Provocările vieţii actuale

Viaţa contemporană se împarte în: înaintea erei internetului şi în era internetului.

Oamenii făceau tâmpenii şi înainte de inventarea internetului. Doar că pe vremea aia nu stătea nimeni cu telefonul să te fotografieze sau să te filmeze şi să te pună pe net. Ştiai tu şi grupul tău de prieteni şi în cel mai rău caz episodul rămânea o amintire de care să-ţi aduci aminte la bătrâneţe. Şi chiar dacă cineva era pe fază şi imortaliza momentul, poza se regăsea într-un album privat, văzut în general de aceeaşi gaşcă de prieteni şi eventual cunoscuţi şi mai rar de către străini. Că probabilitatea de a vinde pozele şi a ajunge pe paginile unei reviste sau pe sticlă a tins întotdeauna către zero pentru majoritatea covârşitoare.

Diferenţa este că în prezent orice ai face sau zice, în orice moment al vieţii tale, poate ajunge subiectul unor postări sau poze sau al unor filme, care, odată urcate pe marele www, nu mai pot fi controlate. Informaţia se viralizează, dar problema nu e doar asta – există o tonă de indivizi care o descarcă şi o re-postează, drept urmare dacă nu eşti super hacker sau prieten intim cu Mark şi şefii lui Google, nu prea ai cum să mai kilăreşti informaţia online. În plus mai trebuie să faci faţă la două presiuni la fel de puternice precum presiunea de grup – de a distribui tu singur informaţia, că altfel eşti mort în algoritm, îşi pierzi relevanţa şi cum să exişti dacă nu eşti relevant pe reţele sociale; şi a doua, presiunea subconştientă de a genera cât mai mult, cantitate nu calitate, pentru că netul este nelimitat şi poate duce, motiv pentru care nimeni nu-şi sterge arhiva – chiar şi dacă ai vrea să ştergi, o să descoperi că e puţin mai greu decât să o generezi. Doar că oricine poate căuta arhiva de pe net şi ups, şcoala, angajatorul sau viitoarea nevastă s-ar putea să aibă un atac de inimă când o să descopere tâmpeniile pe care le-ai făcut în tinereţe. Şi dacă ţi se pare irelevant mai gândeşte-te că ai putea pierde o viză pentru ceva ce ai postat în online sau pentru ceva ce a fost postat despre tine în online – cum ţi se pare acum? Sunt puţine persoane care ştiu să îşi seteze setările de securitate pe reţele sociale şi încă şi mai puţine care le actualizează regulat. O altă problemă este că în cazul viralizării tâmpeniilor tale pe net, vei avea surpriza unor comentarii pe care este greu de crezut că le-ai putea auzi faţă în faţă. Una e să îţi zică prietenii că băi, alcoolistule, ce-ai făcut aseară şi alta e să citeşti câteva zile cum te fac troacă de porci zeci de necunoscuţi pe net, başca să mai ajungi la ştiri.

Dar lucrul asta l-au ştiut până şi înaintaşii – romanii, nu dacii – că de la ei vine expresia: verba volant, scripta manent. 🙂

Care sunt soluţiile? În primul rând responsabilitate în ce postezi şi ce distribui, chiar şi în grupuri de prieteni – în special în rândul adolescenţilor, relaţiile sunt destul de fluente. O altă idee ar fi întâlniri sau party-uri fără folosit camera foto sau video – până la urmă toţi o putem lua razna la un moment dat şi nu ar trebui să ne fie ruşine forever pentru aşa ceva. Apoi de a găsi alte modalităţi de a-ţi consuma hormonii şi adrenalina.

Şi dacă aveţi copii, discutaţi cu ei despre presiunea de grup şi cum să facă faţă acesteia – fie că e vorba de alcool, droguri, sex, balena roz sau alte năzbâtii şi încercaţi să demitizaţi informaţiile.

 

 

Că tot vine Paştele şi o să daţi iar haine la sărmani

Nici nu mai contează dacă o să le agăţaţi prin copaci (!!??), le puneţi în mijlocul mall-ului sau le duceţi direct la beneficiari (cazul cel mai fericit). Nici nu discutăm dacă donaţia va răspunde nevoii tale sau a sărmanului, că subiectul este tocat anual, de două ori pe an, cine are urechi, să audă şi cine are ochi, să citească.

