriminare. Deși, la sensul propriu, cam așa sună, pentru că sunt mini-chestii, pe care în final nu le mai bagi în seamă, că altfel ești nervos tot timpul și nu merită. Sau poate expresia 7 ani de acasă. Deși în ziua de azi mai sunt doar primii 3 acasă, că după aia ești în sistem. Care sistem ar trebui să te învețe cum e cu regulile. Culmea.

Peste asta se adaugă faptul, că din motive neelucidate, cum treci granița la români, cum legile par să nu mai conteze deloc.

Și, nivelul următor de nesimțire maximă, în care mai și comentezi pe net, că doar drepturile tale contează.

În teorie și eu aș vrea o lume din asta ideală și fără reguli, în care fiecare face orice, dar nu ne afectăm unii pe ceilalți. În practică, este utopie. Regulile pe care le avem – multe, puține, nu-mi dau seama – dacă sunt respectate, ne fac viața ok la toți. Win-win.

Sper ca românul să nu mai fie nici prost, și nici fudul și să-și caute restul de neuron, de pe unde l-a pierdut.

Round trip: Viscri – Saschiz – Sighișoara – Rupea (ultima parte)

Cred că cetatea Rupea face parte din categoria “oare mai bine renovată aiurea și vizitabilă decât nerenovată corect dar închisă?” începând cu zidurile de afară și terminând cu încăperile din vârful dealului.

Este un din cetățile mari – se întinde pe 11 hectare, consemnată documentar din secolul XIV; în același timp este genul de cetate în care cam ai nevoie de ghidaj să poți întelege despre ce e vorba, altfel vizita este mai seacă decât zidurile renovate cam aiurea.

Pe de altă parte e iritant să vezi că scările se rup, afișele de pe pereți – cele cu regio – arată cam deplorabil și spațiile în care te-ai aștepta să vezi oareșce patrimoniu sunt fie goale, fie pline cu scaune de conferință…

Făcând abstracție de aceste lucruri, priveliștea este absolut spectaculoasă. În plus mi se pare spațiul perfect pentru happeninguri culturale 🙂

Pe site-ul rupeaturistica.ro poți găsi câteva idei de circuite în satele din jur – de ținut minte pentru data viitoare, deși, între noi fie vorba mai mult de unul-două obiective turistice de același fel pe zi devine ușor obositor.

Round trip: Viscri – Saschiz – Sighișoara – Rupea (4)

Nu cred că te poți sătura de Sighișoara 🙂 N-avem poze cu cetăți, turnuri și terase pline că vorba aia, iar ne facem poză, că parcă ne-am mai făcut una și data trecută 😀  Dar avem o poză cu savoarea locală 🙂 Și data viitoare vom avea cu înghețata pe care nu am găsit-o de data asta, că eram prea grăbiți :))

În altă ordine de idei la Kaufland am avut surpriza să nu pot plăti cu cardul cartofii prăjiți. Și mai vrem plăți cu telefonul și alte nebunii :)))

Round trip: Viscri – Saschiz – Sighișoara – Rupea (3)

Recunosc că de fiecare dată când am trecut prin Saschiz mi-a făcut cu ochiul cetatea cocoțată în vârf de deal și m-am întrebat dacă poate fi vizitată și dacă o fi vreun drum pentru mașină care duce până acolo. În mod surprinzător și neașteptat, da există un drum accesibil cu mașina până la un moment dat și da, este plin de indicatoare <3. Doar că jumătate de drum este forestier și te oprești în pădure, la ultimul indicator, de unde o iei frumos la pas, pe două variante.

Varianta unu înseamnă o potecuță de o persoană, care urcă dealul în serpentine; cea de-a doua variantă înseamnă un drum de tractoare, care pare ușor mai accesibil. Din nou există marcaje pe copaci, super cool 🙂

Cetatea – sau ce a mai rămas din ea – datează din secolul XIV și ar fi avut 6 bastioane și o fântână adâncă din care ar fi pornit un tunel către centrul comunei.

Cred că s-ar putea filma măcar un episod din viitoare serie Games of Thrones cu personaje din Transilvania 🙂

În Saschiz, chiar în centru se află o altă biserică fortificată evanghelică din patrimoniul Unesco și un turn cu ceas inspirat din turnul similar din Sighișoara (care sper să nu se dărâme…). Zice-se că odinioară în localitate erau 7 biserici, motiv pentru care mai era cunoscută sub numele de Siebenkirchen (șapte biserici); între timp mai există doar urmele a patru dintre ele.

