Noul drive

Din motive neelucidate majoritatea noutăților programelor pe care le utilizăm în mod uzual echivalează cu înrăutățirea serviciilor.

Când a apărul noul yahoo (da, măi, eu încă folosesc yahoo :)) ) m-am trezit în situația în care inboxul era o listă lungă de emailuri – în loc să fie aranjate frumos, pe pagini. Și de parcă nu era suficient de horror, toate reply-urile șamd erau grupate la mesajul inițial (o porcărie preluată probabil de la rivalul gmail). Între timp ăștia de la yahoo încep să-și revină ușor la normal (să sperăm că nu falimentează între timp…)

De facebook nu mai comentez, că aici modificările sunt (aproape) lunare, dacă nu chiar mai des. Nici nu apuci să îți actualizezi strategia de utilizare, că mai apare încă o schimbare. Aaaa, și toate mesajele ălea pe care le sharuiți voi în speranța că FB nu o să vă folosească pozele și informațiile și nici nu o să vă targeteze cu publicitate la greu sunt absolut degeaba.

Și așa ajungem la noul drive. Partea bună e că îl poți folosi multi-cont (ca și gmail). M-am bucurat prea repede, se pare 😦 Partea proastă e că noile formulare apar în foldere ca fișiere separate față de baza de date. De ce, zău dacă pricep… Odată cu noile modificări au apărut funcționalități noi pentru formulare – dacă apucați să le folosiți, să-mi spuneți și mie cum e.

Mai există hi5?

După o zi cu capul în excel m-am trezit că, în același timp, a murit yahoo cu totul și facebook mi-a afișat pe ecran reclamă la jocuri!!! Deci eu nu mă joc niciodată pe computer. Never. Ever. E singura chestie pe care le-am interzis-o în trecut angajaților (da, le-am șters solitaire de pe computere :)) ) Și nu, n-am avut o copilărie tristă și nici nu am mâncat bătaie la “nu te supăra frate”. Și în loc să văd rapid ce s-a mai întâmplat prin lume m-am trezit cu tot ecranul umplut de reclame la trei jocuri… și vreo două postări în josul paginii. Că e suficient.

N-am crezut că o să ajung să mă întreb, dar, sincer, mai există hi5? Ne mutăm și noi pe altă rețea??

it’s not fast food… it’s fast life

stăteam la povești cu ai mei. tata, care e frizer, povestea cum tot timpul cei care intrau în frizerie, nu veneau doar la un simplu tuns, ci treceau prin toata gama de servicii (proceduri care durau mult mai mult ca acum), așteptau să le vină rândul, glumeau, purtau discuții cu frizerul sau ceilalți clienți. poate mai stăteau si după ce se termina tunsul, căci era o atmosferă foarte faină… și lumea avea timp și răbdare. acum, cei care intră în frizerie nu au timp nici măcar să aștepte după un client. toată lumea se grăbește, nimeni nu are timp…

și apropo de asta, ieri am înregistrat o premieră: un prieten din lista de mess care m-a anunțat că renunță la mess și emailul de yahoo, pentru eficientizare 😀 sper să nu renunțe și la blogul de aici 🙂