Tot ce mi-a trecut prin cap #Ucraina (7)

Toată lumea a obosit. Mă rog, noi ne permitem să fim obosiți, în timp ce ne bem cafeaua la suprapreț și ne lamentăm pe net că e nasoală viața. Ucrainienii care dorm în fiecare noapte sub bombe și care nu știu dacă a doua zi vor mai fi în viață nu-și permit aroganțele noastre.

Este foarte interesant cum apar valurile de articole de propagandă rusă din media occidentală, de la persoane de la care nici nu ai putea avea alte pretenții. Mă întreb câți dintre ei sunt idioți utili, și câți sunt pe statul de plată al rușilor.

Horrorul care devine ceva obișnuit și nu mai tresari la fiecare titlu de știre. Oribil.

Pe de altă parte, unele acțiuni, de ex. hackerit Yandex și altele, îmi aduc aminte de Home Alone.

Faimosul câine Patron are propriile lui timbre, care se vând pe Amazon. 🙂

La 200 de zile distanță, avem contraofensivă și desființarea unor mituri precum sancțiunile nu au efect, mai mult armament nu va ajuta, SUA & UE & NATO sunt degeaba, etc.

Poza momentului vine de pe twitter.

Tot ce mi-a trecut prin cap #Ucraina (6)

Păi bine Putine, psihopat obosit care ești, de ce nu ne-ai spus că ești fan Brad Pitt în World War Z (de unde Z-ul ăla despre care nimeni nu știe de unde a apărut…)?

Nu este haios să urli împotriva vestului, iar amanta și fii-ta să aibă mega viloace și banii sub saltea fix în vest? Motivul pentru care s-au putut pune sancțiuni pe anturajul psihopatului este că toți au mega averi în UE, UK și SUA, tocmai țările care le stau în gât. Că dacă își țineau averea în Cecenia și Belarus, acum erau liniștiți și flexați.

Minciuni, minciuni cât casa, minciuni cât universul, minciuni, minciuni, minciuni nonstop.

Ce nu pot să priceapă psihopații planetei este că noi, prin Europa, ne batem în melodii proaste la Eurovision, în cafele făcute în espresor sau ibric și în felii de pizza, cu sau fără sarmale pe ele. E de prost gust să te bați pe câmpul de luptă, ce naiba, nici măcar copiii nu se mai joacă pușchi-pușchi cu cornete în fața blocului.

Suedia și Finlanda au aplicat pentru NATO, turcul vrea și el să negocieze puțin. Aștept cu drag ziua în care Orban și Erdogan o să își ia o palmă între ochi.

Declarativ vorbind, există o diferență de percepție între vestul și estul Europei. Est europenii, care au stat sub ocupație rusească de la al doilea război mondial până la începutul anilor 90 știu prea bine că rușii sunt o calamitate mondială, că jafurile, violurile și toate crimele de război nu sunt nimic neobișnuit și că Putin nu se va opri niciodată la granița UE sau NATO.

Acum este momentul pentru multitasking și prioritizare. De asta nu poți guverna cu cei mai proști sau cei mai fuduli copii ai clasei. Nici la nivel național, nici la nivel local. Gândiți-vă că discutăm de criză a gazelor, a energiei electrice, a combustibilului, a grâu + porumb + alte cereale + floarea soarelui concomitent cu inflație, exacerbarea climei datorită încălzirii, valuri de refugiați + imigranți din alte zone cu războaie/ conflicte interne/ probleme economice, probleme logistice mondiale, comuniștii chinezi, valul douăsuteunu covid cu sau fără restricții, presiunea extremiștilor de dreapta sau stânga, unii mai catastrofe ca alții și filme proaste pe Neflix! Și unele dintre altele, care se influențează reciproc. De fapt trăim niște vremuri super interesante și provocatoare, aștept să văd ce ne mai aduce anul viitor, niște dinozauri? Tatăl lui ET? :)))

