Societatea românească din comentarii

Citeam zilele trecute o carte scrisă de un american despre Big data și minciunile din online și despre cum uneori linkurile spun mai mult decât postările utilizatorilor, că sunt mai aproape de adevăr. Mi-am adus aminte de asta citind comentariile băștinașilor la un articol privind asigurările obligatorii pentru locuințe. Conform legislației toți proprietarii trebuie să-și asigure locuințele, dar trăim în România, deci avem comentarii de genul “O alta metoda de a fura bani.”, “Cineva din “dragii nostri “guvernanti a inccasat peschesul de la societătile de asigurări.”, “sa o oblige pe masa..ca pe mine nu” (copy-paste de pe fb). Probabil că aceeași cetățeni respectabili ai societății au votat pesedeul de la care așteaptă un trai mai bun și luminos și acoperirea daunelor atunci când dezastrul va lovi. amin.

PS: Legea e din 2008, a fost actualizată în 2013, și primăriile sunt cele care pot aplica contravenții – hai cu amenzile nea Scripcaru!!!!

Advertisements

O simplă explicație despre civism

Citizenship skills are not inborn; they are learned. Youth policy has an important role to play in building a strong democracy. Research evidence shows that the lack of democracy education leads to cynical attitudes towards politics, a low voting turnout and mistrust in politicians, political parties and political youth organisations. Without citizenship education young people are more vulnerable to peer influence into extremist and violent political movements. (via Consiliul Europei)

Pe scurt, totul se învață și dacă nu suntem capabili să oferim tinerilor experiențe de învățare – prin școală, familie, centre de tineret, etc – atunci nu are rost să ne plângem că tinerii nu votează, tinerii sunt apatici, tinerii sunt extremiști și violenți.

Că am văzut zilele trecute pe net un comentariu legat de studenții brașoveni care sunt nu știu cum și pe dincolo (ah, să vedeți cum era pe vremea mea 🙂 ), dar și niște contre legate de votul it-iștilor.

Soluții: trimiteți copiii și tinerii la activitati de profil, susțineți centrele de tineret și ong-urile care mai există (că-s pe cale să moară toate), cereți-le profesorilor să includă măcar o sesiune civică la școală. Măcar atât dacă mai mult nu se poate…

Guvernului îi stau în gât ONG-urile

Motiv pentru care de anul viitor sponsorizările vor deveni o amintire frumoasă, căci odată cu noul cod fiscal, majoritatea firmelor vor plăti impozit pe venit și nu vor mai avea din ce profit să deducă sponsorizarea. La asta se adaugă faptul că cei care lucrau cu contracte part-time s-ar putea să fie forțați să plătească în continuare taxele la minim pe economie, care va crește cu contribuțiile angajatorului. Plusăm cu faptul că finanțările de pe piață s-au redus considerabil față de acu 2-3 ani și că faimoasele granturi de la UE ori sunt blocate prin nu știu ce sertare, ori sunt inaccesibile pentru majoritatea organizațiilor. Ah, și am uitat de donațiile individuale care posibil să scadă, că oamenii vor fi mai săraci, atâta vreme cât creșterea salariului minim va coincide cu creșterea inflației. Mai vreți? Posibil să dispară și 2%.

Poate ar fi cazul să investim în topoare, presimt că o să ne folosească…

La revedere parcul Tractorul?

Poate ați citit prin presă că Primăria Brașov a dat drumul studiilor de fezabilitate pentru un pod care ar trebui să facă legătura între Bd. Gării și cartierul Tractorul (zona Coresi) și să fluidizeze circulația. În momentul de față principalul drum este str. 13 Decembrie, cu 2 benzi pe sens și str. Zaharia Stancu, pentru cei care știu să o folosească. Deși eu am priceput că au existat 2 variante posibile, din ce am citit zilele trecute se merge pe varianta care ar trebui să facă legătura între terenurile de tenis de lângă Sala sporturilor și str.Turnului (un fel de varianta 3, că cică ar trebui să iasă lângă corpul J al Universității Transilvania, deși de acolo nu pricep ce și cum fluidizează că nu-s prea multe benzi pe sens și dacă se întoarce din Turnului înapoi în 13 decembrie nu s-a rezolvat nimic). Cunoscând creativitatea administrației locale există o mare posibilitate ca terenurile de tenis și o parte din parcul Tractorul să devină istorie.

