Cărți, scene și manele – ediția februarie 2023

Oceans rise, empires fall
We have seen each other through it all
And when push comes to shove
I will send a fully armed battalion to remind you of my love!

Hamilton, You’ll Be Back

“Elizabeth,” Harriet scolded her. “You can’t just let Mad do whatever she wants.”

“You’re absolutely right, Harriet,” Elizabeth said without taking her eyes off three test tubes. “You’ll notice I’ve moved the knives.”

“Elizabeth,” Harriet implored. “You have to watch her. I found her crawling into the washing machine yesterday.”

“Don’t worry,” Elizabeth said, still staring at the test tubes. “I never start a load without checking first.”

Lessons in Chemistry, Bonnie Garmus

Dacă tot este cu dragoste luna aceasta, luați de aici. 😀

Hamilton, puteți vedea varianta scoasă de Disney în 2020. Dacă iubiți muzicalurile, puneți-l pe listă, chiar dacă subiectul este mai puțin interesant. Imaginați-vă un spectacol rap despre pașoptiști. Exact. :)) Dar își merită premiile.

Harry & Meghan, documentarul este interesant, dacă vă pasionează celebrul cuplu și poveștile de dragoste între prinți și actrițe; dacă vreți mai mult, puteți citi și cartea lui, Spare, care există tradusă și în română și este hitul începutului de an.

Good Luck to You, Leo Grande, face parte din trendul cu “iubiți-vă corpul” chiar și după pensie, dar cred că aș fi putut fi ok și dacă nu o vedeam pe Emma Thompson în scene nud.

Emily in Paris, sezonul 3 a ieșit la final de decembrie și evident că va urma și sezonul 4, pentru că toți o iubim pe Lily Collins și suntem puțin îndrăgostiți de Lucas Bravo. Big like pentru haine colorate, locații de filmare, tocuri, haute couture (într-o vreme în care magazinele promovează treninguri și șlapi), muzee, mâncare bună, savoir faire, mers cu trenul; dar nexam acțiune, am avut senzația că e un show scris de interni, păcat.

Maybe I Do este pe listă de când era doar o idee. E cu Richard Gere, people!!! Sper să nu fie super prost. :))

Book Club 2 apare în mai.

Your Place or Mine, cu Reese Witherspoon și Ashton Kutcher, vine pe Netflix.

1883, 1923 și Yellowstone. Primele sunt derivate din ultimul, toate cu cowboy și scrise de Taylor Sheridan, care este dintr-o dată super în vogă. Toate sunt cu mega distribuții și mai urmează încă o serie, din câte am citit.

Teambuilding, regizat de Alex Coteț și care a încins spiritele pe internet, este o comedie despre corporații, practic un Nea Mărin adaptat la vremurile actuale, în care, în loc de praz, avem votcă și droguri. Noi ne-am uitat toți la el și ne-am distrat, ceea ce este ok. Și n-am învățat nicio înjurătură nouă, cu excepția “kind reminder”.

Puss in the Boots: The Last Wish, e la fel de simpatic ca primul film.

The Wedding Veil, de pe Hallmark, sunt 6 filme, că sunt 3 prietene, și fiecare are deja două episoade și posibil să mai urmeze și anul viitor altele, sunt în stilul consacrat, dar merită puse în listă pentru rochiile colorate, bijuterii și pentru rujuri. Plus promovare pentru Italia și Grecia. Și Victor Webster. LOL. 😀

Lessons in Chemistry este de pe lista de final de an cu cărți a lui Obama și va beneficia și de o ecranizare. Este genul mediocru-simpatic, ceea ce se poartă la ora actuală.

Luați cu unul din monologurile regelui din Hamilton. 🙂

Cum te ajută statul să fii antreprenor în HORECA

O firmă deschide un restaurant etnic într-o locație din centrul Brașovului. La o săptămână-două după deschidere este amendată și închisă temporar de Protecția Consumatorilor, pe motiv de nerespectare a legislației din domeniu. Știrea aici. (Habar n-am cine sunt și n-am comandat de acolo).

M-a mâncat curiozitatea să verific niște site-uri oficiale, să văd dacă o persoană care ar vrea să deschidă un business în HORECA și este de bună credință are acces la un ghid cu ce trebuie să facă, autorizații etc.