De fiecare dată când citesc câte miliarde sunt consumate pe arme și muniție îmi vine să urlu. Bani cu care s-ar fi putut face atâtea chestii bune pentru planetă…

Tot ce mi-a trecut prin cap #Ucraina (5)

Strategic vorbind, căderea lui Putin ar putea readuce democrația în țări precum Belarus, Siria sau Yemen, dar și la vecinii sârbi sau unguri. Ca să nu mai discutăm de toată extrema dreaptă care s-ar vedea fără finanțare și suport informațional. La ei acasă, asta nu ar însemna că rușii ar deveni subit și dintr-o dată oameni, dar măcar procentul celor sănătoși la cap ar deveni mai vizibil în societate și, poate, ar atrage niște schimbări pe termen mediu și lung. Sau am putea vedea implozia Federației Ruse, de care ne-ar durea în paișpe, dacă nu ar avea cel mai mare portofoliu de bombe nucleare. Vedeți, soluțiile nu sunt niciodată simple și pe termen scurt, indiferent cât ar urla unii și alții pe internet.

După cum probabil știți, în caz de accident/război nuclear problema cea mai mare nu sunt pastilele cu iod, care oricum se dau doar pentru anumite grupe de vârste și persoane, ci adăposturile. Cele vechi sunt în stări diferite de degradare, pentru că statul a uitat de ele, dar sunt oricum insuficiente. În localitățile în care există (precum Brașov). Clădirile noi, din cauza haosului din domeniul construcțiilor și al corupției, nu au toate adăposturi, deși, din câte am înțeles, ar fi trebuit să fie prevăzute cu așa ceva. Știu că ați văzut articolele în care erau luați oamenii la mișto că își țin murăturile în beciul din adăpost – că alt beci nu există, dar pentru că din întâmplare locuiesc într-un bloc de acest fel, pot să vă spun și reversul pozitiv: acolo unde oamenii și-au renovat spațiul cu bani proprii sau ai asociației de proprietari, tocmai pentru că era pivniță folosită în mod curent, el va putea fi utilizat în caz de ceva. Și oricum statul a identificat problemele, dar nu are buget alocat pentru renovări. Și nu discutăm de spălat mucegaiul, ci de sisteme de ventilație, uși, etc.

Pentru mine este incredibil cât de repede se întâmplă evenimentele și impactul lor asupra vieții și limbajului nostru. Cine se gândea în februarie că peste două luni vom discuta de viața în jurul războiului? În Europa?

Ca să poți descifra firul evenimentelor ai nevoie să te uiți la: acțiuni (ce face), mesaje (ce spune), jocul diplomatic și zgomotul perturbator.

Ca la covid, sunt persoane ale căror opinii în contextul actual sunt absolut șocante. De ajungi să te întrebi dacă nu cumva în cursul ultimilor ani au fost bătuți în cap.

Tot ce mi-a trecut prin cap #Ucraina (4)

Să discutăm despre poluarea și dezastrul ecologic asociat bombardamentelor? Numai pentru asta, minionii sovietici și toți susținătorii lor trebuie trași în țeapă. Sau poate despre securitate alimentară?

În timp ce se vor irosi bani pe arme, planeta va continua să se încălzească într-un ritm mai rapid și ne va afecta pe toți, chiar dacă în mod diferit. Ca să nu mai discutăm despre subiecte din ăstea mai soft, cu egalitate între sexe, violență domestică, justiție socială șamd care vor trece în plan secundar, că noah, trebuie să vedem ce facem mai întâi cu psihopatul care vrea să se joace cu bombițele atomice. Mai știți că trebuia să intrăm în Shengen? Dar de planul cu trecutul la euro? Oportunități pierdute, pentru că stăm în loc pentru un super dobitoc.

