Unde e trotuarul, George?

Am făcut puțină mișcare în weekend, pentru că sunt în urmă cu pașii. Rău de tot.

Din Livadă până la Pietrele lui Solomon, traseul obișnuit pentru băștinași, trei sferturi din el printr-o liniște dubioasă, de îndată ce am scăpat de bucureștenii care au invadat centrul – cine a mai pomenit cartier fără zgomot, cine, cine?? 😀

Doar că, dacă prin prima parte de Schei mai găsești câte o bucată de trotuar – nu discutăm despre dimensiunile lui, de la ultimele case în sus, pietonii se deplasează pe carosabil, laolaltă cu autobuze, mașini, biciclete, trotinete electrice și, din când în când, urși.

Turiști, pe carosabil

Măcar s-a asfaltat recent.

Am dezbătut subiectul în familie și mi s-a spus că majoritatea merg cu autobuzul până la Pietre. Doar că vrem turism. Și trasee. Și muuuulți turiști. Și băștinași funcționali. Și este una din puținele rute pentru drumeții cu nivel scăzut de dificultate.

Și nu mi s-a părut deloc safe.

Voi știți unde este centrul din Brașov?

Zic ai mei că în ultima vreme parchează lumea la ei pe stradă, după care, cu gps-ul pe telefonul din mână caută centrul. Aka turnurile, sau Republicii, sau știți voi, obiectivele turistice din orașul de vis și de poveste. 😀

Cea mai tare fază a fost cu un autocar care s-a chinuit juma de oră să întoarcă printre mașini și străduțe super înguste. Până la urmă fericit a reușit să dea în bulevard și să găsească ieșirea. Spre Bran.

M-am uitat pe hartă să văd dacă cumva s-a modificat ceva, dar n-am găsit nimic. Ce-i drept centrul civic apare drept centrul nou pe google maps, dar chiar și așa de la ai mei mergi pe jos de-o pită până acolo. Și cu toate acestea Tâmpa (încă) este vizibilă de peste tot din oraș și este cel mai bun punct de orientare turistică. 🙂

Singura explicație este că oamenii sunt din ce în ce mai proști. Cu tehnologia în mână.

PS: Dacă ați ajuns pe acest blog căutând centrul Brașovului, mergeți tot înainte, și mai întrebați. 😉

La cădițe, în Herculane

Dacă sunteți doritori de senzații tari, Băile Herculane este una dintre locațiile care face cinste spiritului daco-tragic. Uitați de bungee-jumping, uitați de rafting pe Cerna sau de yoga pe dealul din care iese energia bulbuci (bănuiesc că cea care vine din tunelurile săpate de babele din Bucegi 😀 ). Mai tare decât toate cele adunate (și o ședință de partid la pesedeu după ce a pierdut alegerile europarlamentare) este zona intitulată La cădițe. Sau cloaca.

Nouă ni s-a prezentat ca fiind o zonă magico-mitică din pădure, în care te îmbăiezi la ceas de seară în căutarea sulfului & a altor minerale și a elixirului pentru viața veșnică. Aia a lui Ispirescu. Am găsit-o pe soare, la plecare către casă, printre oameni de vârsta a treia, în șlapi și halate de baie. Halate de genul celor cu care te îmbraci la spa, doar că aici în loc de băi în ciocolată și masaj cu pietre calde, sunt îmbăieri la comun, în văzul publicului trecător, între noroaie autohtone și o Cerna ușor verde și plină de peturi și gunoaie.

În afară de cele 2 cădițe, cu acces liber, mai sunt vreo 2 gropi săpate chiar la baza apei. De pe plăcuțe cu Regio înveți că izvoarele termice, unele datează de pe vremea dacilor, altele din anii 70 și că au fost reabilitate în 2012.

În teorie toate hotelurile mari au bază de tratament, în practică se zice că unul dintre ele a cumpărat izvorul principal și că a pus monopol pe el. Nu știu cât este adevăr și cât abureală, dar piscina pe care am văzut-o eu era tot un fel de cădiță mai mare. Singurul strand pe care l-am văzut deschis se află pe drumul care duce către zona istorică.

