Singurul dezastru care se poate întâmpla este să nu găsiți conserve de fasole pe raft :))
No bine, o conservă de fasole boabe roșie se amestecă cu roșii, ceapă roșie și pătrunjel verde, tocate mărunt, plus niște ulei și suc de lămâie sau lime. Se mănâncă cu tortillas (că doar asta exista prin casă :)) ).
Deci nu știu care e treaba cu rețetele vegane extra sănătoase
(nici de unde ideea că vegan e musai extra sănătos, dar asta e o altă
discuție…), dar zici că autorii le-au conceput în timpul unui delir în care
gîndul le stătea la friptane și cașcavaluri, dar își dădeau peste degete
sistematic cu făcălețul că, deh, nu poți să scrii o carte de bucate cu de toate
că atunci ești la fel cu restul lumii care nu strălucește. Parcă numai la asta
le stă mintea, zău, cum să înlocuiască feluri de mîncare de dulce ca să iasă de
post.
Am deschis cartea de bucate de luna asta cu maxim interes că e octombrie, dacă acuma nu ai ce face de mîncare numai cu ce ai cules din grădină, apăi nu știu cînd ai. Deja îmi frecam mîinile că pică o zacuscă americană si-gur. Sau, mă rog, alte răsfățuri cu legume și zarzavaturi. Nimic, niet, nada. Mic dejunul visează la lapte și unt ca vrabia mălai. Smoothies promit să-mi fac cînd n-o să mai am dinți, pînă atunci mestec. La antreuri găsisem hummus, dar nu vă fac iar hummus că îmi dați block. Și niște bruschete cu roșii (opa, fain!) și căpșune înecate în aceto balsamico și tăvălite în busuioc ȘI mentă (de ceeee?!!! :)))))
La prînz se propun veggie burgeri. Dacă avocado nu e, nimic nu e
(oare de ce? de fapt știu de ce, ca să nu ți se facă foame la loc peste 10
minute, dar și avocadoul consumat în exces dăunează, măi…), iar salatele se
presară musai cu parmezan de migdale/pecan. Așa-i zice, nici nu știam. Supra
condimentat tot de zici că așa nu ne prindem că rețetele n-au vită și parmezan
adevărat. Ei, aș :))) La desert prăjituri vegane cu lapți și unturi și friști
vegetale. Ascultați aici că o dată zic: dacă n-ai treabă cu lactoza și nici ea
cu tine, alternativele vegetale nu sînt nici mai gustoase, nici mai ieftine,
nici mai sănătoase, ba din contră dacă îs umplute cu zahăr ca să aibă cît de
cît gust… Și, da, chit că sînt raw tot nu putem băga în noi prăjiturele
asortate cu kilogramul. Am zis.
Supărată eu rău pe așa lipsă de respect pentru gusturile
delicioase ale lumii vegetale mi-am luat un dovleac butternut la super ofertă
și ca să nu rămîneți flămînzi v-am făcut o supă cremă că vine toamna,
acoperă-mi inima cu ceva. Am dat google search și mi-am bazat creația pe primul
rezultat, o rețetă de-a lui Jamie Oliver. Dați și voi un search să vedeți cum o
face el, ce a ieșit la mine e varianta minimalistă pentru leneși flămînzi :D.
Ingrediente:
1 ceapă roșie
1 morcov
2 căței de usturoi
umpic de ardei iute – aveți grijă să nu iasă prea iute, eu am
pățit-o
ulei de măsline
1 kil de dovleac butternut
1 litru de supă de pui sau de legume
semințe de dovleac
No și mai departe e la mintea cocoșului. Se curăță, se taie, se
călesc ceapa, morcovul, usturoiul, ardeiul cu o țîră de sare și piper. Se
adaugă la vreo 10 minute dovleacul curățat și el și tăiat cubulețe și supa și
se fierb împreună cca 30 de minute. Cînd îi gata pasezi tot și servești cu
semințe de dovleac prăjite. Gustos, o mîncat chiar și copilu’, sățios, o să mai
fac și încerc și varianta cu crutoane cu parmezan. S-aveți poftă și să vă iasă
zacusca bună ca mie :).
Musai să faceți în așa fel să pice doi stropi de supă pe lîngă pentru efect artistic maxim!
Rețeta ar fi trebuit să fie din cartea numărul cinci propusă la cookingbookclubul din septembrie/octombrie, The Oh She Glows Cookbook, de Angela Liddon, dar cum membrii clubului nostru select au libertate deplină de acțiune, de data aceasta avem un proces creativ în formă pură. 🙂
No bine, acesta este evident un titlu scos din burtă. 🙂 Dar cum să se cheme combinația de paste, vinete și mozzarella? (Dacă aveți idei mai bune, le aștept cu drag) 🙂
Această rețetă seamănă cu lasagna, doar că am pus o cantitate limitată de paste (ai reușit? am reușit!).