Ajutoare și voluntari + emblema de Cruce Roșie. O să mă repet la nesfârșit: educația pe timp de pace și creatul de structuri funcționale sunt parte integrală din sistemul de prevenție și intervenție la dezastre și războaie. Da, oamenii sunt atât de nașpa ca ființe umane, încât nu scapă nicio ocazie de a scăpa de lucrurile care nu le mai trebuie. Dacă poți să le pui într-o pungă și să le donezi către cazuri sociale sau refugiați, cu atât mai bine, prințesa ta internă se va simți fabulos, că uite ai făcut atâta bine în lume. Nu suntem noi singurii – v-aș putea povesti tone despre anii cu ajutoare din vest trimise românilor – dar ne trebuie mai multă educație, constantă și un sistem mai coerent de primit lucruri, sortat și dezinfectat lucruri și trimis lucruri – caritatea trebuie dublată de economie circulară și educație eco.

Epuizarea salvatorului. Sau de ce nu putem băga orice fel de voluntar în zone de dezastre și/sau conflict. Voluntariatul cu heirupul poate suplini nevoile pe termen scurt și este remarcabil faptul că nu ne-am pierdut empatia față de celălalt. Dar voluntarii au nevoie de un set de abilități și cunoștințe specifice și, la rândul lor, au nevoie de servicii de suport, inclusiv de consiliere psihologică. Genul acesta de structuri, inclusiv cele simple, care fac trainingul populației vis-a-vis de ce înseamnă voluntariat comunitar, trebuie susținute în permanență, nu doar când dau bine la poze pe fb.

E netul plin de conversații între soldați ruși și familiile lor, în care aceștia povestesc ce au mai furat din casele oamenilor, gen adidași, telefoane și televizoare; de la Cernobîl ar fi plecat cu furculițele din hotel (și cu mici probleme de sănătate, lol de tâmpiți); ah, bun, au apărut și mașinile de spălat și alte electrocasnice, duse în Belarus și vândute în târg. Sincer, eu n-am fost interesată niciodată de zona rusească, dar nu-mi imaginam că-s atât de înapoiați. Că na, și pe la ei la țară o fi ca la noi, poate mai nasol prin Siberia, că zapadă nonstop. Dar totuși, estul Europei, ce naiba… Și uite așa aflăm că în 70 de ani, în timp ce toată lumea s-a dezvoltat, se clonează câini și se fac pregătiri pentru Marte, civilizația rusă a rămas un mare rahat cu vârf și împăratul este gol, pe dinăuntru și pe dinafară.

Am început să mă uit la știri în reprize, că nici chiar eu nu mai pot citi/vedea tot.

Primul război care se joacă în direct și-n reluare pe rețele sociale. Filme de propagandă băute la cur de imagini cu pisici, câini, copii, soldați și tractoare. Va interesant dacă va fi și primul război pierdut datorită internetului.

Și hai că asta e tare de tot: “Rusia interzice negarea „misiunii umanitare a URSS” în Europa de Est după al Doilea Război Mondial”, citat din știre pe Hotnews. Deci violatul româncelor, furatul și distrusul a tot ce au prins în cale a fost de fapt misiune umanitară băi fraierilor habarniști care sunteți voi, pasibili de 15 ani închisoare. Apropo, îmi spune și mie cineva de ce Kuzmin nu e trimis în șuturi la mă-sa acasă?

Tot ce mi-a trecut prin cap #Ucraina (3)

Și de ce nu am făcut io armata oare? Păi cum să înțeleg eu strategie de război când nu m-am jucat decât Starcraft, și ăla cu shortcut-uri? Cred că e timpul de un upgrade la la Solitaire și Wordle, la chestii mai importante. Sarcasm evident.

Stabilitate. Locul tău unde să pui capul pe pernă noaptea, venituri constante care să îți acopere cheltuielile, un concediu pe an. Și liniște. Multă liniște. Cu mici excepții, nimeni nu vrea să schimbe lumea sau iphone-ul la fiecare două luni. Ci să aibă parte de stabilitate. Crizele politice, economice, sociale, terorismul, pandemia, războiul perturbă stabilitatea. Și capacitatea de a lua decizii corecte.

