“Informațiile au fost culese din surse deschise – social media, siteuri ale organizațiilor neguvernamentale, portalul stiriong.ro – cu obiectivul de a ajuta inclusiv administrația publică în identificarea posibililor parteneri.”
În starea de urgență nicio organizație nu putea să facă nimic de capul ei, totul centralizându-se la nivel de Comitetul de urgență și/sau Prefecturi, dar no, noi culegem informații de pe net…
Dar problema majoră nu este asta. La finalul unui raport cu vreo 30 de pagini nu știu de fapt care au fost rezultatele și/sau impactul acestor inițiative. Este frumoasă lista de linkuri și organizații, dar mai frumos ar fi fost să știm câte fonduri s-au strâns, cât au reprezentat ele comparativ cu ajutorul de stat și dacă și cum au ajutat, câți beneficiari (persoane fizice vs. instituții), care au fost problemele, ce se poate îmbunătăți, etc.
“Serviciul Politici de Cooperare cu Mediul Asociativ apreciază că există o efervescență a inițiativelor din mediul asociativ din această perioadă dar organizațiile neguvernamentale se confruntă cu dificultăți în a și urmări misiunea din cauza crizei și a fragilizării organizaționale sub aspect financiar, al resurselor umane și a capacității de a asigura continuitate în furnizarea de servicii. Crearea de coaliții, proiecte în parteneriat în sector sau chiar realizarea unor noi forme de organizare (ex.Centrul de Urgențe Sociale- Iași), intensificarea activităților de fundraising în comunităţi, apeluri la donații sunt câteva dintre metodele cu care sectorul neguvernamental a încercat să și asigure supraviețuirea și în același timp să vină în întâmpinarea nevoilor grupurilor vulnerabile.”
Practic avem confirmarea faptului că statul prin al său guvern și secretariat general știe foarte bine care sunt problemele sectorului. Dar că i se rupe. Am mai spus-o, în momentul de față ONG-urile sunt la coada instituțiilor care funcționează în România, afectate în mod direct de legislația înfiorătoare (declarația beneficiarului real, anyone???), dar este bine că avem pretenția ca în situații de criză să fie primele care sar cu ajutorul. Eu una mă așteptam să vedem un fond special pentru ONG, pe dezvoltarea capacității lor, ceva folositor, dar no, e cazul să revenim cu picioarele pe pământ. :))
Ca să vă dau un exemplu concret de interacțiune cu măria sa statul, am avut contractele de muncă suspendate în situația de urgență. Declarația 112, făcută cu zero, a preluat doar impozitul, dar recipisa a venit fără erori. La ceva timp distanță ne-a venit notificare că n-am depus declarație. 🙂 Când ne-a venit și a doua, m-am dus la Anaf să văd care-i problema. Până am redepus noi declarația corectă, ne-a venit hârtie că am fost scoși din registrul cu sponsorizări. :)) Încă un drum la finanțe, ca să ni se spună că asta e, n-avem decât să reluăm procedura, că nu putem contesta, că e vina noastră blablabla. Dacă ești o organizație mică și fără studii economice + legislație + conta practic ești mâncat de sistem în acest moment…
Până la următorul raport, luați cu gheață… :))
claudia 