Doar respiraţi adânc şi reflectaţi asupra următorului fapt: care ar fi impactul unui sistem care preia haine, alimente, mobilă şi altele pe toată durata anului – sistem care include atât organizaţii funcţionale, cât şi donatori educaţi versus care este impactul sistemului actual.

Love & peace & donatori educaţi 🙂

Politica de luni dimineaţă

Sincer, sper ca Cioloş să nu cedeze presiunii de a intra în USR sau PNL şi să-şi transforme organizaţia într-un partid nou. Cred că politica suferă major la ora actuală de lipsa unor platforme în care să se regăsească şi oamenii care încă îşi mai folosesc creierul şi care sunt capabili să gândească în viitor, nu doar în trecut sau prezent. Poate aşa reuşim puţină dinamizare şi profesionalizare. Ca să nu ne ducem naibii cu totul. Că eu la alegerile următoare nu mai am cu cine să votez. Gata. Mi-am epuizat toate ideile şi toate strategiile. Că de răbdare nici nu mai poate fi vorba :))) Şi în cazul în care aţi uitat mâine-poimâine (2018) votăm la europarlamentare, unde riscăm să trimitem iar nişte looseri precum actorul ăla de a fost faimos în comunism că-şi căuta buletin de bucureşti şi care ne reprezintă interesele naţionale într-un moment în care se negociază strâns viteze diferite prin UE şi sincer aş vrea ca Ro să prindă viteza aia de net, nu viteza căruţei. If you know what I mean…

Din alt punct de vedere aş vrea ca băieţii şi fetele de prin partide să se pună la o masă cu cafeaua aia luată de la Starbucks şi să ia o hârtie refolosibilă şi nişte creioane în mână şi să-şi clarifice doctrina politică. Scrieţi bă muppeţilor clar cum vedeţi voi indivizii, statul, comunitatea, relaţiile dintre ei, capitalul, cyborgii, colonizarea lui Marte şamd. Să nu ne mai trezim în mijlocul mandatului că şefa de partid susţine familia tradiţională când partidul susţine pe site că “liberalismul are în centrul său individul”. După care rezumaţi în propoziţii simple, pe înţelesul kinderilor de clasa a V-a şi tipăriţi-le pe pe copiuţe pentru toţi membrii de partid (opţional le puteţi da extemporal după ce i-aţi pus să memoreze şi să mănânce copiuţele). Da, ştiu, va fi un exerciţiu nasol, la finalul căruia se va lăsa cu sânge şi maţe răsfirate, dar măcar veţi avea proprietatea rahatului pe care îl promovaţi. Că dacă nu v-a învăţat la corporaţie până acum, vă învăţ eu: atunci când promovezi lucruri în care nu crezi, comunicarea suferă; atunci când nu ai valori comune, comunicarea suferă; atunci când nu ştii pe ce lume trăieşti, comunicarea suferă.

Şi vreau ca următoarea duminică să fie fără spălări de rufe şi contre de şcoală generală pe fb, dacă se poate, săru-mâna.

Uleiuri de corp

Teoria zice că ce e ok de băgat în gură, e ok şi de pus pe piele şi că pielea este cel mai mare organ al corpului, drept urmare este interesant de urmărit ce substanţe se absorb în corp pe această cale.

Eu am o piele cam uscată drept urmare m-am apucat de experimentat cu uleiuri. De salată :))

Pentru corp, dintre uleiul de măsline şi cel de sâmburi de struguri, îl prefer pe al doilea, pentru că se absoarbe mai repede şi nu lasă pielea atât de grasă.

Pentru faţă, cel puţin pe perioada iernii, uleiul de migdale dulci a fost super ok, intră repede în piele şi are efect vreo 2-3 zile.

Uleiul de cocos este solid ca textură, dar se lichefiază rapid, în contact cu pielea sau la temperatura camerei, are un parfum puternic specific şi este super ok pentru corp, faţă sau mască de păr (precum şi în ciocolată bounty :)) )

Peace & love & piele hidratată 🙂

Consultare publică europeană pe tema competenţelor cheie

Comisia Europeană vrea să actualizeze cadrul competenţelor cheie europene, drept urmare a lansat o consultare publică care are ca termen limită 19 mai. Orice persoană sau organizaţie poate completa formularul online sau poate trimite sugestii. Comisia este interesată în a primi feedback în special de la autorităţi şi organizaţii din domeniul educaţiei, furnizori de training, firme, cercetători sau practiţioneri în educaţie, instruire şi lucrători de tineret.  Mai multe informaţii aici.

