Oraşe turistice. Sau mai bine nu.

Astă vară tatăl meu aflat în vacanţă a alunecat pe scările unei piscine din vestul ţării şi şi-a luxat piciorul. A venit acasă mai repede – s-a întâmplat să fie în weekend – căutând o radiologie deschisă în Braşov, unde, contra cost, nu neapărat pe asigurare, să-şi facă o radiografie pentru a acţiona în consecinţă. În weekend, în Braşov, oraş turistic important al ţării, nu există niciun laborator deschis! A încercat să meargă a doua zi la urgenţă, dar a renunţat, la ce cozi înfiorătoare erau duminica acolo. După 2 zile a ajuns la un specialist, a primit tratament şamd şi din fericire nu a fost un caz complicat. Dar… Braşovul este oraşul turistic în mijlocul celei mai faimoase şi aglomerate zone de ski din România, iar probabilitatea ca turiştii să-şi rupă oase este maximă (da, vara nu se schiază, dar come on ppl, doar atât putem??).

Tot astă vară, când afară au fost +40 de grade eu am reuşit să răcesc, pe litoralul românesc. Moment cu care am aflat că într-un hotel de multe stele şi cu multe sute de turişti, în trusa de prim ajutor omologată de MS, nu există termometru. El nu apare în conţinutul minim, dar putea fi cumpărat extra. Doar că, după cum am aflat de la un oficial, el nu există pentru că sigur turiştii şi-l vor băga te miri unde (yap, parafrazarea unui manager general!!!). Acum, n-am murit fără termometru, dar am sfârşit după câteva zile cu o frumoasă criză de tuse şi căutând o urgenţă privată în Constanţa, conştientă fiind că nu avea sens să aglomerez urgenţa spitalului de stat, că sigur erau alte cazuri mai naşpa. În mod surprinzător n-am găsit. Până la urmă m-a consultat un doctor de interne de la Medlife, care a reuşit să mă facă olteancă pentru că eram cam agitată… surprise, surprise, oamenii bolnavi nu-s zen…. Deci Constanţa, oraş turistic de importanţă naţională, în plin sezon estival nu are servicii medicale de urgenţă. Şi atunci ne mirăm că este full la urgenţa de stat…

În aceste condiţii despre ce turism discutăm noi în România dacă principalele oraşe sunt total nepregătite? Voi vă daţi seama ce ar însemna dublarea numărului de turişti?

Înţeleg că statul nu are bugetul necesar pentru a asigura nevoile turiştilor, că vorba aia, nu este capabil să asigure nevoile cetăţenilor săi din localităţile în care trăiesc. Dar dacă tot dăm autorizaţii pentru nşpe mii de practici private, poate ar trebui să luăm în considerare nu doar profitul unui grup restrâns de investitori, ci şi nevoile concrete ale băştinaşilor. Localnici şi turişti.

Advertisements

Ar putea fi normal…

Mă gândeam ieri ce înseamnă educaţia şi de ce avem nevoie de ea pentru a creşte gradul de civilizaţie.

[Voi ăştia din Braşov sunteţi şmecheri, probabil de la aerul rarefiat de munte…]

Plaja este plină de gunoaie. La propriu. Zilnic vreo 2 tractoare şi un camion, plus o mână de oameni culeg ce pot şi văd la lumina lunii, dar este degeaba. De la primele ore ale dimineţii plaja se umple de plasticuri, sticle, hârtii şi alte deşeuri. Containere nu sunt. Şi oamenilor li se pare foarte greu să care la un tomberon gunoiul propriu şi personal. Dar nu li se pare greu să facă plajă între gunoaie. E o chestie absolut normală. Românească. Ar putea fi brand de ţară. Vino să te bronzezi între gunoaie. Mai romantic de atât nu cred că se poate… Nimeni nu selectează gunoiul. Iar reciclarea se face ceva de genul: trece maşina de gunoi şi în acelaşi timp o mămăiţă care vede vreo 2 cutii de plastic, pe care le cere şi le ia cu ea (că vor fi bune la pus nişte ceapă pentru iarnă…); reciclare bifată. Eu mă gândesc la casa mea unde gunoiul se strânge pe categorii, în pofida Comprest. Că aşa este normal în anul 2017.

