Păi pe vremea mea…

ce nașpa sună, zău :)))

Pe vremea mea nu existau simulările. Că se presupunea că din orale, lucrări și teze ai suficiente cunoștinte pentru a trece un test final din materia celor patru ani. Valabil și pentru admiterea la liceu, și pentru bac, și pentru admiterea la facultate. Că nu existau nici dosare, nici repartizări computerizate. Păi și dacă nu dădeai simulări vreo doi ani la rând și nici variantele de teste nu erau publicate pe net (net? da’ crezi că exista net pe vremea aia? :)) ) atunci înseamnă că toți elevii aveau iq-ul cât grinda și erau deștepți-deștepți de tot? Nici gând :) Doar că pe vremea aia oamenii puneau mâna pe carte și învățau. Și făceau exerciții la mate din culegeri. Și citeau. Și discutau. Și mai alergau o tură după minge prin cartier, după care repetau procesul :)

Și tot pe vremea mea nici dracu nu învăța religie la școală, ca materie separată, cu profesori de religie și manuale care să te facă să nu dormi noaptea. Eu am prins doar unul sau două trimestre dintr-a opta noua reformă, băgată pe gât elevilor, prin intermediul orelor de dirigenție… pe șeștache, fără semnăturile părinților, fără acorduri; cu cizma în gât și cu amenințări de scăzut nota la purtare. Motiv bun pentru a exersa limbajul tendențios și ironia fină pe sărmanul popă și pe madam diriga, profă de sport :)) În liceu n-am făcut religie și, incredibil, sunt un adult responsabil, produc pentru societate și mă preocupă mai mult soarta celor din jur, decât pe onor distinsa bor. Și dacă aș fi părinte, nu mi-aș da în veci copilul la religie.

e567b72927cb170d803f184d47dd446b

via pinterest.com

Cum se folosesc spațiile publice de făcut sport și mișcare – update 2015

Pentru că vine primăvara.

Ideile de anul trecut sunt încă valabile (aruncați un ochi și peste ele, că nu strică să ni le reamintim :) )

Și în plus:

– îmbrăcămintea și încălțămintea contează și ele trebuie să fie adecvate efortului fizic. Nu este un lucru care ține de fashion, ci de sănătate, în primul rând. Încălțămintea nepotrivită îți nenorocește picioarele; hainele de oraș nu te vor lăsa să faci exerciții de flexibilitate, cele zece bluze nu vor lăsa transpirația să se evapore șamd. În special bunicii sunt cei care se suie pe aparatele de fitness în pantofi și hainele de piață.

– sportul și mișcarea pentru a avea efect necesită un anumit ritm, o respirație adecvată, concentrarea pe efort, capacitatea de a te relaxa. Muzica te poate ajuta, în anumite situații, conversațiile la mobil însă mi se par un stres inutil (luați-o ca pe o părere personală).

– aparatele de fitness sunt în general corelate cu greutatea și înălțimea utilizatorilor. Un țache de o șchioapă nu are ce căuta pe ele, chiar dacă are casca de bicletă pe scăfârlie. Că poate pica în nas de pe ele extrem de ușor. Un alt motiv este că în necunoștință de cauză le mai și uzează inutil. Și administrația locală cu siguranță nu le va înlocui…

– sportul și mișcarea sunt în momentul de față recomandate pentru un stil de viață sănătos (minim 150 de minute de efort moderat pe săptămână), sunt o modalitate de a ține bolile cardiovasculare și diabetul sub control (principali factori de risc în România) și în top zece a modalităților de combatere a stresului. Și cred că nu mai trebuie spus că după efort ciocolata și înghețata merg mai bine pe gât în jos și nici nu se depun :P

Conversații delicioase

Mă opresc la tarabă să-mi cumpăr o ridiche neagră. Ea se apucă să o cântărească și mă vede cu polenul în pungă.

– Ați cumpărat polen?

– Da, de vis-a-vis, zic eu.