Am căutat informații pe site la Protecția Consumatorilor, Registrul Comerțului, Camera de Comerț și Industrie Brașov și Ministerul Antreprenoriatului și Turismului și concluzia este că ești pe cont propriu. Există repertorii legislative – succes la citit și priceput legaleza! – dar în rest nu găsești nimic. Ceea ce înseamnă că, în practică, după cum te duce capul, vei învăța de la prieteni cu afaceri asemănătoare sau eventual vei cere consultanță de la vreuna din instituțiile menționate și poate dai peste vreo persoană care o să îți spună și două cuvinte pe lângă celebrele “citiți în legislație”. Plus google și plătit firme de specialitate (mă îndoiesc).

Eu cred că atunci când închizi restaurante care tocmai ce s-au deschis, problema nu este doar la afacere, ci și la instituția de control. Care, by-the-way, este de prevenție și control, de când s-a inventat ea pe planetă.

În paranteză fie spus, dacă patronii din HORECA locală sunt doar la furat, atunci discuția devine mai largă și trebuie să includă și alte instituții, de ex. Primăria, Poliția Locală și cea economică. Dar eu, optimistă incurabilă, nu cred că toată lumea vine în Brașov pentru țepe. Închis paranteza.

Ce s-ar putea schimba? În primul rând site-urile actualizate și simplificate pe nevoile beneficiarilor – când faci site-ul principala întrebare nu este “ce vrea să citească directorul instituției?”, ci “ce vrea să găsească Georgel rapid?”. În al doilea rând, cu puțină cooperare instituțională și bunăvoință, când omul și-a deschis firma la Registrul Comerțului, primește o hârtie cu pașii următori, autorizațiile necesare și persoanele de contact pentru consultanță și el nu poate să-și ia autorizația până când organele de control nu l-au vizitat pe teren.

Este absurd să lași o firmă să deschidă de capul ei și să o închizi după câteva săptămâni. Este la fel de absurd să nu verifici firmele cu anii, după care să le bagi niște amenzi maxime, într-o acțiune din asta fulger, doar pentru că statul are nevoie de bani la buget.

În altă ordine de idei, părerea generală a publicului față de instituțiile de control nu este prea bună și este în picaj (evaluare făcută din comentariile de pe net). Ceea ce pe termen lung nu are cum să ajute la creșterea calității domeniul.

Iarna nu-i ca vara și vizitatul nu-i ca statul

Merry Christmăs de final de ianuarie! Astăzi abordăm subiectul diferenței între a vizita un oraș și a locui fizic într-un oraș, pe termen lung. În special pentru rătăciții din capitală și de la mare (de pe celebra axă), care au învățat de pe instagram că cel mai mirific loc din România se află la Brașov.

No bine, după cum bine zicea un filozof (încă în viață) de politician, iarna nu-i ca vara și, adaug io, vizitatul nu-i ca statul. Motiv pentru care, înainte să te muți într-un oraș, este bine să te gândești de mai multe ori. Eventual să testezi o vizită mai lungă.

Să argumentăm.

Când ești turist, ce te interesează în primul rând este infrastructura de turism. Care sunt zonele de făcut selfișoare pentru a te lăuda pe internet prietenilor. Care este cea mai ok cazare, fie ea hotel, pensiune sau apartament închiriat pe airbnb. Dacă găsești parcare. Dacă găsești unde să mănânci o ciorbă la suprapreț. Și în care mall găsești KFC și McD. Pe unde să mai pierzi timpul, dacă e programul prost la tv-ul din cameră. Șamd. Eventual, dacă ești un turist pârlit, o să cauți supermarketuri și o să te plângi că trebuie să faci consumație ca să poți folosi toaletele din barurile de lângă Biseria Neagră. Și dacă vii cu rucsacul în spinare, poate o să înveți că biletul de autobuz poate fi folosit 50 de minute prin oraș (60, la preț dublu de luna viitoare).

Per ansamblu, viața ta se va învârti între centrul turistic, vreo două malluri, cazare și o Tâmpa, Poiană și cam atât. Un procent oarecare va testa tangențial și muzeele locale, un subprocent va da o tură și pe la evenimentele artistice. Și toată lumea se va minuna de vai!natura, vai!curățenia, vai!clădirile, vai!celmaifrumosselfie. Aici mă mut, cu prima ocazie!!!

