Nu mai am televizor cam de la jumătatea anilor 2000 și din 2015 nu mai ascult niciun radio românesc. Doar cu fluxurile de știri de pe net, sunt la zi și cu știrile, și cu bârfele; nu mai știu reclame și nu sunt la curent cu toate teoriile conspirațiilor și nici cu vedetele autohtone sau prezentatori. Dar nu mi se pare că aș fi ratat mare lucru.
“Dar cum poți trăi fără televizor???”
am renunțat la tv pe la jumătatea anilor 2000. nu simt că am pierdut ceva. ok, documentarele pe travel, dar cred că, dacă mă mobilizez, le găsesc pe internet. habar n-am cine-s Ciutacu, Gâdea, Crudu sau alții asemenea, nu mă interesează ce a mai zis Badea (care cred că s-ar potrivi mai degrabă la otv) și sunt scutită de a vărsa lacrimi la telenovele sau show-uri românești (de cât de proaste sunt, nu de alta). atunci când mă interesează ceva nu iau de-a bună ce a zis un bezmetic la tv, ci încerc să ajung la sursa informației și să o judec prin prisma neuronilor mei.
pentru că am învățat să citesc din cărți și nu din sms-uri, am valorizat puterea hârtiei de a transmite informații. până în momentul în care la pachet veneau și cerneala care ți se impregna pe degete, și fata de la pagina 5 (de ce nu băiatul? întotdeauna am avut o frustrare pe tema asta :D), și morții și răniți din paginile de publicitate. am apreciat momentul în care ziarele au trecut pe online, pentru că mi-au ușurat sarcina de a face monitorizare de presă zilnic, fără a mai irosi timpul de a merge până la băieții de la ziare și a-mi face o gramadă de datorii (morale) pentru consultarea rapidă a presei…
radio ascult nici eu nu mai știu de când. și acum îmi aduc aminte de cotele Dunării pe care le prindeam de fiecare dată când ajungeam la buni. sau de muzica country pe care am prins-o prin 91, de pe un post străin. sau de dedicațiile de la radio Brașov, în care puștii transmiteau câte o melodie profei preferate (da, pe bune, chiar se întâmpla asta)… și de cum învățam seara cu Pro fm-ul în urechi. practic am trecut de la un radio la altul, în funcție de playlistul pe care l-au avut, de nevoia de a avea știri (așa am ajuns să ascult jumătate de an Info pro) sau de capacitatea dj-ilor de a-mi trezi interesul. ultima mișcare de trupe a fost după ce m-am mutat în Brașov: am migrat de la Kiss la Radio 21 datorită playlistului.
din nefericite în toți acești ani presa a suferit un proces intens de tabloidizare, până la nivelul în care, de ex. Capitalul a început să publice articole fără substanță (mda, e unica revistă la care am fost abonată cred aproape 10 ani). și atunci vă mai mirați că trusturile dau faliment? când moderatorul de radio este agramat frate și declară că el nu a ieșit din capitală (bine măcar că a ieșit de la el din cartier), atunci ai înțeles frate (ticul deprins de la radio, of course) că situația este maro. când în loc de informare practici dezinformarea, iar opiniile unor neaveniți le ridici la rang de specialitate, atunci îți meriți soarta. partea proastă este că nici internetul nu mai e ce a fost odată. este deja atâta trash și spam, încât, uneori, mă gândesc că ideea celor care sugerează sinuciderea online este genială…
personal cred că viitorul este al celor care vor fi capabili să informeze în timp real, decent și al celor care vor furniza opinii fundamentate (ex. dacă tot comentezi efectele unei legi, caută propunerea, vezi ce a existat înaintea ei, vezi care sunt efectele preconizate și apoi apucă-te și comentează). și a secțiunii de decese, că aia nu dispare niciodată 😛
ferrari vrea să se retragă din Formula 1… nici nu mă mir, am rămas șocată să văd unde au ajuns în ultimii ani.
contestarea impozitului forfetar… no așe, s-au pus firmele pe contestat în justiție… iar boc, întrebat cică ce părere are despre impactul noii dări, a lăsat de înțeles că se apucă de făcut evaluări… let’s hope for a change.