La fel de normal mi s-ar părea ca oamenii să-şi pună în farfurie doar mâncarea pe care o consumă. Sau ca angajaţii să nu arunce chestii, doar pentru că se poate. Sau ca oamenii să priceapă cum e cu legislaţia şi drepturile pe care le au. Sau ca toată lumea să ştie cum e cu discriminarea, diversitatea, hărţuirea şamd. Că toţi avem iphone şi samsung ultimul model, mai rămâne să învăţăm să-l şi folosim pentru altceva decât pentru jocuri.

Şi poate atunci o să discutăm despre hegel şi freud în loc de horoscop.

Turismul în Braşov la superlativ

Sâmbătă seara, buricul târgului (Republicii), cârciumă de hipsteri.

O bere fără alcool vă rog.

Nu mai avem bere. De niciun fel.

Atunci un ceai negru.

Nu mai avem decât ceai verde.

Bine, aduceţi-mi o limonadă.

…..

Dar nu vă supăraţi, nişte serveţele se poate?

(Chelneriţa aduce şerveţelele, le lasă vreo 10 minute, după care le ia de pe masă).

Aloooooo, şerveţelele, le vrem înapoiiiiiii! :)))))

Şi nu ne luaţi linguriţa de la cafea, că văd că ceaiul se amestecă cu degetele.

Mersi.

(Şi data viitoare pas.)

https://giphy.com/embed/DvNwi41Iqrzos

via GIPHY

Problema cu titlurile

În momentul în care oferi un titlu, crești automat așteptările vis-a-vis de chestia respectivă. Și când chestia nu se ridică la nivelul așteptărilor, realitatea te lovește în cap, stomac și alte organe precum Van Damme Jackie Chan își lovea adversarii prin filme…

O noapte de cazare în Timișoara, oraș faimos românesc care peste 5 ani va fi capitală culturală europeană, deci va trebui să cazeze hoardele de turiști care vor da năvală pe Bega. Hotel de 3 stele cu 74 de camere, cu vreo 10 locuri de parcare (nu știu care o fi standardul internațional, dacă este o mașină de cameră sau la 10 camere, dar promit să cercetez subiectul) și poziționat într-un cartier în care se parca pe toate locurile posibile și imposibile, inclusiv pe trotuar și tot nu aveai unde parca. Cu o pisi la recepție care se trăgea de șireturi cu majoritatea clienților…

No bine darling, nu pricep de ce te miri atât, când nesimțirea este noul standard de calitate. 🙂

Mă mir, căci nu înțeleg care-i tâmpitul care nu pricepe că în servicii, servim clienții. Cu respect în primul rând și încercând să le rezolvăm nevoile și dorințele.

Căci la ce contează gresia ta de pe pereții din baie, dacă ai o cadă de duș care nu face față cantității de apă? Dar dacă ai dușuri care se scurg în baie și ulterior în holul tău cu mochetă proaspătă?

Cum naiba să setezi clima din cameră la 30 de grade, când afară sunt zero grade, în condițiile în care temperatura de dormit este între 18-22 (google it darling, dacă nu mă crezi pe cuvânt)?

De ce să-ți chinui turiștii din hotel cu muzica evenimentelor din restaurantul de la parter? Sincer nu știu cine ar vrea să organizeze evenimente cu frigiderul plin de înjurături de la persoanele pe care le deranjează implicit, pentru că un pulifrici de patron a făcut economie la zăpada de izolat…

Și sincer, poți să ai hotelul cu turnulețe și tencuit cu aur, dacă recepționera și restul personalului sunt niște grețoși te caci în el hotel!

Eu am avut impertinența de a întreba unde-i prăjitorul de pâine pe unicul chelner, rupt în dinți de somn, dimineața la 8 și am crezut că-mi sare la beregată :))) N-am mai îndrăznit să întreb de ce nu au apă sau suc la micul dejun, că-s convinsă că mi-o luam pe spinare, să fiu recunoscătoare pentru cremvurști, că măcar erau calzi 🙂

Poate ar trebui să nu mai autorizăm unități de cazare dintr-un birou și poate ar trebui să le vizităm întâi pe teren – asta-i pentru berbecii de la ANT și cei din primării, OPC și alte instituții similare. Și de fiecare dată când vrem un titlu să ne întrebăm dacă avem cu ce, că degeaba vopsim gardul, turiștii din ziua de azi au o juma de neuron în plus față de cei de acu o sută de ani și un client nemulțumit mai influențează încă 10 articole de blog 🙂 Asta-i pentru berbecii mei din #brasov care au început să sufere de demagogie cronică, chestie mă irită maxim.