Dar ce se întâmplă când ai luat marea decizie și te muți în oraș? În primă fază ești în extaz. După ce trece euforia, începi să înțelegi că viața ta diferă total de cea a unui vizitator. Traseele tale includ acum locul de muncă, școala, magazinele, locurile de relaxare. Unde arunci gunoiul. De unde comanzi mâncare. Unde poți să ieși în weekend, în liniște (mai niciunde, că peste tot e plin de turiști). Unde schiezi (sigur nu în Poiană, că e plin de turiști). Unde faci orice alt sport. Dacă ai unde și cu ce, mai ales dacă îți cheltui banii pe factura de gaz, că nene, centrala merge aici 6 luni pe an. Minim. Unde parchezi nenorocita de mașină, mai ales dacă vrei să mergi și tu prin centrul vechi (niciunde, că e plin de turiști).

Bineînțeles că dacă faci parte din procent și subprocent, vei bifa toate evenimentele locale, și muzeele, și concertele și pe cele din alte orașe într-o clipită, că Brașovul este orice, numai oraș cultural, nu. Și vei începe să vezi, destul de repede, cum zidurile vechi mai au un pic și cad, cum clădirile vechi, mai au un pic și cad, cum străzile și dealurile, mai au un pic, și se duc la vale. Și vei începe să vezi mucegaiul din blocurile nou construite și vândute la preț de lux, și spațiul verde lipsă, și gunoiul de pe stradă, cu sau fără două picioare, și găinațul din parc, pentru că brașovenii apreciază ciorile mai mult decât altele și destul de repede te vei plânge și tu, ca restul băștinașilor, de aceleași subiecte, de cerșetori, de aurolaci, de mafioți imobiliari, de oraș sufocat, fără nicio viziune de dezvoltare.

Bașca, va trebui să te adaptezi și culturii locale. Să înțelegi de ce brașovenii închid la zece seara birturile și de ce stau în weekend acasă (spiritul Hygge local!). De ce lumea nu claxonează pe stradă și de ce nu ne grăbim ca proștii peste tot. Pe unde și când să te plimbi ca să nu dai nas cu ursul. De ce să nu ieși din casă cu gleznele goale. De ce toată lumea are măcar un polar și o pereche de bocanci.

Și poate la un moment dat vei înțelege că un oraș este o entitate complexă, formată dintr-o multitudine de oameni, culturi și caractere.

Și că degeaba și-a plăcut ție Brașovul când l-ai vizitat ca turist, dacă atunci când te muți aici, vii cu toate obiceiurile tale proaste.

Aragazul, astmul și Captain Planet

Earth! Fire! Wind! Water! Heart!

By your powers combined, I am Captain Planet. Go, Planet!

(Captain Planet and the Planeteers, 1990-1996)

Zilele trecute, unul dintre cele mai discutate subiecte a fost un studiu care arată că folosirea aragazului în spații neventilate mecanic a crescut cazurile de astm la copii, inclusiv mortalitatea datorată acestora.

Am văzut multe comentarii, din toate taberele și prima concluzie este că fiecare a promovat mesaje în funcție de poziția pe care o susține.

No bine, care este situația la noi? În România există zone unde se folosește gaz pentru gătit, din rețea și există zone fără, unde probabil alternativele sunt lemne, electric și gaz din butelie.

Ca să poți autoriza un punct de flacără (ex. aragaz), sunt o sumedenie de condiții de îndeplinit, printre care: condiții legate de volumul interior al camerei, ventilare naturală sau mecanică, gol pentru evacuarea gazelor de ardere, inclusiv detectoare obligatorii de gaz pentru încăperile cu geam termopan.

Cu alte cuvinte, nu poți autoriza nici un apartament privat, nicio bucătărie profesională fără să ai ventilație adecvată într-o bucătărie. Reglementările sunt atât de stricte din cauza numeroaselor accidente provocate și pentru că se lasă cu morți și daune materiale costisitoare.

