Du-te Facebook, învârtindu-te…

În epoca lui fakenews și dezinformare cu toptanul, în plină campanie electorală, în condițiile în care instituția statului cu atribuții în domeniu (ceva ceva cu digitalizare la final) tocmai lansează un portal de raportare știri false (link aici dacă aveți timp și nu aveți ce face), Facebook nu-mi arată mai nimic din ce postează prietenii mei din listă, dar îmi arată:

poze fake, generate AI, cu individe fără mâini și picioare, care cerșesc la mulți ani-uri; am dat block, la mai multe, am primit dublu același lucru, cu altă denumire;

după care a ajuns și la mine valul super fake, cu pagini cu texte decupate de prin presă, mai mult sau mai puțin reale, spamuri din ăstea care îmi aduc aminte de emailurile cu viagra (mai știți de ele?!);

după care, culmea culmilor: văd un sponsorizat clar de la MyTex, zic hai să verific dacă e pagina oficială sau ceva dublură; este pagina oficială, dar pe ea scrie jos că nu rulează sponsorizate? Adică, stai, cum??? Păi tocmai mi-ai livrat un sponsorizat dobitocule de FB!

Nu știu ce să zic, dar Zuck și prietenii lui merită o tigaie în freză… poate chiar două.

Înainte să mori, dosarul cu șină și parola la google

Pariu că nu știați, dar dacă ați făcut greșeala să crăpați înainte să vă ștergeți contul de gmail, procedura este precum urmează:

1. cazul fericit, urmașii au acces la telefon, și atunci primești codul de confirmare;
2. cazul nefericit, urmașii au închis telefonul înainte să șteargă emailul, caz în care, după ce ai găsit secțiunea de sesizări, trebuie să completezi un formular detaliat, după care trebuie să trimiți copii după documente: CI tău, certificatul de deces, alte documente. Până aici pare logic. După care afli că toate (!!!) documentele trebuie traduse și legalizate în engleză. Că roboții nu cunosc limba română, deși firma mamă operează pe piața locală, ceea ce ar trebui să o oblige să comunice cu băștinașii în română.

No bine, nu uitați să lăsați lista cu parole de la social media la îndemână, că na, nu se știe niciodată. Și ultimul abonament pe care îl veți închide este cel de telefon, da??!!

Și Google merită o amendă de cel puțin un procent din cifra de afaceri pentru nesimțire.

adevarul despre facebook

Presimt ca dupa ultimele modificari facebook se va umple netul cu predictii despre sfarsitul lumii, iar evenimentul zilei va avea motiv sa ne mai arate vreo 3 curci carora le-au crescut cipuri pe pene si douajde’ de titluri despre extraterestrii care la micul dejun mananca rahat pe paine… Adevarul este insa unul singur: baietii de la facebook sunt hamesiti dupa bani. Si cum porcaria cu posturi promovate contra cost nu prea le-a tinut au apelat la singura varianta relevanta, aceea de a scoate paginile de pe wall. In stilul asta, urmatorul pas va fi sa ceara bani utilizatorilor pentru fiecare postare pe wall…

viața cu social media

Până s-a inventat telefonul, oamenii comunicau în scris. Caligrafia era la mare preț și mesajele erau extrem de plastice… s-au scurtat în contextul telegramelor. Pe la începutul anilor 2000, comunicarea instituțională se făcea prin adrese trimise cu poșta sau livrate direct destinatarului și prin faxuri. Era o adevărată plăcere să trimiți un comunicat de presă sau o adresă primăriilor din județ. Dar cel puțin după ce se termina programul de lucru, erai liber să-ți ocupi mintea cu altceva. Lucrurile se întâmplau greu și foarte greu, mai ales în miezul Transilvaniei, cunoscută pentru lentoarea tradițională. Emailul a revoluționat întreg procesul. Chiar dacă la început nu a fost acceptat ca formă de comunicare oficială (adică, bre, unde-i ștampila, unde-i confirmarea de fax, unde-i sudoarea muncii? :D), ulterior, datorită ușurinței transmiterii mesajelor și diminuării costurilor, rețeaua a explodat. Chiar și așa, mai aveai o scăpare… nu ți-am răspuns pentru că nu am primit emailul, că s-a oprit pe server, nu am net acasă, îți răspund când ajung la servici… perioada asta a durat prea puțin, pentru că omul, în dorința sa de a comprima timpul și spațiul, a lansat device-uri după device-uri: webcam-uri, skype, chat, twitter, facebook… facebook. Locul unde un mesaj trăiește câteva minute. Locul de unde nu te poți ascunde, căci, nu-i așa, toți ne expunem free pe social media. De multe luni primesc mai repede mesaje instituționale pe facebook sau twitter decât pe clasicul (deja) email. Ai mobil cu net/wifi? Păi te bântuie mesajele de nici nu-ți poți imagina. Te prinde miezul nopții la un film la computer? Fă bine și răspunde-le oamenilor, că până mâine sunt impacientați. De când cu social media nu mai avem limite și nici bun simț. Nu atât pentru ceilalți, cât pentru noi. Viața se învârte cu atâta rapiditate, că creierul meu a amețit cu totul. Și mi-e dor de vremurile în care așteptai liniștit cu săptămânile după un răspuns la o adresă…