Așadar se măsoară fix 100g de paste integrale din pungă, după care se fiert al dente. Nu le faceți praf, vă rog, indiferent cât de dezastru sunteți! 🙂
Înte timp se pregătesc legumele; eu am folosit o vânătă, o ceapă roșie, un ardei și vreo doi morcovi mici; curățate, spălate, tocate, se pun pe foc cu ulei și condimente (după preferințe, sare, piper sau vegeta, busuioc, mentă sau cimbru). Către final, o cutie de roșii în bulion.
În tavă, sos de roșii, după care trei straturi de paste și două de legume. Deasupra mozzarella felii. Sosul ar cam trebui să acopere ingredientele – deși dacă e prea mult, nu ajută.
La cuptor până se topește mozzarella și mirosul din cuptor te face să mori de poftă. 🙂
Este o modalitate creativă de a introduce mai multe cereale integrale în alimentație. Plus o rețetă vegetariană. 🙂
Lipie cu cereale integrale (găsită din greșeală la Lidl), omletă din 2 ouă, castraveți acri. Rulat pe sistemul clătitelor, băgat în folie, mâncat în mașină. Dezastruos de rapid.
Se pune de mic dejun în deplasare. :))
Se pot folosi lipii obișnuite? Da, doar că trebuie încălzite înainte, că nu-s așa de elastice.
Se pot folosi alte umpluturi? No bine… :))))) Poți folosi ce vrei, eu de atât am fost capabilă cu ochii pe jumătate deschiși.
Dar dacă punem carne de pui, cartofi prăjiți, salată de varză și maio se mai cheamă burrito? Nu, se cheamă șaorma cu de toate. :))))))))
Se ia o carte de 401 dă
pagini cu rețete de grătare, plăcinți și alte chestii de le manâncă americanii
la barbecue. Bine, 376 dacă scazi coperțile, cuprinsu’ și niscai baliverne. Se
citește o dată. Se uită. Se mai citește o dată. Se cujetă. Și se
concluzionează: nivelu’ de bucătăreală e tot la nivel de 7-12 ani. Drept
urmare….
Rețeta:
2 pounds thin young green beans, trimmed, ¼ cup extra-virgin olive oil, 2 tablespoons chopped fresh chives, Sea salt such as fleur de sel.
Adicătelea, fasole verde, ulei de măsline, ceva soi de ceapă
și sare. Dă mare.
Modu’ de preparare:
Te trezești duminică dimineață chiaună că te-a sunat sor-ta
prea devreme. Te deplasezi biped în bucătărie, bagi o cafea și o mahoarcă și te
îmbraci. Te trezești de tot când te mai sună o dată soru-ta să te dai jos din
turnu’ de fildeș și te deplasezi motorizat până la mă-ta. Care te trimite în
grădină să-ți întărești mușchii la picioare și te întorci cu o pungă de fasole
și niscai cepe.
După care te uiți la cumnatu-to care învârte niște cevauri
pe grătar și te întrebi de ce-i puiu’ roșu. Te întorci acasă și uiți fasolea în
frigider. Și ceapa în cămară. Cam o săptămână.
După care, cureți fasolea și-o speli. Pui o oală cu apă pe
foc, arunci în ea niste sare și aștepti să fiarbă. Așa zice la carte. Dacă te
cheamă Carmen arunci și-o cană de oțet, că nu ești suficient de acră. Când
fierbe apa, pui fasolea în oală și aștepți cam 5 minute. Scurgi fasolea și
aștepti. Iar. Să se răcească.
După
care cureți ceapa și încerci s-o tai feliuțe subțiri cum te-a învățat mă-ta.
Nu-ți iese, da’ o arunci peste fasole. Torni niște ulei de măsline peste și
mesteci. Și teoretic niște sare. Da’ ai pus și-n apă. Așa că sari peste. Te
simți mândră de tine că ai gătit ca americanii.
P.S.
Ceapa nu-i aia din rețetă, da’ mama n-are decât ceapă roșie.
P.P.S
Până la sfărșitu’ anului s-ar putea să reușesc să respect o rețetă. S-ar putea.
Ani de zile m-a bântuit o poză de pe o cutie de paste de lasagna nemțească. Între straturile de paste se puteau vedea legumele suculente, aranjate super artistic și straturi de sos grețos bechamel. 🙂 Noroc că am ajuns adult și am descoperit că, no bine, rețetele există pentru a fi modificate. :)) Motiv pentru care am început să fac lasagna cu legume des, foarte des și extrem de des. 🙂
Logic că nu îți va ieși dezastru dacă folosești o gamă variată de legume. 😀 În cazul de față morcov, apio, păstârnac, vinete și ceva ardei, curățate, tocate, condimentate cu sare, piper, mentă, busuioc, cimbru. Puse în tigaie, pe foc, cu ulei și în completare apă. Către final adăugată o cutie de roșii în sos (le poți toca sau da prin blender). Ideea e să fie făcute legumele aproape de tot și să aibă și sos suficient.