Site-ul http://turism.saschiz.ro/ destinat turiștilor este super ok, de unde rezultă că va trebui să mai revenim o dată prin zonă, că am ratat niște dulceață și un atelier de ceramică 🙂

Round trip: Viscri – Saschiz – Sighișoara – Rupea (2)

Viscri este faimos nu pentru biserica fortificată săsească, una din cele 6 înscrise în patrimoniul Unesco, ci pentru faptul că Prințul Charles are o casă în localitate, care este de închiriat pentru turiști 🙂

Cetatea este una dintre cele mai bine conservate și conține una din puținele biserici sală romanice din secolul XIII. În interior spațiile sunt amenajate ca muzeu cu un patrimoniu care conține obiecte diverse, de la ustensile din gospodărie și lăzi de zestre până la războaie de țesut și unelte folosite în agricultură. Plus informații despre comunitatea locală de odinioară. Super nice 🙂

Se pot vizita inclusiv turnurile – din biserică și cele ale cetății – deși dacă ești claustrofob sau ai probleme cu scările de lemn probabil vei prefera să le vezi de la distanță 🙂

În jurul bisericii fortificate poți găsi cateva standuri cu produse locale – croșetate sau împâslite (pe internet poți găsi tururi ghidate la ateliere de o oră jumătate, deși cred că dacă vrei să înveți rapid te poți așeza lângă una din doamnele care lucrează produse în timp real 🙂 ) Wikipedia ne spune că la finalul anilor 90 doi nemți au pus la cale un proiect care se numea Șosete din lână naturală din Viscri, prin care femeile satului croșetau șosete din pulovere vechi pe care le dădeau la schimb cu produse alimentare, proiect care ulterior s-a extins într-un business local.

Te mai poți plimba prin sat – sunt multe case renovate (Fundația Mihai Eminescu Trust a avut peste 300 de proiecte în ultimii aproape 20 de ani), poți vizita o fierărie și un cuptor de cărămidă și țiglă și te poți bucura de natură și viața la țară.

Problema mea majoră a fost praful – drăguță ideea de tradițional (dacă mai ajung vreodată prin zonă în căutarea supei cu tăiței de casă de care am citit pe net o să vreau să văd cum arată casele prin interior), dar ori rămân mașinile în Bunești și primăria asigură transportul, ori se inventează asfaltul, că e păcat să mori sufocat. A doua, cablurile – tradițional, primim, dar niște cabluri îngropate? 🙂

Round trip: Viscri – Saschiz – Sighișoara – Rupea (1)

Traseu de făcut într-o zi, în jur de 250 km. Drumul prin Pădurea Bogății este un coșmar din motive de cratere în șosea, cei 7 km din Bunești în Viscri sunt buni pentru tancuri și căruțe (în teorie sunt în reparații, dar nu se știe când vor fi gata; am auzit un șofer de microbuz comentând că nici varianta prin Dacia nu-i mai bună); la cetatea din Saschiz se ajunge doar cățărându-te prin pădure (dacă nu ai încălțăminte potrivită și condiție fizică nu ai ce căuta în zonă); iar Sighișoara este la fel de aglomerată și cu muzeul de istorie închis în mega-weekend turistic, căci liber de la stat :))

În Bunești ar fi un centru de informare turistică, doar că nu se știe când funcționează. Indicatoarele către Viscri sunt vreo 2, dacă ai ratat drumul, asta e, bafta ta; la Saschiz e mai bine, doar că te trezești că ești în pădure și că nu e nicio parcare amenajată (și niciun semn în sat că hello, cetatea e în vârf de deal și greu accesibilă). La Rupea a fost cel mai drăguț, că am ajuns cu 10 minute înainte de închidere dar doamna de la intrare ne-a spus că ținând cont că e ziua cu turiști mai prelungesc programul.

No bine cârcotașo dar ceva de bine ne zici? De mîine încolo 😉

brand de țară | turism | oportunități

Primele trei locuri pentru România, în ordinea notorietății:

1. Dracula. Nimeni nu știe dacă România este în Africa sau Europa, dar toată lumea știe de Dracula, Branul de lângă Brașov și Transilvania. Să-i mulțumim lui Bram Stoker (și filmelor cu vampirițe)!! 😀

2. Ceaușescu! Deși pare incredibil pentru unii dintre noi, străinii sunt curioși să afle cât mai multe despre Ceaușescu și comunism. Am primit întrebări interesate de la tineri de vârste diferite, provenind din țări diferite… Și cu toate acestea, încă nu știm să tăiem bilete la mormântul dictatorului…

3. Rrom aka țigan. Eu bag mâna în foc că ăștia ar face o grămadă de bani dacă ar fi suficient de deștepți să-și ofere casele cu turnulețe pe post de cazare pentru străini…

de unde beți apă?

de la chiuvetă? probabil vă place clorul foarte mult. când eram copil, nu aveam nicio problemă să beau apă “plată” direct de pe conductă. cel puțin în Transilvania, gustul ei era ok. mai scăpau nenii guvernanți câte o pastilă de clor, dar tot nu mirosea în halul în care miroase azi. mai tragic era dacă plecam în București sau Constanța, căci gustul sălciu nu era printre preferatele mele… mai bine berea 😀 și apoi a sosit o primăvară cu multe ploi. în Brașov apa din rețea a devenit alb-gălbui și plină de impurități. și am trecut pe apă minerală. obicei care încet-încet a intrat în viața curentă și pe lista de shopping. ieri un articol din presă indica românilor apa îmbuteliată… păcat că nu recomanda autorităților să investească în rețeaua publică astfel încât apa să fie ok… până sărbătoriți Ziua Apei cu speech-uri, vă sugerez să o protejați. e mai folositor 😉