De la primăvara arabă încoace (aprox. 2010), foarte multe proteste și evenimente, inclusiv războaie, folosesc rețelele sociale în mod activ. Cel din Ucraina mi se pare un pas înainte, efectiv twitterul este instrument de luptă – informare și dezinformare. Presimt că vom vedea niște cărți la un moment dat pe tema aceasta.

Zicea cineva că este ușor să pornești un război, dar de multe ori este foarte greu să îl oprești. În momentul de față lucrurile sunt cu atât mai complicate pentru că, deși 1) majoritatea habar nu avem mare lucru despre Ucraina, 2) în același timp majoritatea am investit energie în conflict și, mai mult, 3) majoritatea am decis să suportăm costuri asociate ale acestui conflict (ex. legate de gaz și refugiați), drept urmare rezultatul va trebui să satisfacă nu doar cele două părți, ci și susținătorii acestora. Cu cât va dura mai mult, cu atât vom vedea mai multe comentarii care vor lovi în ucraineni.

Până atunci, în trei săptămâni de bombardamente, avem 25% din populație refugiată – peste 3 milioane care a fugit peste graniță, majoritatea absolută în țările europene și nu în Rusia (de ce oare?) și încă 6,5 milioane fugiți prin țară. La care se adaugă încă pe atât aflați în zonele bombardate. Este un dezastru care îl depășește pe cel din Siria, apropo de viteză și impact.

Și dacă mâine s-ar opri luptele, sunt oameni care nu mai au la ce să se întoarcă, pentru că sunt localități nivelate de soldații ruși. Și cu toți banii din lume, îmi vine greu să cred că totul se va reconstrui într-un an. Drept urmare strategiile pentru refugiați trebuie făcute pe termen mediu, cel puțin.

În altă ordine de idei, mai știți cum se plânge statul că ne-am împuținat? No bine, uite ocazia de a ne mări “echipa”, să vedem cât de repede pot fi absorbiți în sistemul de educație, muncă și societate refugiații ucraineni.

Dar dacă de fapt suntem blocați în serialul ăla cu Zelenski?

Tot ce mi-a trecut prin cap #Ucraina (2)

Nu ne-a pregătit nimeni pentru situații excepționale, precum pandemia sau războiul. Da, știm cifre de la istorie; mai știm că războiul este o chestie horror, dar nu ne-a spus nimeni că apropierea ca distanță a unui conflict va aduce cu ea senzații fizice și psihice, inclusiv frică și teroare. Planeta este plină de conflicte, unele în desfășurare de ani de zile (ex. Siria, Afganistan), dar hai să recunoaștem, dacă nu ne afectează în mod direct, prea puțin ne interesează.

Și așa ajungem la “dar uite ce diferit sunt primiți refugiații din Ucraina versus [altă țară în conflict]”. E normal, în primul rând că sunt vecini, în al doilea rând că sunt egalii tăi și în al treilea rând ai fi putut fi tu dacă te nășteai câteva sute de kilometri mai la est, vei empatiza diferit față de o persoană sosită de pe un alt continent. Nu are nimic de-a face cu rasismul, cum au insinuat unii. În momentul de față cele peste 2 milioane de persoane nevoite să-și părăsească țara se află în țările vecine și/sau sunt în tranzit către alte țări, majoritar europene, unde au rude sau prieteni. Același lucru se întâmplă de altfel și în țările care înconjoară alte zone de conflict activ.

Dar, sper că înțelegem toți diferența între plec de acasă în căutarea unui loc mai bun – migrație pe care am pus-o și noi în practică versus sunt nevoit să fug din cauza unui război. Și da, războiul nu discriminează, drept urmare poți să ai Tesla și bani în cont și să nu mai ai casă pentru că tocmai ți-a fost bombardată de un psihopat.

O să ne apere Nato? În cazul în care nu știați, francezii, americanii și prietenii lor se află la Constanța să joace șeptică, să stea la plajă și să cumpere rujuri de la polonezi și cehi.