 

La mare, la soare, băștinașii au curul mare

Am ajuns la mare anul ăsta în 2 ture, în plin sezon (mulțumesc sponsorilor 🙂 ). Și am văzut din picior sau din mașină majoritatea stațiunilor românești aka zona Neptun – Olimp – Saturn – Mangalia, Eforie Nord și Sud și Constanța – Mamaia. N-am văzut nicio diferență la prețuri între final de iulie și final de august și între Mamaia și restul stațiunilor, dar bănuiesc că depinde și de fițe. După cum a scris presa de mai multe ori vara asta cea mai bună plajă și apă curată le găsești în zona Mamaia- Năvodari (chiar dacă plaja ar mai putea fi mărită cu o palmă); jumătate de plajă din Eforie Nord a fost lărgită, dar arată cam dubios și distanța până la utilități este atât de mare încât zău că stai să te gândești ce naiba a fost în capul celor care au refăcut-o (ah, stai, că probabil au fost din aceeași specie cu cei care au creat parcul din Ploiești); plaja din zona stațiunilor care încep cu Neptun mi s-a părut cel mai de bun simț în termeni de logistică auxiliară (terenuri sportive, baruri pe plajă, toalete); în Mamaia am găsit dușuri pe plajă (wow!!); iar Eforie Sud m-a făcut să călătoresc în timp cu cel puțin 15-20 de ani, atât de trist arată, cu o tonă de chestii în paragină, o plajă îngustă și plină de alge (dar măcar aici am văzut găști de copii care se jucau împreună pe plajă… mare chestie în ziua de azi).

Dacă aș fi putut combina plaja și apa din Mamaia cu barul de 5 stele dintre cele 2 Eforii și cafeaua din Neptun, cred că aș fi fost mulțumită aproape 90%. Ca să ajung la 100% mi-ar fi trebuit să nu mai văd plastic în jur și să nu mai văd persoane supraponderale și obeze la fiecare pas. Chestie care m-a traumatizat mai tare decât mâncarea spurcată care se vinde pe litoral și care se învârte în jurul a 3-4 feluri de mâncare: fasole boabe (câh), varză sub forme diverse (câh câh) și grătar cu cartofi (bleah). De altfel am zis-o din nou: România este o țară care cultivă legume și fructe, dar urăște vegetarienii și veganii din toți rărunchii, motiv pentru care este o țară super tristă, cu băștinași care mănâncă prost calitativ, hiper caloric, chestii pline de aditivi, zahăr și sare. Culmea culmilor este că o mare parte din băștinașii țării trecuți de 45 de ani sunt deja pe tratamente medicale și regimuri (căutați statisticile de pe la Ministerul Sănătății legate de incidența bolilor cardio-vasculare, a diabetului și a bolilor gastro), caz în care nu înțeleg cum moașă-sa s-au putut hrăni cu mizeriile care se vând pe litoral la preț umflat.

Revenind, trauma nr. 1 este legată de numărul înfiorător de mare de supraponderali și obezi, de toate vârstele și toate sexele. Am văzut gagici cu niște picioare triple, gen usa, care arătau atât de rău de mi s-a făcut o milă imensă; copii cu țâțe mai mari ca ale mele, care-s cupă B (iar eu sunt deja la middle life crisis, da? :))) ) plus genul ăla de it, de nu știi dacă-s fete sau băieți; tipi cu mai mult de 150 de kile; tipe și tipi cu burți din ălea scârboase de bere și constipație (de unde și fețele cam acre :)) ). Una peste alta, nu mai merge să mergi la mare la agățat, că nu prea mai ai ce agăța :)))) În fine, cred că miniștrii noștri și secretarii de stat, și toți pulifricii care iau decizii prin birouri ascunse ar trebui să petreacă măcar câteva zile la mare, observând starea națiunii, că poate ar fi capabili să genereze politici publice în consecință. Căci ce am văzut eu zilele ăstea pe litoral înseamnă de fapt bolnavi cronici, productivitate redusă de muncă și o națiune care va crăpa cu o viteză mai mare decât cea a imigranților care vin în Europa cu bărcuța pe Mediterană.

