Pace, dragoste și avocado: obiceiurile proaste nu mor niciodată :)

DSC_0141

Oricâte grătare și oricâți cartofi prăjiți i-ai da țăranului, el tot ce știe aia mănâncă (slavă cerului că s-au inventat rețelele de hyermarket și globalizarea, că muream de foame pe malul Dunării :))) )

În altă ordine de idei, sucul de portocale crescute la Hălchiu de la Olympus este foarte bun, deși scump cu draci – la Lidl mi se pare că e unul de-al lor ușor mai ieftin:)

Noaptea muzeelor gălățene

Partea bună e că a fost cald, chiar mult prea cald, căci aerul condiționat în instituții publice culturale a funcționat într-un singur loc (oricum pe băștinași îi trage curentul dacă deschizi geamul la mașină sau la casă :)) ). Am vizitat două secții ale Muzeului de istorie, pe Nemo și prietenii la Muzeul de Științele Naturii  și Muzeul de Artă Vizuală, cel devenit faimos pe facebook datorită locației în care se află, la parterul unui bloc comunist – de fapt el se afla într-o altă locație, care a fost retrocedată popilor ortodoxi, care nu aveau unde să-și expună moaștele și icoanele; partea bună este că din toate muzeele vizitate, a fost locația cea mai mișto, cea mai renovată și care ne-a plăcut cel mai mult – oamenii zic pe site că sunt primul muzeu de artă contemporană românească, înființat în 1967; nu au cine știe ce patrimoniu, dar este drăguțel și colorat. Colegii de la Științele naturii s-au scos cu o expoziție temporară cu insecte și animale împăiate din Africa, care avea și un strop de interactivitate cu tablete, că în rest aceleași pietre și aceiași pești:) Iar istoria…. oh, istoria…. una din secții am impresia că are lambriurile de pe vremea lui Ceașcă și expoziția maximă a fost cu uniforme militare, printre care cele ale IGSU :)))) Oricum oamenii pe aici au niște fetișuri cu soldați (poate din cauză că-s prea aproape de Ucraina? :D)

În altă ordine de idei, m-a pus necuratu să întreb în Muzeul de istorie dacă închiriază costume – nuuu, doamne feri, doar cei de la teatru – și dacă organizează evenimente – nuuuuuuuu, doar simpozioane și prezentări.

Concluziile serii au fost două: biletele pe aici costă 5-6 lei, de ce plm ai sta la o coadă pentru a vedea o expoziție permanentă prăfuită când ai putea bine mersi să mergi într-o zi în care nu e nici dracu?? – no bine, noaptea muzeelor, succes maxim :))) Și poate ar trebui să privatizăm muzeele, căci unele dintre ele zău dacă merită să stea deschise…

DSC_0002

Popisme

Vreau un câine.

Nu, eu vreau un câine.

Nu, că ți-l dau pe al meu, dacă mă plictisesc:)

……..

Păi și dacă plecăm de acasă?

Îl luăm cu noi.

Păi și dacă nu putem să-l luăm cu noi? Că vezi că oamenii pe aici sunt cam proști…

No bine, atunci îl ducem la mama:)

 

 

via pinterest

via pinterest

Din toamnă 4 filme despre Chicago și niciunul despre Brașov

La început a fost Chicago Fire, despre pompieri și servicii de urgență asimilate. În anul următor am aflat că pompierii sunt prieteni buni cu polițiștii, ăia din Chicago PD, care au un șefuț puțin corupt, dar care între timp s-a dat pe brazdă. Până și-a revenit ăsta a mai trecut un an și fratele unui subaltern a primit un post în Chicago Med. Taman anul ăsta când se pregătesc alegeri și lucrurile sunt atât de înfocate prin oraș cu polițiști albi și mucoși negri mincinoși și cu arme letale, de procuratura și-a scos la înaintare echipa specială, din Chicago Justice. Ideile nou-nouțe, pe NBC din toamnă.

Între timp niciunuia nu i-a trecut prin cap să facă măcar un serial pe youtube despre Brașov. Dar luați de aici ideea, e gratis😉

PS: dacă reușiți să scoateți un pilot cu pectoralii lipsă ai lui Godină, vreau să mă treceți la drepturi de autor😛 :)))))

Chicago Fire via pinterest

Chicago Fire via pinterest

Lumina de pe Victoriei și jungla verde de pe Mircea cel Bătrân

Presupunem că ai o anumită sumă de bani pe care o produci lunar, din care trebuie să plătești întreținerea și utilitățile apartamentului în care stai, mâncare, haine, distracții, etc. Ești o persoană cât de cât informată, n-ai câștigat în veci la loto și nici la pariuri sportive, muncești pentru bani lunar că mătușa Tamara ți-a lăsat doar apartamentul, nu și renta viageră și prietenii nigerieni în mod ciudat îți trimit doar emailuri, fără niciun ban electronic în ele. Și nici n-ai șanse pentru o amantă putred de bogată în următorii ani (ți-a citit o țigancă în palmă, în parcare la mall, deci e chestie sigură). În aceste condiții, la fiecare început de an, e musai să faci puțină planificare pentru cei 20 de firfirei pe care îi generezi lunar. Mergi sau nu în concediu? Poate, dacă bei mai puțină bere. Cumperi iphone nou? Sau poate o canapea care să nu mai scârțâie când faci sex la două noaptea cu vreuna agățată de pe net. Schimbi termopanele în fiecare an? Dai cu lavabilă la două luni? Schimbi țevile zilnic? Dar farfuriile? Plm Georgel, ai un trash-the-house party în fiecare lună? :)))