Vine războiul? Poate că va veni maică, dar mai întâi trebuie să dea șpagă la vamă și să se asigure că are cauciucuri pentru drumurile noastre pușcate. De trei săptămâni fac lectură obligatorie din mulți alții care se pricep la subiect și nu am priceput eu multe, dar, ca să avem invazie terestră cel puțin, este nevoie ca toată logistica de război – tancuri, camioane și soldați să ajungă fizic din estul Ucrainei în vest, după care să treacă la noi. Sau să treacă balta cea neagră. Ceea ce nu se va întâmpla de pe azi pe mâine, doar dacă nu au descoperit ăștia teleportarea. Dronele care traversează trei țări UE și pică la Zagreb nu intră în discuție. :))

Există însă multe alte modalități prin care poți strica zenul și fengshuiul unei națiuni, care încă nu s-a refăcut după pandemie. Tocmai ce am avut o mostră de panică legată de combustibili. Există potențial în societate – plus avem și noi psihopații noștri – pentru a crea dezordine, haos și teroare, fără nicio armă, lucrând cu marfa clientului. Cu alte cuvinte vom avea ceea ce se cheamă război hibrid – știri fake, împins de tot felul de mesaje (ex. petiția cu suntem împotriva războiului și vrem neutralitate), zvonuri, sabotaje, picat de servere etc. Și vom avea și niște oportuniști din guvern care bagă ONG-urile la înaintare pentru a-și promova propria platformă de reducere pe șeștache a democrației – ce credeați, că sunt în pauză? 🙂

Sunt cel mai mare fan al cravatelor lui John Kirby, purtătorul de cuvânt de la Pentagon.

Dacă ne-am lămurit că nu se termină în două săptămâni, luați cu prăji, că asta e viața actuală și vom trece noi și peste asta.

Tot ce mi-a trecut prin cap #Ucraina (1)

Invazia nu a început în prima miercuri, ci după vreo săptămână. Reacția universală a fost “n-am crezut că va face asta”, în ciuda celor 100 mii de soldați și armament aflate la graniță și a mesajelor belicoase. De asta uneori e necesar să mergi pe strategia de cel mai rău scenariu, că nu se știe niciodată cât de psihopat e celălalt.

Războiul actual nu se mai duce doar pe câmpul de luptă, ci este unul hibrid. Mesaje, poze, luări de poziții, fake news la greu, folosit idioții utili, folosit persoanele care sunt pe statul de plată al rușilor, folosit platforme legale, gen RT și Sputnik, inclusiv grupuri de whatsapp ale refugiaților, folosit hackeri. Mesaje diferite, în funcție de grupuri țintă diferite. Am văzut deja același scenariu în pandemie și legat de alegerile din US. De asta trebuie să găsim soluții legat de persoane care practică dezinformarea cu nesimțire online (se știu ele) și concomitent, să avem un modul educațional pentru populație. Știți voi, inclusiv la tv, pe lângă nu uitați să beți apă, să mâncați legume și să faceți mișcare 30 de minute pe zi și uite cum puteți vedea dacă informația sharuită este adevărată, în trei pași simpli.

Ăștia dau arme la toată populația, păi nu o să se împuște între ei? (de pe la noi) Uite de ce trebuie să avem douăj’ de AK74 în casă, că vin rușii peste tine și trebuie să te aperi (de la republicanii americani). Nu, nicio societate civilizată nu are nevoie să doarmă cu arma sub cap, pentru că își rezolvă problemele folosindu-se de rațiune, nu de pumni și gloanțe. Și nu, nici chiar ucrainienii nu au dat arme oricum, ci celor cu training inițial, din câte am citit; fiind o țară cu un conflict intern activ – separatiștii din Donbas, plus Crimeea la ruși, oamenii se pare că au avut instructaj civic, inclusiv cu arme, pentru că potențialul unui război cu vecina Rusia era cunoscut. Este o diferență majoră de politică publică, de asta noi nu mai avem armata obligatorie de vreo 15 ani, pentru că avem o situație politică diferită.