Așa că folosiți parcul până încă mai există.

 

Tehnologia vieții

Așteptând să se dezinstaleze un program și filozofând despre ipocrizie și IT.

Zilele trecute am fost nevoită să-mi schimb laptopul. La o sumă similară ca acum 5 ani am cumpărat un laptop cu aproximativ aceeași configurație, cu un procesor ușor mai bun, dar cu win 10, care ar fi necesitat dublu de ram pentru a merge decent; cu touchscreen, dar cu mai multe grame în plus și o tastatură slabă. Am vrut să-l arunc pe geam după prima utilizare, dar până una alta lucrăm cu ce avem. Din când în când însă nu mă pot abține să nu comentez printre dinți despre goana pentru profit a producătorilor și despre toate update-urile la produse și programe, care le fac aproape nefuncționale… Ce mi se pare interesant este că deși tehnologia s-a modificat în ultimii 5 ani (de la hdd la ssd, de la usb 2.0 la 3.0 șamd), sistemele sunt din ce în ce mai slabe și scumpe – deși discutăm despre accesibilitatea tehnologiei informației, și despre abilitățile IT ale populației, și despre protecția mediului șamd.

Trist, aiurea, cam nasol.

100 de grame

Robert a comentat zilele trecute despre prețul ouălor, care s-a dublat în prag de iarnă. Acum asta nu ar fi nimic neobișnuit, România are pusee din ăstea inflaționiste pentru multe produse în anumite momente ale anului – de ex. florile care se scumpesc de 8 martie, roșiile în perioada bulionului (dacă nu este excedent pe piață) șamd. Peste asta se suprapun provocările UE + world, de asta în primăvară s-a scumpit icebergul la greu și tot de asta uleiul de măsline a ajuns mai scump decât uleiul de cocos. Mai adăugați profitul companiilor – că n-am auzit să falimenteze niciuna și efectul este cel pe care îl resimțim cu toții.

Dar dacă vreți să calculați scumpirile de produse din acest an luați în considerare că multe produse sunt vândute la o cantitate mai mică. Pachetul de unt nu mai are 250 de g, doar 200, idem brânza făgăraș, smântâna nu mai este 1 kg, doar 900 de grame, idem detergentul de vase. Ăstea-s câteva produse pe care le-am văzut în ultima vizită la supermarket, lista poate fi mai lungă. (Calitatea nu o discutăm, că deschidem cutia Pandorei…)

Dar no bine, potrivit #muiepsd suntem pe creștere economică, sper că o simțiți cu toții :))))

Și la ce o să ne folosească compunerea în viață tovarășa învățătoare?

“Prin propunerea tehnica, in ceea ce priveste descrierea tehnica a produselor, ofertantii vor trebui sa demonstreze corespondenta stricta a acestora cu specificatiile tehnice minime solicitate de autoritatea contractanta.

Nu se admite formularea propunerii tehnice in genul copy/paste din caietul de sarcini, acest tip de abordare atragand respingerea ofertei.

Propunerea tehnica va cuprinde in mod obligatoriu toate caractersiticile mentionate in specificatiile tehnice, aferente fiecarui produs  in parte, pentru care ofertantul depune oferta.”

Compuneri. În seap. În care spunem același lucru, dar fără copy-paste (wink wink lol). Într-o societate normală partea asta s-ar fi rezolvat cu o bifă și un câmp de informații suplimentare. În România se rezolvă cu un document, printat, semnat, ștampilat, numerotat și încărcat ulterior în vreo 2 locuri… ca să-și justifice și UTI existența.