No bine și dacă ești capabil să-ți gestionezi bugetul personal de ce crezi că bugetul orașului este un sac fără fund? Dacă prioritizezi personal, de ce nu ești capabil să prioritizezi la nivel comunitar? Că banii proștilor sunt și banii tăi!

PS1: pe Mircea cel Bătrân, în zona de case s-a plantat gard viu cu vreo doi-trei ani în urmă. De ce? Nimeni nu știe, deși o explicație logică este că erau musai de cheltuit niște bani și gardul viu era un business bun, pentru că-i prețul la fir. Faza e că asta e una din puținele străzi din oraș cu zone verzi la fiecare casă, zone care erau îngrijite și pline de flori. Dacă problema ar fi fost cele câteva bucăți neîngrijite, s-ar fi putut face o întâlnire cu proprietarii și pus în vedere că trebuie să planteze gazon sau ce o fi cel mai simplu de îngrijit, dat material și la revedere. Dar nu, niște deștepți de la spații verzi au plantat gardul drept pe mijlocul spațiilor, printre copaci și flori, fără nicio logică. În unele zone s-a prins, în altele așa-și-așa, de arată ca o mică junglă urbană. Sau ca la proști. Ca să rimeze cu orașul verde al tâmpiților din primărie. Și cu restul copacilor care au fost toaletați la maxim, de au mai rămas doar cioturile de ei…

PS2: Mintea strălucită a strategilor de campanie electorală a independentului- actual primar pdl/pnl-ist Scripcaru a lansat zilele trecute o știre despre cum se vor schimba stâlpii de iluminat public de pe Victoriei. Sper că sunteți extaziați și că ați avut și minim două orgasme spontane (dacă ați avut un atac de cord, nu uitați să mergeți la spital cu propriile substanțe de dezinfectat). Momentan nu pricep de ce trebuie schimbați: le-a expirat durata de utilizare? S-au stricat? Sunt prioritatea cartierului? (dacă cineva zice da, zău că îl închid o noapte în ghenele de gunoi ale comprest!!!) Cât vor costa? Ce-ar fi să începem să ne folosim creierul înainte de a lua decizii? Se poate?

 

Facebook trending nu este chiar organic și campania electorală este jenantă

Dacă v-ați chinuit neuronul ca mine ani la rând încercând să promovați tot felul de chestii colorate pe rețele sociale cu un buget zero, probabil că ați citit cu interes știrea despre editorii facebook (dacă nu, relax, n-ați ratat nimic, carry on:) ) Prin preistoria internetului, lucrurile erau cât de cât frumoase, creșterea organică și direct proporțională cu numărul de prieteni și interesul lor pentru un subiect ca altul și creativitatea zburda pe, prin și între cabluri. Doar că nimic nu este gratis pe lumea asta, nici chiar netul și rețelele sociale, drept urmare facebook și prietenii săi au început să se joace cu tot felul de instrumente, monetizând fiecare secundă petrecută de utilizatori. Între timp Mark are un kinder nou, deci nevoie de bani de pampers, investitorii probabil trebuie să-și schimbe cauciucurile noi la yaht și/sau să-și mai cumpere vreo insulă nouă pentru parașutele de amante neveste, drept urmare organicul nu mai este organic (între noi fie vorba, nu e nici chiar bio, dar asta este o mâncare pentru un alt pește. pardon, articol). Cam de pe vremea când paginile au început să conteze mai puțin decât conturile și like-urile indienilor să se vândă la pachet cu 2 dolărei, putem presupune că băieții creativi de peste Ocean au început să exerseze mâna invizibilă a rețelei sociale. Doar că ne-am prins toți oficial numai în momentul în care s-a dat la tribună că știrile despre republicani sunt ușor manipulate în Trending Topics. Și surprize-surprize, nu doar facebook face asta, ci cam toți – twitter, snapchat șamd. Cum ne afectează această informație? În primul rând când veți avea timeline-ul invadat cu chestii comerciale apărute din senin sau cu informații prea puțin relevante pentru voi personal, să nu vă mai mirați și nici să nu vă dați cu capul de laptop, că nu prea aveți ce face – niște dobi care scriu algoritmul plus niște editori decid pentru valorile dumneavoastră. organic. Din punct de vedere al omului care trebuie să genereze conținut de campanie în tot acest zgomot infernal fără a marca sume substanțiale, cred că unica soluție este de a rămâne de bun simț și nițel creativ.