Globalizarea, care înseamnă că toată lumea cumpără și vinde la toată lumea și este interdependentă poate detensiona stările conflictuale și forța părțile să se gândească de zece ori înainte. Mă rog, cu excepția cazului în care rusul are creierul varză de la prea multă votcă băută și îndoctrinare.

Cum stau românii la capitolul patriotism? No bine, am citit ceva comentarii, n-am avut răbdare pentru toate, dar sunt cam două linii de argumentație: nimeni nu crede că vreunul din șefii statului va lupta pentru patrie, în caz de ceva (nasol); majoritatea s-ar cam căra prin altă parte (nasol, din nou). Dar, ținând cont că aceleași persoane nu cred că NATO ne va apăra, în condițiile în care băgăm bani și Geoană este adjunct pe acolo, nici nu știu ce să mai zic, decât că am crescut o societate de nihiliști și naysayers.

Este foarte frumos spiritul de a ajuta și voluntaria, dar haosul uneori poate să încurce, în loc să ajute, chiar dacă intențiile sunt bune. Avem nevoie să construim structuri civice de suport pentru situații diverse și să întărim capacitatea celor existente.

Brandul de țară aplicat: mai toți refugiații vor în Polonia sau vest, nu în România.

Partea neagră a războiului nu sunt doar atacurile cu arme letale asupra zonelor civile ci și chestii (aparent) mai mici, precum șpaga cerută la graniță refugiaților sau rasismul față de străinii care au fugit din Ucraina. Ca să nu mai spunem de anunțurile cu aveți grijă, că traficanții de persoane sunt în pole-position.

N-au câștigat cangurii, ci ucrainienii #eurovision

Cum am ratat ediția de anul trecut, habar n-am avut că Australia a devenit parte din concurs (sau poate am citit pe undeva, dar n-am reținut informația…), de anul acesta participând în semifinalele de calificare. Alte noutăți ale competiției 2016 au fost transmisia în direct pe youtube (peste 300 mii de utilizatori), extinderea transmisiei în SUA și jurizarea diferită, în doi pași – votul tradițional al juriului și votul publicului, cuantificate separat. Pe lângă rochiile sclipitoare la propriu (serios, parcă și-au turnat toate glitter pe ele :))) ) și ținutele picate din Game of Thrones, tonele de efecte speciale și soundul pop – au prins finala 2 melodii rock și una country – Eurovisionul de anul acesta a fost de bun simț, cu foarte mulți soliști tinerei. Un alt efect al Europei unite (da, știm toți, sunetele pe computer sună cam la fel peste tot în lume) a fost utilizarea excesivă a limbii engleze. Yap, ladies and gentleman, cu excepția Italiei, Franței și Ucrainei (ultimele două cântând fifty-fifty) toată lumea a cântat în engleză, mai puțin tipa din Austria care a cântat în franceză. De unde rezultă că în viitorul apropriat va fi mai folositor să înveți întâi engleza și abia apoi limba țării tale. În rest, s-a votat politic, un prezentator a apărut cu un câine (URA!!), grecii au dat 12 puncte rușilor și toată lumea a fost convinsă că va câștiga Australia, care a luat majoritatea punctelor voturilor naționale, dar, surpriză, votul publicului a mers către Ucraina și Rusia. Drept urmare la total voturi ucrainienii au câștigat ediția din acest an cu o melodie politică și diferită ca ritm (nicio noutate din acest punct de vedere, cam toate melodiile care au câștigat au avut ceva diferit față de majoritatea celor intrate în competiție). Nu cred că a înțeles nimeni cum s-a contorizat votul publicului și de ce au fost diferențe atât de mari între minimul și maximul de puncte, dar nici nu mai contează, Eurovizionul nu pleacă la canguri, el rămâne în Europa :)))) Sunt curioasă de unde se vor împrumuta ăștia de bani pentru organizare, dar noah, poate îi ajută prietenii ruși :))) Ah, da, și Justin Timberlake a fost super-ultra-meseriaș!!