Situația prezentată în studiu nu prea se aplică pe teritoriul nostru, decât pentru apartamente cu instalații și modificări ilegale – în paranteză fie spus, aș vrea să văd și eu unul din acesta, în condițiile în care la doi ani furnizorul de gaz vine în control pe teren…

Partea a doua legată de astm: din întâmplare fac parte din generația crescută iarna cu nasul în aragaz. În anii 80, când încălzirea centralizată mergea din când în când și se lua lumina, toată lumea stătea în bucătărie, cu aragazul pornit cu minim două ochiuri și cu o cărămidă pusă în cuptor, ca să radieze cât mai multă căldură. Iar iarna era destul de geroasă și cu zăpadă și nu prea îți venea să deschizi geamul, să nu iasă căldura… Deși eram toți cu mucii în nas, nu știu niciun kinder care să fi avut astm. Și nu știu nici copii tratați pentru hiperactivitate, deficit de atenție sau altele asemenea.

Este drept că vremurile se schimbă, apare altă tehnologie și preocupările omenirii se dezvoltă, iar cercetarea face parte din activitățile necesare pentru a fundamenta decizii publice, astfel încât viața noastră, a tuturor, să fie calitativ cât mai bună, pe tot parcursul ei.

Dar cred că orice informație trebuie interpretată în context. Și cu mai puține istericale.

Pe termen mediu și lung, gătitul, încălzirea și alte activități ar trebui să fie doar din surse regenerabile, ecologice, cu emisii cât mai reduse de carbon. Rămâne de văzut ce este posibil și ce nu și dacă trecerea va fi bruscă și dură sau mai lină.

Ca alternative pentru aragazul pe gaz avem deja plite electrice, cuptoare electrice, microundele sau plitele pe inducție (ultimele sunt promovate din ce în ce mai agresiv). Fiecare vine cu costuri asociate.

Până atunci, după cum zicea Captain Planet, “the power is yours/ puterea vă aparține!”. 🙂

Informatizarea statului

Impozitele și taxele locale în Brașov pot fi plătite pe site, durează 1 minut sau chiar mai puțin dacă ai salvate datele cardului sau la stații de plată SelfPay, este un tutorial pe facebook-ul primăriei. Practic, cu mici excepții de persoane în vârstă sau de nerozi, cozile de pe Dorobanților ar trebui să ajungă istorie.

A fost o discuție online legată de faptul că în primele 8 zile din an sistemul informatic a fost blocat, că-și făcea update la date. Sincer, nu mi se pare așa o mare problemă, atâta vreme cât este anunțat din timp.

ANAF a informat pe site că pdfurile inteligente (cele pentru declarații) nu mai pot fi folosite decât pe sisteme de operare aflate în suport la producător și cu toate update-urile la zi. Cu alte cuvinte dacă aveți un Windows vechi, va trebui să îl înlocuiți cu Win 10 sau 11. Este ușor amuzant, ce să zic, ținând cont că sunt persoane care încă depun declarații pe hârtie, pentru că nu au… calculator.

Cărțile noi de identitate biometrice, cu cip și procedura de eliberare a acestora se află în ultima etapă de dezbatere publică, după proiectul pilot de la Cluj Napoca. Formatul este mai mic, ceea ce este ok, designul este mai urât (părerea mea subiectivă) și de pe ele ar urma să dispară și informațiile legate de locul nașterii și adresa de domiciliu, informații care se vor regăsi doar pe cip. Dacă lucrați cu birocrație și documente, vor veni vremuri interesante.

O contraperformanță o reușește în această perioadă Carrefour din AFI Brașov, unde nu mai poți plăti cu aplicația decât la 2 case self-service! Bravo, sunteți cei mai tari!

Aveți două minute să discutăm despre gunoi?

La finalul anului trecut au început să se amplaseze noi ecoinsule prin oraș. Noile containere de gunoi, informatizate, automatizate și urmărite video, ar trebui să contribuie semnificativ la colectarea selectivă și să ajute cu cele două probleme, aruncatul gunoiului de către persoane care nu plătesc și umblatul prin gunoaie. Deși ar trebui să fie o prioritate, achiziționarea și montarea ecoinsulelor se face cu viteza melcului. (Și ultimele montate încă nu sunt funcționale…)

A doua noutate este apariția de containere selective pe bulevarde, pe lângă containerele clasice montate pe asfalt sau pe stâlpi. În tot Centrul Civic și Centrul Vechi, trebuie să fii nesimțit rău să arunci gunoiul pe jos. Inclusiv țigările. Și cu toate acestea, orașul este murdar.

În plus am dat peste un container pentru rahatul de câine, excelent, sper să ajungă să fie instalate cât mai multe prin oraș.