DSC_0134

Și apropo de politici publice, Primăria din Sibiu se lăuda zilele ăstea că va deschide curțile școlilor în afara programului școlar și în vacanțe pentru copii și tineri (tot e bine că le-a revenit mintea la cap după 20 de ani). În timpul ăsta în orașul de poveste cel puțin 2 baze sportive gestionate de Consiliul Județean stau cu lacătul pe ușă (Olimpia și Agrement)…

 

Am rezolvat toate problemele țării, mai puțin buda din curte…

Mai puțin de jumătate din populația țării are acces la canalizare, în timp ce două treimi din românii care locuiesc la țară au toaleta în curte. Asta este statistica oficială aproximativă, de prin știri. Anul 2016. (Mi-e groază să citesc toate datele INS, sincer…)

Zilele trecute am văzut un început de serial a cărui acțiune avea loc în 1910, în America și în care tânăra profesoară sosită prin ceva sat își face curaj să folosească buda construită la ceva distanță de casă. 1910, da?! Buda era identică cu una pe lângă care tocmai am trecut în drum spre Brașov, ieri – alaltăieri, construită în mijlocul unui câmp, în care mai erau două porți, destinate, probabil, jocurilor de fotbal din liga z – că habar n-am ce neam de competiție oficială ai putea juca în asemenea condiții. Extrem de artistică imaginea, ar fi meritat o fotografie. În ramă, de trimis tuturor parlamentarilor României. No bine, ce pretenții să ai de la un islaz, aer condiționat, dușuri și frigider cu sucuri izotonice? :))) Păi stați, că situația nu-i mai roză nici prin sate și comune! Adică în ditamai localitățile țării, indiferent de regiune, oamenii se cacă în buda din spatele casei. Sunt curioasă 1, dacă mai au postere cu gagici dezbrăcate pe ușă și 2, dacă bate wifi-ul până acolo, pentru a beneficia de o experiență unică și de neuitat…

Serios, cred că-s cel mai nașpa turist al țării – am străbătut 1800 de kilometri în aproximativ două săptămâni, și singurele lucruri pe care le-am observat sunt legate de infrastructură. Au sau n-au gaz, au sau n-au apă curentă și toalete în casă – și oare spală cu mâna sau cu mașina de spălat??? (lol), au plăcuțe pentru turiști sau birouri de informare sau semnal full la telefon. Cu toată sinceritatea, situația nu mi s-a părut prea roz, chiar dacă în rural se construiește în draci, mare și impunător, cam prin toate zonele țării – apropo de asta, cred că trebuie să redefinim conceptul de sărăcie, ocazie cu care să facem o listă musai cu standarde minime de îndeplinit pentru orice localitate, că eu nu înțeleg cum poți să îți construiești ditamai căsoaia, dar să ai drumul cu cratere de nu trec decât vaca și căruța prin ele… Apropo de asta, tind să cred că mai toți oamenii plecați la muncă prin alte țări și-au băgat banii în ciment, în detrimentul educației sau al altor lucruri (generalizez, of course, dar dacă aveți alte exemple mă puteți contrazice), deși puțini se vor întoarce acasă și încă și mai puțini își vor face un business pe spatele construcțiilor. Construcții care-s mai greu de gestionat – mai greu de încălzit, mai greu de spălat geamurile blabla, dar care-s făloase, că deh, a mea trebuie să fie mai mare decât a ta (și de multe ori și mai chicioasă…)

În altă ordine de idei cred că este nevoie să facem planificări pe termen lung, nu doar pe 3-5 ani, că ajungem să băgăm bani în investiții care fac mai mult rău decât bine – vezi cazul Mărginimii Sibiului, unde rețeaua de apă inagurată de câțiva ani nu mai face față, drept urmare apa este cu rația. Că deh, nu știa nimeni că zona este full de turiști și în expansiune atunci când a gândit investiția…

Nici nu cred că trebuie prea mult creier, doar puțină imaginație, la fel de puțin research – științific și mult bun simț.

Undeva prin vârf de deal, prin apropiere de Onești

Undeva prin vârf de deal, prin apropiere de Onești