Arlington

DSC_2019

Sau combinația ciudată dintre cimitire, armată și turism.

În cultura americană orice este de vânzare. Mai știți cum este în filme, când unul se aruncă de la etaj și în jumătate de oră apare întreprinzătorul care vinde tricouri pro și contra la locul faptei? 🙂 Ceva de genul ăsta se întâmplă și în realitate. Din punctul meu de vedere cea mai bună școală de vânzări nu este cu coatele pe bancă, ci pe teren, învățând din exemplele practice… care-s oriunde întorci capul.

Cimitirul național Arlington înseamnă 253 de hectare dedicate eroilor din războaiele duse de SUA, 151 de ani de istorie, al doilea cimitir național și aprox. 30 de înmormântări pe zi ( există o listă lungă de criterii pentru persoanele eligibile, în general membri activi ai armatei, veterani și familiile acestora). Cea mai vizitată zonă este dedicată familiei Kennedy.

Turistic vorbind, este una din locațiile aglomerate din Washington, pentru că un tur de capitală nu este complet fără o vizită în Arlington. Intrarea este gratuită, însă este atât de imens încât este de preferat să îți achiziționezi un tur cu trenulețul. Pentru suveniruri există bineînțeles magazinul dedicat; plus în zona principalelor monumente de pe Dealul Capitoliului poți găsi niște chioșcuri care vând toate insignele și emblemele folosite în armata americană.

Cât despre armata americană, este o componentă importantă a societății americane actuale. Am intrat în multe cârciumi în care trona poza unui erou de-al localității. În aeroportul din Dallas, prioritatea la îmbarcare o aveau vreo două-trei categorii de soldați și veterani. Iar birourile de recrutare sunt în licee, abordarea fiind cică extrem de agresivă în special în zonele defavorizate, pe principiul că vino la un tur-două și după ce te întorci îți plătim noi facultatea… dacă te mai întorci, dacă nu ajungi cu traume pe stradă, că nu te mai poți integra în societate șamd. Un subiect cât se poate de interesant 🙂

Revenind la Arlington, m-au impresionat dimensiunea, simplitatea și geometria.

DSC_2012 DSC_2014 DSC_2015 DSC_2016 DSC_2017 DSC_2020

Made in China

DSC_5039

Fotografia este făcută în magazinul de suveniruri al Casei Albe. Este greu de priceput de ce în cel mai căutat loc din lume, pentru o țară care promovează patriotismul tatuat pe piele, marfa este “made in china”… până ajungi să te uiți pe balanța comercială dintre cele 2 țări. În primele 4 luni ale acestui an USA a exportat mărfuri în China de aprox. 37 miliarde de dolari și a importat de 146 miliarde… Balanța este negativă din 1985, diferența crescând major după 2000.

Dacă te plimbi prin magazine e ca și cum oamenii ăștia de la revoluția industrială încoace nu mai produc nimic, căci mai toată marfa vine în containere, cărate cu vaporul, trenul sau camionul 🙂 Cu excepția McDonalds :))) Principalul partener comercial este Canada, urmat de China, Mexic și Uniunea Europeană. Țoalele sunt în proporție de 90% China, la fel electronicele și suvenirurile. De prin UE am văzut bere, oareșce mâncare etnică (de ex. pătrunjel din Italia :D) și, zic statisticile, mașini și mașinării, chimicale și farmaceutice.

Datele sunt luate de pe www.census.gov.

Fundraising peste ocean

Câteva exemple mai jos, de cum se face rost de bani de la donatori individuali sau companii pentru proiecte de tot felul (da, știu, ai lor exersează filantropia de foarte mulți ani, noi mai avem încă de învățat…)

Cum să faci rost de bănci noi în parc, printr-o fundație comunitară:

DSC_0020

Cum să faci rost de bani pentru infrastructură de timp liber:

DSC_0014

 

DSC_0066

Cum să restaurezi patrimoniu cultural:

DSC_0029

Apropo de asta, 75% din bugetul organizației care se ocupă de managementul și restaurarea Central Park din New York vine din donații…

Orice muzeu are un magazin cu suveniruri, în care poți găsi orice îți trece sau nu prin minte (made in China, dar asta e deja o altă poveste…), precum și plăcuțe destinate donatorilor puse cât mai vizibil la intrare.