No bine, și acum niște întrebări:

N-ar fi ajutat dacă prioritizam ca investiție ecoinsulele în locul containerelor selective? Chiar așa de mult se colectează pe stradă, încât să merite banii?

Putem defini mai clar ce înseamnă ambalaje necontaminate? Folosim aceleași definiții bănuiesc și pentru containerele stradale, unde nu există posibilitatea de a clăti ambalaje, drept urmare vor sfârși la gunoi rezidual, așa că ne întoarcem la întrebarea de mai sus…

De ce nu se colectează resturile de compost separat?

Ce facem cu deșeurile medicale, în condițiile în care farmaciile din Brașov nu primesc medicamente expirate sau deșeuri de alt fel iar Comprest și BraiCata ne trimit la farmacii?

Pe când vom avea un program clar, repetitiv, anual pe site-ul Primăriei cu toate campaniile de colectă – obiecte mari, frunze, electronice etc?

Ghidul de colectare pe site-ul Comprest: aici, merită îmbunătățit.

Tot pe același subiect, sistemul de garanție-returnare ambalaje este în faza în care firmele trebuie să se înregistreze pe site-ul administratorului. Unele dintre ele (ex. Auchan Coresi) au deja platforma fizică, mai trebuie să modifice prețurile și să dea drumul programului. Din toamnă, dacă nu mai apare iar altceva…

Tot ce mi-a trecut prin cap #Ucraina (8)

Kiev. Kharkiv. Kherson. Kare este următorul?

Tenacitatea acestor oameni și rezistența lor în acest război absurd sunt cea mai bună motivație să ne ridicăm curul de unde stăm și să facem mai mult decât facem în acest moment.

Băi nene câte chestii avem de învățat de la ucrainieni! Și nu, nu mă refer la rețeta de borș, ci la reparat rețele electrice, la reziliență comunitară, șamd.

Pe de altă parte, trebuie să ne pregătim psihic și logistic pentru un conflict de durată, pentru că n-am văzut decât faza 1 până acum, în aproape un an de zile. Rușii au depozitele pline de armament, este drept că vechituri, dar rugina se scoate cu niște șmirghel și cu două lițe faci să meargă și juma de tanc – dacă nu mă credeți, întrebați posesorii de Dacii comuniste. Cum în atâtea luni nu am văzut niciun protest de amploare, nimic, nici măcar de la cei care au trecut granița, fugind de mobilizare, este clar că nația rusă are ceva lipsă în adn, de la Lenin și Stalin încoace, sau poate este doar rezultatul anilor de îndocrinare combinat cu sărăcie și abuz de votcă. Dar s-ar putea să fie nevoie de mulți ani, multe decese pe front și criză susținută sau de un eveniment cu totul neașteptat, ca să vedem o răbufnire în societatea rusă, precum în Iran. În plus, tot timpul vor exista nemernici, care încearcă să profite de situație, cum sunt în acest moment Ungaria, Austria, Musk, o parte din republicani șamd – și aștia sunt doar cei super vizibili, drept urmare trebuie să ne așteptăm la tot felul de turbulențe.

Pe lângă covid (să vedem care vor fi efectele de la noua strategie chinezească), criză gaz/curent, inflație, urmează un început de recesiune, un val de concedieri în IT peste ocean, care probabil va avea efecte și pe la subcontractorii din ro și un an de început alianțe pentru valurile de alegeri din 2024 – ceea ce înseamnă că dezinformarea și trolii ruși se vor activa pe orice subiect li se va părea relevant, unele mișcări nefiind neapărat logic.

Pentru generația mea, căderea comunismului din 1989 și atacul turnurilor gemene din 2001 sunt cele mai importante evenimente pe care le-am trăit; pentru gen Z, războiul actual le va defini viața de adult.

Mâncarea sănătoasă este un mit (2023)

Poți mânca sănătos doar dacă controlezi integral producția/distribuția și mediul. Probabil singurele care se apropie de definiția asta ar fi serele, presupunând că stau să testeze tot-tot-tot. Doar că și ele produc intensiv, că dacă poți crește salata în două săptămâni în loc de două luni, logic că nu o să faci agricultură bio. Ca să nu mai discutăm de semințele care au aceeași sursă… Și asta e doar zona de legume-fructe, că dacă ne băgăm nasul în zootehnie, nu mai mâncăm nimic.