– Da, am făcut și eu o cură de detoxifiere, continuă ea și începe să-mi povestească în cât timp i s-a curățat organismul…

Am plecat râzând, în timp ce mă gândeam că și în piață a luat-o lumea razna. :)

Țara arde și consilierii visează ong-uri prin care să șifoneze bani

Mă scuzați dacă sunt puțin acidă…

Deci, ca să începem românește, știrea locală a zilei nu e cea cu sinuciderea unuia din patronii Regiotrans (mda, încă o afacere de succes, care de fapt nu e de succes, că-i crescută artificial, cu subvenții, abureli și spăgi…) ci e cea despre ideea înființării unei federații de proprietari în Brașov, care, of course, să acceseze fonduri europene, fiind citat dl. consilier Vasile Martin.

No bine, câteva cuvinte despre asociațiile de proprietari la momentul 2015. Majoritatea ar putea bine mersi să se desființeze pentru că sunt niște organisme moștenite din comunism, majoritatea conduse de moși senili, care de-a lungul anilor și-au pierdut obiectul muncii care era colectarea banilor pentru plata utilităților. În majoritatea celor din Brașov la ora actuală se mai plătesc doar facturile de apă și cele de gunoi – Comprestul încheie contracte inviduduale, deci unica problemă nerezolvată este Compania Apa, căreia îi convin mai mult pierderile de pe rețea. De-a lungul anilor am mai purtat conversații vis-a-vis de taxele comune de pe scară (lift, electricitate, interfon) dar, să fim serioși, pentru fiecare există o rezolvare rapidă; inclusiv pentru clasica apă consumată de femeia de servici pe scară (pe voi nu vă stresează tembeleala cu sticla de apă lăsată pe hol???) Chiar și femeia de servici poate fi angajată de agenție specializată și facturată individual proprietarilor. Și ca să înțelegeți cât de eficiente sunt asociațiile de proprietari, cele din cartierul meu lucrează doar cu chitanțier, fără cont în bancă… plăți moderne, nema; casiera, o babă idioată; și discutăm de asociații manageriate de o firmă și cu cheltuieli cât de cât sub control (deși prea mari, din punctul meu de vedere). Apoi, dacă e să mă gândesc la azilul în care locuiesc eu, jumătate din proprietari sunt în drum spre cele 70 de virgine din rai, iar următorul sfert probabil va avea același destin în următorii maxim 10 ani. Rata de înlocuire a proprietarilor e sub 50%, moștenitorii fiind prin alte orașe, ceea ce va face ca multe apartamente să rămână nelocuite (apropo, subiectul ăsta ar merita o investigație); pe de altă parte va fi interesant când vor apărea chiriașii și tunurile la taxe (pentru că în Ro nu există o cultură a chiriei, drept urmare și proprietarii și chiriașii au deseori comportamente infecte). Și așa ajungem la ultima parte, care ar merita un efort de coalizare (dar nu neapărat sub forma asociațiilor actuale): reprezentarea drepturilor proprietarilor și chiriașilor în relația cu instituții diverse, de ex. primăria sau cu furnizorii. Păi dacă mă gândesc câte blocuri au fost țăpuite de către firmele de izolare, chestie care se întâmplă bine mersi în continuare, mai are rost să dezbatem acest subiect? Câte asociații ați auzit să discute despre planuri de dezvoltare în cartiere, despre eficiență termică (în alt context decât izolarea obligatorie), despre spații verzi, parcări etc? Câte asociații știți să se preocupe de infrastructura generală?

Trista realitate este că asociațiile funcționează strict din inerție. Iar instituțiile statului își aduc aminte de ele când se fac că fac dezbateri publice pe teme precum bugetele publice. Sau atunci când unuia îi mai sclipește neuronul că s-ar putea îmbogăți din fonduri, cum altfel, europene.

7 zile și…

Săptămâna aceasta m-am trezit din proprie inițiativă la niște ore extrem de dubioase. Adică 8. Sau 8 fără. Și mai ciudat nu m-a apucat somnul în timpul zilei și am uitat de gri, zăpadă și frig.

Vine primăvara!!! :P

via pinterest.com

via pinterest.com

7card, un nou imbold pentru a face mișcare și sport :)

Untitled

Ce este 7card și ce vrea el de la noi?