Într-o tavă, pui puțin sos, adaugi foile de paste (eu le țin puțin în apă caldă înainte) și alternativ sosul de legume. De exemplu 4 rânduri de paste și 3 rânduri de legume. Mozzarela sau cașcaval ras pus sus (dacă vrei și printre straturi). Niște sos de roșii extra deasupra.
În cuptorul fierbinte maxim jumătate de oră.
Dacă nu ai mâncat două porții o dată înseamnă că lasagna ți-a ieșit nașpa și trebuie să o iei de la capăt. 😛
Cu foarte mulți ani în urmă i-am povestit unui italian cum noi mâncăm paste cu pesmet – o chestie absolut de neînchipuit :)) – și el mi-a dat la schimb o rețetă de paste cu ton.
Se ia o tigaie, se aruncă în ea conținutul unei conserve de ton, niște căței de usturoi, busuioc, sare, piper, ulei de măsline, roșii tocate sau roșii din bulion și se pune pe foc. La tura asta eu am mai adăugat și niște ardei roșii.
Sosul se amestecă cu paste scurte, fierte al dente.
Nu are cum să iasă dezastru, dacă nu strici pastele 🙂
Varianta a doua de paste, este și mai simplă 🙂 Fierbi niște broccoli, după care îl arunci într-o tigaie, cu ulei de măsline și niște căței de usturoi tocați. Dacă vrei și carne, no bine, poți să fii creativ 🙂 Sau poți vedea ce ai prin frigider. La final adaugi busuioc și pastele fierte.
Oricât ai fi de dezastru, nu fierbe pastele până devin lipici 🙂 Și nu fierbe legumele până devin pastă 🙂
O variantă pentru zilele în care nu știi ce să mănânci la micul dejun 🙂 Clătitele cu banana sau banana pancakes sunt varianta cu aluat gros, dar care totuși curge ușor. V-am amețit, știu! :))
No bine, cantitățile sunt aproximative, pentru că nu măsor niciodată ingredientele. Sorry 🙂
O banană coaptă, zdrobită cu furculița, un vârf de sare, un ou, vreo două linguri de făină și vreo două linguri de apă. Amestecate cu furculița sau telul. Dacă vreți să puneți lapte în loc de apă, este perfect. Zahăr nu e cazul că bananele coapte sunt foarte dulci. Iese un aluat gros care se toarnă într-o tigaie, unsă cu puțin ulei.
Clătita (sau clătitele, că s-ar putea să vă iasă vreo două) se prăjesc la foc mic pe ambele părți. Dacă se arde ușor, nu e dezastru. :))
Se consumă cu furculița simple sau cu sos de fructe. Eu am avut niște mere pe care le-am dat pe răzătoare, le-am fiert cu scorțișoară și puțină zeamă de lămâie și le-am făcut sos cu blenderul.
Carbohidrați cu fructe, dar merită. Pe cuvânt de dezastru 🙂
Sfeclă: spălată, curățată de coajă, tăiată felii groase, pusă în tavă direct sau pe hârtie de copt și stropită cu ulei, plus condimente (sare, piper, cimbru, etc.). Coaptă la foc mediu.
Mix de legume: morcov, țelină, păstârnac, ceapă roșie, zuchini, ardei roșu. Același principiu, ulei și condimente, la cuptor. Eventual puse întâi rădăcinoasele, când sunt pe jumătate făcute, restul de legume. Ca să nu vă treziți cu unele arse și altele crude. 🙂
Varză de Bruxelles: La fel, doar că am pus ulei de măsline și puțină sare. Este yummmy. 🙂
Pe post de garnitură sau mâncate ca fel principal. Sunt bune de tot 🙂
No bine, să te văd, mai știi ce ai pus în ea? 🙂 Daaaaa. ❤ Ton, de la conservă, porumb boabe, de la conservă, morcov dat pe răzătoare, apio tăiat felii subțiri sau cubulețe. Cu dressing obișnuit, de lămâie și ulei.
Surpriza o reprezintă crutoanele, făcute homemade 🙂 Pentru că am vrut să cumpăr din magazin și Chef a spus că sunt mai bune cele făcute acasă.
Felii de pâine sau chifle – ce aveți prin casă – tăiate cubulețe și aruncate într-o tigaie. Dacă pâine e mai veche, cu atât mai bine, e un fel de reciclare creativă 🙂 Și o modalitate de a nu arunca mâncarea. Peste ele turnăm niște ulei – de măsline, rapiță sau floarea soarelui și condimentăm. Eu am pus puțină sare, busuioc și rozmarin. La foc rapid, amestecate să nu se ardă, dar să prindă o culoare frumoasă.