 

 

Sapiens (2)

How did Homo sapiens manage to cross this critical threshold, eventually founding cities comprising tens of thousands of inhabitants and empires ruling hundreds of millions? The secret was probably the appearance of fiction. Large numbers of strangers can cooperate successfully by believing in common myths. Yet none of these things exists outside the stories that people invent and tell one another. There are no gods in the universe, no nations, no money, no human rights, no laws, and no justice outside the common imagination of human beings.

Ever since the Cognitive Revolution, Sapiens has thus been living in a dual reality. On the one hand, the objective reality of rivers, trees and lions; and on the other hand, the imagined reality of gods, nations and corporations. As time went by, the imagined reality became ever more powerful, so that today the very survival of rivers, trees and lions depends on the grace of imagined entities such as gods, nations and corporations.

Why did people make such a fateful miscalculation? For the same reason that people throughout history have miscalculated. People were unable to fathom the full consequences of their decisions.

One of history’s few iron laws is that luxuries tend to become necessities and to spawn new obligations. Once people get used to a certain luxury, they take it for granted. Then they begin to count on it. Finally they reach a point where they can’t live without it.

History is something that very few people have been doing while everyone else was ploughing fields and carrying water buckets.

Most people claim that their social hierarchy is natural and just, while those of other societies are based on false and ridiculous criteria. Modern Westerners are taught to scoff at the idea of racial hierarchy. They are shocked by laws prohibiting blacks to live in white neighborhoods, or to study in white schools, or to be treated in white hospitals. But the hierarchy of rich and poor – which mandates that rich people live in separate and more luxurious neighborhoods, study in separate and more prestigious schools, and receive medical treatment in separate and better-equipped facilities – seems perfectly sensible to many Americans and Europeans. Yet it’s a proven fact that most rich people are rich for the simple reason that they were born into a rich family, while most poor people will remain poor throughout their lives simply because they were born into a poor family.

Unjust discrimination often gets worse, not better, with time. Money comes to money, and poverty to poverty. Education comes to education, and ignorance to ignorance. Those once victimised by history are likely
to be victimised yet again. And those whom history has privileged are more likely to be privileged again.

Most sociopolitical hierarchies lack a logical or biological basis – they are nothing but the perpetuation of chance events supported by myths.

Ever since the French Revolution, people throughout the world have gradually come to see both equality and individual freedom as fundamental values. Yet the two values contradict each other. Equality can be ensured only
by curtailing the freedoms of those who are better off. Guaranteeing that every individual will be free to do as he wishes inevitably short-changes equality.

 

Money is also the apogee of human tolerance. Money is more open-minded than language, state laws, cultural codes, religious beliefs and social habits. Money is the only trust system created by humans that can bridge almost any
cultural gap, and that does not discriminate on the basis of religion, gender, race, age or sexual orientation. Thanks to money, even people who don’t know each other and don’t trust each other can nevertheless cooperate effectively.

(Sapiens A Brief History of Humankind, Yuval Noah Sarari)

Sapiens

Archaic humans paid for their large brains in two ways. Firstly, they spent more time in search of food. Secondly, their muscles atrophied. Like a government diverting money from defence to education, humans diverted energy from biceps to neurons.

Today our big brains pay off nicely, because we can produce cars and guns that enable us to move much faster than chimps, and shoot them from a safe distance instead of wrestling.

In contrast, humankind ascended to the top so quickly that the ecosystem was not given time to adjust. Moreover, humans themselves failed to adjust. Most top predators of the planet are majestic creatures. Millions of years of dominion have filled them with selfconfidence. Sapiens by contrast is more like a banana republic dictator.

Some scholars believe there is a direct link between the advent of cooking, the shortening of the human intestinal track, and the growth of the human brain. Since long intestines and large brains are both massive energy consumers, it’s hard to have both. By shortening the intestines and decreasing their energy consumption, cooking inadvertently opened the way to the jumbo brains of Neanderthals and Sapiens.

Homo sapiens is primarily a social animal. Social cooperation is our key for survival and reproduction. It is not enough for individual men and women to know the whereabouts of lions and bison. It’s much more important for them to know who in their band hates whom, who is sleeping with whom, who is honest, and who is a cheat.

(Sapiens A Brief History of Humankind, Yuval Noah Sarari)