Ce pot să vă mai zic este că am coborât din bulă într-o zonă în care este ok să mănânci pe capota taxiului din dotare, îmbrăcat doar în chiloți și cu lanțul la gât (în timpul ăsta eu eram în blugi și cu fâșul pe mine)… 😛 Că la final de săptămână este întrecere între cele 2 birturi cu muzică live – din cea care cred că se ascultă pe taraf.tv. Că mâncarea este la fel de proastă ca în Orșova și Drobeta Turnu Severin.

Și că este singura localitate din țară în care primăria cere taxă de parcare pentru parcatul în noroaie și gunoaie. (Ca să nu vă mai plângeți de parcările din Brașov și Sibiu, bine? :))) )

Din nefericire, deși o locație superbă, actuala stațiune este depășită de vremurile actuale. Hotelurile mari, chiar dacă au capacitate de cazare, nu au locuri de parcare aproape deloc – că no bine, comuniștii se deplasau cu trenul și autocarul, nu cu mașina personală. Deși majoritatea cu 3 stele, nu prea au aer condiționat, drept urmare vara cred că mori încet. Baza de tratament pe care am văzut-o eu într-un hotel de 3 stele acum se renova și era bătaie pentru prosoapele de baie, cu care aveai acces la piscinuța din dotare (în care oricum nu puteai să înoți). Facilități nexam. În schimb la restaurant se intra în două serii, exact cum era odinioară la mare. :)))

După cum spuneam la început, dacă nu ești doritor de senzații tari, maxim 2 ore în zonă, pentru poze cu ruinele istorice, cred că sunt suficiente. Altfel, caută cazare la particulari sau în hotelurile mai mici. Și cară-te la sârbi, s-ar putea să fie mai interesant. 😉

Plasticul din cetatea fără câini

Sau atunci când plasticul bate câinii. 🙂 Prin cetatea din Târgu Mureș, renovată în ultimii ani, tronează din copac în copac afișe cu “interzis câini”. Acum mi se pare o discriminare maximă a câinilor față de pisici, iepuri, oițe, porcușori de guinea șamd și cred că acest subiect merită cel puțin o petiție pe internet. 😀 Mai mult decât atât creierul meu de om plimbat prin lume nu înțelege cum vine asta, cu interzisul animalelor de companie dintr-un spațiu public. Cum s-ar zice eu ies la plimbare și-mi las câinele acasă? Ies la plimbare și când ajung în cetate, îl leg de poartă, lângă rastelurile de biciclete? Care-i filozofia, că-mi scapă??? Să interzicem toate animalele de companie? (Dar bărbați în lesă se poate, nu vă supărați? :P)

Spre deosebire de câini, plasticul este la loc de cinste, deși este mai nociv. Pentru că se știe că în Evul Mediu orice ungur avea măcar o chestie de plastic prin bătătură. :)) Și oricum metalul e nașpa, ruginește și nici nu poate fi schimbat (măcar) anual, pe lângă faptul că nu dă așa frumos în poze…

Și ca renovarea să fie completă, cireașa de pe tort este o clădire dubioasă, care arată horror și e super stridentă. Măcar dacă o vopseau galbenă, precum restul clădirilor….

În altă ordine de idei am mâncat o chestie foarte bună, o prăji făcută cu un fel de blat ca de fursecuri, gem acrișor și bezea cu nuci deasupra. Numai pentru asta (și pâinea aia bună cu cartofi) și tot merită o tură dată până la Târgu Mureș. 🙂

Infrastructura din Românica

Este frumos rău prin tărâmul magic dacic, curge numai lapte, miere și rapiță (știți voi, pentru selfișoare) și infrastructura duduie. Ca de exemplu am căutat juma de zi un mijloc de trasport public pentru a ajunge din centrul țării undeva prin sud-vest. Că doar acu’ 10 ani mergeam cu trenul și/sau autobuzul și existau variante și rute și toate cele. Ieri n-am găsit nimic. Ba pardon, o variantă de tren care făcea juma de zi și un autocar. Către Viena. Serios. Am dat search cu Deva, mi-a arătat Viena. Am dat search cu Herculane, surpriză, tot Viena. :)) Mi-a fost frică să mai caut și Timișoara, că doar știm că algoritmul ne citește și subliminalul… 😛 Motiv pentru care voi merge cu mașina. Ca un cetățean eco-responsabil care sunt.