#madeingermany

DSC_0001

Iubim europenii, mai ales nemții. 😀

Din motive încă neelucidate singurele produse europene găsite peste ocean sunt nemțești. Varză acră, iaurt Mueller (deși e produs local) și carafă de cafea într-un coffee shop fițos de cartier. Cred că dacă mă dau peste cap de trei ori și zic abracadabra s-ar putea să găsesc și niște haribo macht kinder froh :))

Restul e produs în China.

Stilul de viață sănătos

DSC_0001-001

 

1. Mănâncă micul dejun. Adică în fiecare zi omletă cu cartofi prăjiți, șuncă prăjită și un bol cu fructe. Sănătos al naibii :)) Eu am comandat într-o zi o omletă făcută din albușuri și care ar fi trebuit să aibă în ea roșii, feta și spanac. I-am zis chelnerului că vreau doar omleta cu roșii. În prima zi mi-a adus o omletă așa și așa, făcută pe trei sferturi; în a doua zi omleta mea cu roșii avea feta în interior, deci baftă, am mâncat fructele :)) Alternativa ar fi fost bolul cu ovăz – super scârbos….

2. Mănâncă fructe și legume. La magazinul din colț am găsit lime, roșii și ardei – chestii mexicane, pentru că tot cartierul este unul cu locuitori din America latină. La magazinul de 1 dolar nu-mi aduc aminte să fi văzut vreun fruct sau legumă (no bine, după o vârstă…). Piața este o dată pe săptămână, accesibilă cu mașina, cu mici produse sezoniere, de la fermele din jur (salată, castraveți fără sâmburi 😀 și roșii). La magazinul bio și la rețele precum Aldi sau Dillons am văzut mai multe produse proaspete. Și din Subway mi-am cumpărat mere gata tăiate, care aveau un gust super bizar… Bănuiesc că discuția despre legume și fructe modificate genetic n-are sens să o pornim….

3. Consumă lactate cu procentaj scăzut de grăsimi. Yap. Și cu procentaj ridicat de zahăr :)))

4. Alege băuturi hrănitoare. Adică shake-uri de fructe și kale. Știți voi, se poartă și pe la noi. Alcoolul e la fel de hrănitor prin zonă și se servește chiar dacă șoferul conduce (bănuiesc că au alcoolemie mai mare de zero sau pile la șerif) :))

5. Bucură-te de snacks-uri sănătoase. Ale mele sunt proteice și sunt pe bază de unt de arahide. Sau sandvișuri cu șuncă de curcan hrănit cu soia modificată genetic și chiflă dulce care nu mucegăiește, chiar dacă stă o lună în frigider. Sănătoase și ăstea :))

6. Mănâncă acasă mai des sau fă alegeri sănătoase atunci când ieși în oraș. Acum dacă mănânci acasă semi-preparate sau junk-food-ul modificat genetic nu știu cât de sănătos vei fi. Ieșitul în oraș nu cred că este la îndemâna tuturor, dar încă nu am interacționat cu suficientă lume ca să-mi dau seama care-i realitatea. Prin orașele mari, gen Chicago varietatea restaurantelor este mare. Prin orașele de țară, gen Wichita, brandurile sunt diferite, dar mâncarea tind să cred că este similară (prejudecată, of course). Ai de ales între clasicul fast food și mâncarea mexicană. Ce am mai văzut pe autostradă sunt reclame mari ale unei campanii care promovează masa în familie, în condițiile în care familiile sunt cam ce vedem pe la tv, prin filme.

7. Combină energia fizică cu cea obținută dintr-o dietă sănătoasă. Da, asta este preferata mea :)) Energia fizică de la șofat, că sportul înseamnă pentru mulți vizionatul în fața tv-ului sau pe stadion.