Și dacă tot am deschis subiectul campaniei, două-trei rânduri despre campania electorală pentru locale. Multă lume – inclusiv eu – este dezamăgită de calitatea candidaților și de faptul că persoanele cu oareșce competențe profesionale nu sunt interesate de a-și asuma responsabilități de reprezentativitate. Pe de altă parte s-ar putea ca anul acesta să vedem un minim al procentelor de participare la vot. Eu cred că noi românii nu prea le avem cu civismul, pentru că nu suntem învățați cu așa ceva – la școală dacă deschizi gura, ți-o iei peste bot, în familie, cam la fel, iar societatea nu și-a construit mecanisme suficiente pentru a sprijini dobândirea de competențe în acest domeniu și toate acestea adunate dau ca rezultat faptele de mai sus. Din fericire există un fel de mișcare de rezistență construită în general pe nervii oamenilor sătui de tot felul de probleme (am văzut rezultate chiar și în Brașov, chiar dacă nu pe subiecte majore, ca de ex. Tetkron) și pe ici-colo, câte o persoană instruită, care știe cu ce se mănâncă subiectul. Pe de altă parte potențialul este uriaș: imaginați-vă ce ar însemna ca toți kinderii de la o anumită vârstă să fie implicați în tot felul de dezbateri, acțiuni, voluntariat, activități pentru a-i familiariza cu tot acest proces de luare a deciziilor de la o vârstă cât mai fragedă; sau de a iniția consultări cetățenești pe bune, nu doar de ochii lumii:) Dar pentru asta este nevoie de o schimbare de paradigmă (no bine, Popa, iar ne iei cu termeni din ăștia? da, iar:) ): de a înțelege că cetățeanul este stăpânul nostru și de a defini binele public. Revenind la campanie, cred că toate rahaturile cu “a lui e mai mică decât a mea” sunt inutile atâta vreme cât tu nu ești capabil să arăți ce știi să faci cu aia mare a ta. Iar evaluarea de probleme nu se face în campanie electorală (și nici nu înseamnă rezolvare de probleme). Cred că până nu vom reuși să comunicăm corect gramatical (da, spațiul se pune după virgulă, nu înainte; da, pe facebook se comentează cu diacritice; da, hatereala pe net e absolut penibilă) și de bun simț, vom rămâne tot la nivelul analfabet al sistemului administrativ actual. Și tinerii cu creier, care pot genera creștere economică și valoare adăugată vor pleca încotro văd cu ochii. Și toate lozincile cu “orașul de poveste, verde, cel mai turistic, motorul regiunii, plm” nu vor folosi nici măcar pentru șters la cur.

via pinterest

via pinterest

N-au câștigat cangurii, ci ucrainienii #eurovision

Cum am ratat ediția de anul trecut, habar n-am avut că Australia a devenit parte din concurs (sau poate am citit pe undeva, dar n-am reținut informația…), de anul acesta participând în semifinalele de calificare. Alte noutăți ale competiției 2016 au fost transmisia în direct pe youtube (peste 300 mii de utilizatori), extinderea transmisiei în SUA și jurizarea diferită, în doi pași – votul tradițional al juriului și votul publicului, cuantificate separat. Pe lângă rochiile sclipitoare la propriu (serios, parcă și-au turnat toate glitter pe ele :))) ) și ținutele picate din Game of Thrones, tonele de efecte speciale și soundul pop – au prins finala 2 melodii rock și una country – Eurovisionul de anul acesta a fost de bun simț, cu foarte mulți soliști tinerei. Un alt efect al Europei unite (da, știm toți, sunetele pe computer sună cam la fel peste tot în lume) a fost utilizarea excesivă a limbii engleze. Yap, ladies and gentleman, cu excepția Italiei, Franței și Ucrainei (ultimele două cântând fifty-fifty) toată lumea a cântat în engleză, mai puțin tipa din Austria care a cântat în franceză. De unde rezultă că în viitorul apropriat va fi mai folositor să înveți întâi engleza și abia apoi limba țării tale. În rest, s-a votat politic, un prezentator a apărut cu un câine (URA!!), grecii au dat 12 puncte rușilor și toată lumea a fost convinsă că va câștiga Australia, care a luat majoritatea punctelor voturilor naționale, dar, surpriză, votul publicului a mers către Ucraina și Rusia. Drept urmare la total voturi ucrainienii au câștigat ediția din acest an cu o melodie politică și diferită ca ritm (nicio noutate din acest punct de vedere, cam toate melodiile care au câștigat au avut ceva diferit față de majoritatea celor intrate în competiție). Nu cred că a înțeles nimeni cum s-a contorizat votul publicului și de ce au fost diferențe atât de mari între minimul și maximul de puncte, dar nici nu mai contează, Eurovizionul nu pleacă la canguri, el rămâne în Europa :)))) Sunt curioasă de unde se vor împrumuta ăștia de bani pentru organizare, dar noah, poate îi ajută prietenii ruși :))) Ah, da, și Justin Timberlake a fost super-ultra-meseriaș!!