7card oferă de la finalul anului trecut acces la mai multe centre sportive din Brașov, în cadrul unui singur abonament. Adică în loc să plătesc câte un abonament pentru fitness, yoga, aerobic, dans șamd, achiziționez cardul și îl folosesc în toate locațiile partenere.

În acest moment în Brașov există 11 centre sportive + 1 în Sfântul Gheorghe, care pot fi accesate prin intermediul 7card, sporturile fiind variate: aerobic, arte marțiale, dansuri, fitness, kangoo jumps, pilates, spinning, squash, zumba. Partea faină este că acest card poate fi folosit în aceleași condiții și în celelalte orașe acoperite de 7card, respectiv București, Cluj Napoca și Timișoara – aproape 150 de cluburi în total și rețeaua se va extinde, urmând a acoperi gradual toate orașele mari din țară. În capitală sunt cele mai multe cluburi și de două ori mai multe sporturi. Cardul are și o aplicație activă și pe site, și pe smartphones, prin care poți vedea toate locațiile și poți selecta sportul dorit :)

La finalul anului 2014, rețeaua număra peste 6.000 de abonați activi, în creștere cu 150% față de 2013, și un număr de 142 săli, în creștere cu 180% față de 2013. În 2014, 7card a facilitat accesul și la centre de sport din afara Bucureștiului, pentru anul în curs fiind vizate alte 4 orașe importante din țară. Cifra de afaceri a 7card este estimată la aproximativ un milion de euro în 2014, iar pentru 2015 se prognozează dublarea acesteia. ”Anul acesta intenționăm să depășim 10.000 abonați, peste 200 de de săli și să încheiem parteneriate cu operatori din alte orașe importante ale țării”, spune Andrei Crețu, cofondator al 7card.

Cam care sunt costurile?

Valoarea medie a abonamentului plătit de brașoveni este de 94 de lei.

La nivelul pieței de fitness din Brașov, bugetul mediu lunar pentru un abonament la o sală de sport este de 130 de lei, prin comparație cu abonamentul 7card, care este cu aproximativ 20% până la 50% mai mic, în funcție de companiile care îl oferă ca beneficiu angajaților. Din totalul abonamentelor făcute, 60% sunt pentru femei. De altfel, femeile sunt cele care ajung cel mai des la sală, având în medie cu 20% mai multe intrări pe lună față de bărbați. Cele mai aglomerate zile la sălile din Brașov sunt lunea și miercurea.

Pentru 2015, se estimează că numărul celor care vor ajunge în centrele sportive din Brașov va fi cu aproximativ 10% mai mare decât în 2014.

Cum se achiziționează?

Cardul este un produs destinat companiilor, fiind accesat în principal de angajații acestora. După numărul de abonamente, cei mai mulți care-l folosesc activează în industrii precum IT, consultanță, telecom, dar și mari jucători activi în parcurile industriale din împrejurimile Brașovului.

”Se constată că, din ce în ce mai mulți angajatori din afara Bucureștiului aleg să ofere abonamente la sală angajaților pentru a-i motiva și a-i fideliza. Un procentaj de peste 35% dintre abonamentele 7card sunt oferite ca bonus salarial angajaților”, spune Andrei Crețu.

Dintre programele de aerobic speciale la care participă abonații, cele mai cerute sunt: zumba, pilates, yoga și tae bo.

”Se poate constata în 2014 o cerere crescută pentru cluburile sportive care oferă posibilitatea practicării activităților cât mai diverse, de la dansuri, squash la escaladă. Un mare accent se pune pe antrenamentele multifuncționale (ex. Crossfit)”, spune Iulian Cîrciumaru, cofondator 7card.

Despre 7card

Un card unic de acces la o gamă variată de activități sportive, 7card se adresează atât angajaților, cât și companiilor, aducând beneficii reale de flexibilitate, diversitate și ușurință în utilizare. Abonații 7card sunt angajați ai companiilor din domenii precum IT&C, pharma, retail, bănci, FMCG, telefonie mobilă, asigurări etc.