(Mișcați-vă curul la alegeri, că ne îngroapă jegoșii ăștia cu totul!!!)

Round trip: Orșova – Bigăr – Timișoara – Oradea – Cluj (5)

Ultima parte din această serie este cu cele 3 orașe fabuloase ale Transilvaniei, Timișoara – Oradea – Cluj Napoca. Din motive neelucidate Arad-ul este mult în urmă – poate și pentru că e distanța foarte mică între el și Timișoara, nu știu.

Toate trei sunt cosmopolite, culturale, renovate sau în curs de renovare, turistice, pline de evenimente (poate Oradea stă mai prost). O fi apropierea de granița de vest, minoritățile – inclusiv cea maghiară, aerul de Transilvania, influențele fostului imperiu austriac, ceva în apă, nu știu. Toate au tot felul de probleme cauzate de migrația internă actuală, de dezvoltare, cu administrație așa și așa (primarul din Timișoara e faimos pentru tâmpeniile scoase pe gură), dar una peste alta se întâmplă chestii. Spre deosebire de Brașov care începe să semene cu Bucureștiul, mama ei de treabă…

Bineînțeles că una este viața de turist și alta cea de localnic. Din perspectiva turistului, parcările sunt ușor problematice și costă (5 lei juma de oră în centrul Clujului, dacă am reținut bine); am nimerit seara în Cluj cu eveniment și străzi blocate, am dat roată de trei ori să putem găsi unde să parcăm… și eram lihniți de foame… în Oradea sunt zone în care poți parca doar 2 ore, după care trebuie să te cari, că dacă nu îți ridică mașina, not nice at all… Din perspectiva asta, parcări suficiente pentru turiști, semnalizate ca atare, ar fi cam necesare.

Timișoara

În Oradea sunt multe clădiri renovate care arată foarte fain, păcat de clădirea care a ars zilele trecute. Prin Timișoara se renova, dar nu prea mult, nu sunt convinsă că până la Capitala Culturală 2021 vor reuși să termine tot. În Cluj nu știu ce mai e nou, că am stat prea puțin… și nici nu ne-am făcut selfie la sala polivalentă și la stadion :))

Oradea

Ce-am văzut mișto sunt bărcuțele de pe Bega – pentru data viitoare; Grădina botanică din Cluj (care are nevoie totuși de mai multe indicatoare și niște activități interactive, intrarea e 10 lei pentru adulți). Am mâncat bun pleșcăviță din Timișoara, gulaș la Oradea și am testat prăjituri cam peste tot :))

Cluj Napoca

Despre tramvaie, un articol separat 🙂

Un singur cuvânt… ok, poate mai multe, despre terase și servicii: problema cu lipsa de personal se pare că este general valabilă, la fel cea cu personal slab calificat și/sau necalificat. Din punctul ăsta de vedere în Timișoara a fost cel mai tragic și mă întreb cum o să facă față la 2021…

No bine, poze mai multe o să apară pe instagram (nu mă urmăriți, vai, se poate așa ceva??? :P)

Numa’ una și mă duc (swimming pools)

Lansează Consiliul Județean aplicație pentru turiști în română și engleză, de folosit pe telefon sau computer – inițiativă bună în teorie, într-o zi o să stau să mă uit peste ea mai cu atenție și facem analiza completă. Am deschis la activități acvatice și am dat de piscine – wow, subiectul meu preferat, să vedem poate mai descoperim ceva prin Brașov de care nu știam 😉 Sunt 4 piscine, din care două din câte știu eu sunt destul de mici, de abia au loc băștinașii acolo, Laguna albastră din Făgăraș (care e ștrand, funcțional doar vara) și, ia ghiciți, Bazinul Olimpic Brașov unde accesul este limitat și pentru băștinași, turiștii nu prea au ce căuta acolo…

Și mă întreb cât de folositoare vor fi informațiile de pe aplicație turiștilor care vor veni în Brașov…

Be.live it, da, again…