Diverse culturale (2)

– cafeaua: o cană mare de cafea acasă înseamnă o cafea mică în US; o cafea mare este cam jumătate de litru de cafea. Ia ghiciți ce cafea comandă americanii? 😀 Păi înseamnă că-s supermani toți, de la atâta cofeină 😛 Ar putea fi adevărat dacă cafeaua americană nu ar fi doar o zeamă chioară, cu gust de cafea și eventual amestecată cu arome și lapte condensat, ca să-i mai taie din tărie :)))) Din fericire pentru europeni există Starbucks care vinde shot-uri de espresso… Din nefericire cafeaua la pachet care a devenit dintr-o dată un mega hit pe acasă vine la pachet cu afecțiuni gastro și cardio (stați să vedeți ce va fi în următorii ani prin spitale) și cu schimbat obiceiuri de consum și socializare.

Cafea de la McDonalds. Never ever.......

Cafea de la McDonalds. Never ever…….

– mașina: n-ai mașină, ești mort. Poți să-ți prepari singur coliva. De asta carnetul se ia la 16 ani. Iar mașinile sunt o mică locuință pe roți. Toată lumea mănâncă în mașină, bea în mașină… nu vreau să știu ce altceva mai fac prin mașină :))) Pentru că toată lumea trăiește în mașină, fugind de la un job la altul, dintr-un loc la altul. Cam ca bucureștenii, de care mie mi-e milă măcar o dată pe an. Chestia asta vine la pachet cu orașe/ localități dezvoltate pe orizontală și cu o infrastructură publică defectuoasă. Transport public (aproape) inexistent, fără magazine de proximitate, centre care-s pustii în majoritatea timpului și în care găsești o mână de magazine și restaurante și în rest nimic. Singurul oraș normal după standarde europene a fost Chicago, căci Wichita în care mă aflu acum este un fel de țară în care cocoșii sunt animale de casă și lumea te claxonează dacă te vede mergând pe jos…

Idei de întreprinderi sociale

CASS Community Social Services. Se ia o doamnă pastor metodist cu foarte multe idei de business și mai multe grupuri țintă dezavantajate (persoane fără adăpost, persoane cu boli mintale, etc.) și rezultă:

– o afacere de reciclare a cauciucurilor uzate și transformare a acestora în preșuri – 45000 cauciucuri reciclate, 12 angajați (bărbați)

DSC_0022

– o afacere de distrus documente și trimis apoi la reciclare – 1 tonă pe oră, 50 de persoane vulnerabile angajate

– o afacere de confecționat șlapi, care-s vânduți online și costă o nimica toată 😀 25 de dolari mai precis…

Zicea doamna cu pricina că atunci când ai un venit poți duce o viață decentă, de aceea încearcă să găsească modalități diverse prin care fiecare să aibă opțiunea unei vieți calitative. A doua chestie interesantă este că se lucrează cu fracțiuni de normă și cu plata la oră. Și a treia că angajații au parte de o sală de fitness super echipată (bicicletele pot fi folosite pentru a genera și curent electric).

Diverse culturale

– zone fără fumat: de când am poposit pe meleaguri americane, o singură dată am simțit mirosul de țigară și atunci în spatele unei colege europene. Pe aici fumatul este un obicei care ține strict de domeniul privat. În spații publice, restaurante, baruri, birouri nu se fumează. Pe majoritatea clădirilor ești invitat frumușel să o întinzi la 15 picioare distanță, ca să nu le strici karma. În bar cu muuuult alcool și dom’șoare sărbătorind viitoarea nuntă, sâmbătă noaptea, fumatul este interzis. Din câte am înțeles din discuțiile avute pe aici, prin școală kinderii au parte de câteva săptămâni de discuții și alte activități pe tema fumatului, lucru care a contribuit decisiv la scăderea numărului de fumători.

– comportament ecologic: gunoiul se reciclează, există oareșce discuții despre schimbări climatice, lipsa apei potabile… dar plasticul și ambalajele sunt la putere. Am avut două colege din grup care au refuzat pungile de plastic la cumpărături, fapt care a dus la niște reacții absolut delicioase din partea vânzătoarelor. Foarte mulți se plimbă cu paharul cu apă lungă numită cafea, fapt care duce la o cantitate imensă de gunoi. Că de mașinile imense care consumă la greu nu are rost să mai pomenesc…

Voi ați prins în școală chestiile de mai jos? Pe aici sunt destul de comune prin instituții de tot felul 🙂

DSC_0071