În altă ordine de idei, microparticulele de plastic se găsesc mai nou în absolut orice. Și în continuare ne facem că nu știm, nu vedem, nu ne interesează….

Bineînțeles că există tactici de a încerca să te hrănești cât mai ok – asta e ca la matematică, ‘tinde către’ – și am tot discutat pe subiectul acesta, să te apuci de gătit, dacă ai timp, cu ingrediente de la zero, să citești toate etichetele și să te rogi ca producătorul să nu fie mai mincinos decât media, să cumperi direct de la producător etc. Dar vine la pachet cu un efort fizic, financiar și mental mai mare, combinat cu educație și accesibilitate.

În paralel trebuie să fii conștient că bio, vegan, zero chestii, din surse sustenabile, etc. sunt în primul rând etichete generate de departamentul de marketing cu scopul de a crește cota de piață și vânzările.

Culmea etichetării este ultimul meu tricou de la second, pe care scrie ‘bio cotton’ aka bumbac ecologic și ‘fair traceable CO2 neutral’ aka echitabil, trasabil și CO2 neutru, presupunând că erau și niște virgule pe acolo. Calitativ este mai slab decât toate tricourile mele din bumbac simplu, de acum zece ani…

Presimt că anul acesta va fi anul emisiilor de carbon și toate ambalajele se vor umple de etichete pe subiect. Dacă n-am dreptate, dau eu berea eco, artizanală, locală, din surse sustenabile și cu CO2 scăzut la finalul anului. LOL.

Concluzia? Putem continua așa sau putem începe să respectăm cu toții niște reguli de bun simț, printre care și cea de a nu ne mai fura căciula unii altora. Dacă reușim asta, inovația tehnologică va rezolva problemele legate de producție și vreme. Dacă însă vom continua să prioritizăm profiturile investitorilor și etichetele de marketing, atunci viitorul va fi destul de sumbru. Și chiar și metaversul se bazează pe fraieri în viață și portofelele lor….

Cărți, scene și manele – ediția ianuarie 2023

What if the next truly revolutionary thing is just to be totally normal?

Heathers

Mi-aș dori ca producțiile Hollywood să fie lovite de inspirație, la fel cărțile de pe raft, dar tare mi-e teamă că atâta vreme cât se pot face bani din producții mediocre ștacheta va fi coborâtă și mai jos…

Luna trecută, printre hârtii, și dezastre, și curățenii, și alte cele, m-am străduit să mă uit și la câteva filme de Christmăs, că, poate-poate, mă prinde și pe mine spiritul Crăciunului. Nope, nu m-a prins. Și, indiferent de rețea, filmele au fost atât de proaste, cu mici excepții, încât nici nu știu, o fi fost efectul Covid (că știm că cele din 2022 au fost filmate cu vreun an înainte), o fi fost de la război sau o fi fost de la industria care este în picaj…

Andor, not bad, chiar distractiv pe alocuri. Din franciza Star Wars – la un moment dat mi-am propus să revăd toate filmele. Cândva. 🙂

Three Pines, inițial m-am gândit că va fi cartea și sezonul, dar de fapt avem o carte ecranizată în două episoade, ceea ce este interesant ca tehnică, pentru că trebuie și un fir logic și scenariștii au ales pentru asta o poveste despre minoritatea nativă canadiană.

She Said, despre ancheta NYT avându-l ca personaj pe porcul, pardon, producătorul Harvey Weinstein, un porc ordinar, care a fost tolerat bine mersi de industrie ani de zile. De aici a pornit de altfel și mișcarea #MeToo, despre hărțuirea sexuală.

Dacă vă era dor de J Lo, joacă împreună cu Josh Duhamel în Shotgun Wedding, care pare genul de comedie super proastă, dar relaxantă, dacă este să ne luăm după trailer.

Ginny & Georgia are și sezonul 2. Dar luna viitoare. Și tot atunci avem ultimul sezon din Star Trek: Picard.

Am citit mai puțin anul trecut, dar am lucrat mai mult. Echilibru păstrat. 🙂 Am încheiat anul cu două cărți bunicele, Heat 2, care probabil va ajunge și film și All Good People Here, de Ashley Flowers; prima cu mafioți și cea de-a doua cu o micuță crimă. Și l-am păstrat pe Stephen King pentru început anul… 😛

DJ Bobo, dragi copii, se reîntoarce. I got the feeling somebody dance with me… 😛