geoană pe neogen… damn, și câți prieteni are!! 😀
știri de cacao la tv. nimic nou. nu mi-am luat tv, relaxați-vă :)) se întâmplă să fiu prin turneu și printre altele, mă pun la curent cu noutățile, dar prin alte canale 😀 așa am aflat că în faimoasa localitate Tărlungeni din Brașov, care pentru mine este egal cu apă/ romi/ târg de mașini, americanii vor să facă stațiune de lux… no bine, dacă aș avea timp, tare mi-ar plăcea să văd studiul de impact…
deștepți sunt ăștia din țările nordice care zic că noi nu avem ce căuta în Parlamentul european. am prins frânturi dintr-o dezbatere tv între niște necunoscuți din niște partide de nișă… dobitocii au irosit timpul de emisie cu atacuri la persoană și acuze, în loc să îți promoveze ideile… de asta refuz să merg să mai votez.
eurovision, oareșce semifinală: interesanți – armenia, islanda, macedonia, portugalia, bosnia & herzegovina; elena – ok, dar nu extraordinar; turkey rules! – corul armatei – geniali tipii, dar totuși… și gagicile de la tatu… se vede că organizator e Rusia :D… și după cum am prevăzut, elena s-a calificat, la fel turcia… însă finala va fi dură.
de ce? uite de asta: “…e vorba de o strategie mai largă, deliberată, de imbecilizare, prin metode de tip tabloid. Scopul este de a nu dezvolta simţul cetăţenesc, civic şi de a împiedica gândirea critică. Televiziunea produce dezangajare civică”. restul articolului îl puteți citi aici.
din același motiv pentru care trec peste ei atunci când butonez telecomanda. nu văd de ce să le fac rating. sunt convinsă că dacă nu s-ar uita nici dracu la ei, diaconescu și-ar tăia venele de oftică și am mai scăpa de o problemă… cum de altfel s-a lăsat liniștea din partea lui berbecali o dată ce a luat-o în barbă cu politica. a rămas să dea din gură pe canalele de fotbal… îi plânge careva lipsa? eu sigur nu…
… am invatat ca barbatii englezi sunt pampalai, mai ales daca au o nevasta cat un dulap. Da’ nicio problema, echipa specializata de la o emisiune no name de la Euforia i-a invat pe cei doi ce pozitii sexuale sa incerce, ca dulapul sa pretinda un inceput de orgasm si cum sa restabileasca echilibrul in relatie, in timp ce erau, evident, despartiti in doua apartamente de lux si consiliati in vazul camerelor de luat vederi… basca si-au mai dat si note… ai dreacu exhibitionisti 😀
… am invatat de la 2 kinderi prost crescuti (pardon, dezinhibati si creativi) ca daca mergi in America cu programe gen work-and-travel si cu un cameraman de la Prima, iti permiti orice… de ex. sa faci misto de lume pe strada, trantindu-le in cap o plasa de prins fluturi/ frunze si alte balarii. Ca doar e coooooool, mancati-as! Si uite asa se nasc vedetele romanesti…
… am invatat de la stirile Protv ca rubrica deceselor s-a mutat din ziar la tv… presimt emisiuni noi in grila de toamna: cum sa impaiem cadavrele, happy hour – fara playback la inmormantari si dansez pentru tine, cosciugul meu 😀
… and last, but not least, vorba americanului, am invatat de pe hbo ca daca ai nenorocul de o nevasta blonda si usor artista, caruia i-ai facut un prunc acu 6 ani si ai trimis-o la cratita si schimbat de pampers (asa-i trebuie, cine a pus-o sa faca copchil?), te trezesti intr-o dimineata cu un nebun in suv-ul tau cel negru (asta dupa ce ai mers bine mersi kilometri buni pe autostrada cu 3 benzi pe mers si mai ai si o discutie despre ce vremuri bune traim cu nevasta-ta, da’ nu stii dle ca ai pe unul pe bancheta din spate) si timp de 24 de ore faci tot ce iti zice the crazy Pierce Brosnan, cu un accent irlandez si ochi sexi, pentru ca nu-i asa, facem orice pentru fiinta la care tinem cel mai mult (fiica, nu nevasta)… pana descoperi, ca de fapt el e barbatul amantei tale si el si nevasta-ta au pus totul la cale… si totul pleaca de la retorica intrebare: Who breaks a butterfly upon a wheel? brrr, nu vreau nevasta blonda 😛
claudia 