A trebuit să merg până la Budapesta pentru un Doboș😛 A fost perfect în primul rând datorită companiei🙂
Și apoi, pentru că o prajitură nu vine niciodată singură :)))
Și ca să fie totul perfect, seara s-a încheiat cu încă un desert tradițional, Somlói galuska🙂
Ultima oară când am făcut cumpărături în piață, undeva la mijlocul săptămânii și mijlocul zilei, “fugită de-acasă cu ultimii bani de pâine” m-am trezit că băiatul care vindea cartofi nu a avut să-mi dea rest. Și-a întrebat toți colegii din stand, care au ridicat frumos din umeri, după care a fugit la magazinul naturist de lângă și într-un final parcă a reușit să schimbe banii la standul din față. Mi-am primit restul împreună cu un bon fiscal, care m-a impresionat până la lacrimi (zău, când ați mai primit bon fiscal în piață?), după care am început să filozofez, of course. Nu știu în ce măsură bonul fiscal ajută, mai ales că legumele și fructele sunt marfă perisabilă și vânzarea lor rapidă presupune o politică de prețuri extrem de flexibilă, dar știu sigur că plata cu cardul ar putea crește volumul vânzărilor. Eu am rar bani cash și prefer să plătesc peste tot cu cardul, în încercarea de a-mi ține cheltuielile sub control🙂 Ah, da, să nu-mi spuneți că nu e posibil așa ceva pentru că 1, în Suedia am plătit peste tot așa, chiar și la chioșcuri și 2, în State am plătit la hostel, cardul fiindu-mi scanat pe o device prins pe un smartphone (factura am primit-o pe email). Plus nouă ne place tehnologia (vezi viteza cu care merge netul la noi comparativ cu alte țări), deci condiții propice avem🙂
În altă ordine de idei în piață toată lumea se uită ciudat la tine dacă vrei să cumperi doar una-două bucăți, cum fac eu pentru că încerc să reduc la zero aruncatul mâncării, deși toți au cântare electronice. Motiv pentru care cumpăr din rețele. Doar că, nu știu dacă o fi de la noua lege cu x% mâncare românească pe raft, legumele și fructele din ultima vreme arată jalnic. De exemplu Kaufland vindea zilele trecute brocoli ofilit și/sau mucegăit cu aproape 4 lei bucata… nu știu ce fel de animale mănâncă așa ceva, dar pentru cele cu 2 picioare știu sigur că nu este indicat consumul de brocoli mucegăit🙂 Partea proastă e că nici în piață lucrurile nu stau mai bine – vara asta am avut șansa neașteptată de a cumpăra piersici/nectarine românești care miroseau senzațional și aveau gust (mda, în cele 30 de zile în care nasul meu și-a recăpătat simțurile suprimate de o alergie cronică); doar că din 4 bucăți aka 1 kg am aruncat mai mult de jumătate, pentru că au fost stricate sau s-au stricat într-o zi, în frigider.
Aștept cu interes studiul de impact legat de implementarea legii cu 51% produse românești și poate o dezbatere argumentată despre mâncare și canale de distribuție.
via pinterest
Dacă bunul simț ar prevala, multe chestii faine s-ar putea întâmpla. pam pam. (rimă neintenționată, mai ales că e luni dimineața și încă n-am băut cafeaua)
La nivelul Uniunii Europene se aruncă anual 88 de milioane de tone de mâncare, la nivel global aproximativ o treime din hrana produsă. Sursa aici. Există deja mai multe idei implementate care pot fi cercetate, discutate și replicate. Pentru curioși linkul este aici.
The Real Junk Food Project este o idee venită din zona anglo-saxonă și este un proiect de cafenele care gătesc cu ingrediente trecute de termenul de expirare și primite din surse diverse (horeca, bănci de alimente) și rețele de supermarketuri pentru unele cafenele locale; sunt deschise publicului larg și funcționează pe bază de donații.
După cum zic fondatorii pe site:
“We intercept food that is past its expiration date and use our own judgement on whether we believe the food is fit for human consumption or not, by smelling it, tasting it and visually inspecting it. We do not turn food away simply because it has ‘expired’, but we will never serve food that we believe is unfit for human consumption.”
No bine, cum vi se pare ideea de a găti cu mâncare expirată?🙂
Ministerul Sănătății a reușit – într-un final – să-și facă meseria, respectiv să dea un comunicat de presă privind situația epidemiei de rujeolă din România, din care aflăm că în primele 8 luni ale anului curent au existat 675 de cazuri în 23 de județe și 3 decese (din care pentru unul se așteaptă confirmarea). Comparativ, în anul anterior, au existat doar 7 cazuri și niciun deces. În Brașov au fost 33 de cazuri, în Sibiu doar 3 încadrate la sporadice și cele mai multe în zona Bistrița – Cluj – Mureș – Arad – Timiș.
No bine, și acu ce facem, o linșăm pe madam Steer, vârful de lance al campaniei anti-vaccin? Nu cred că este o soluție – și din punctul ăsta de vedere ar fi interesant de văzut care-s soluțiile juridice – dar dacă aș fi ministru:
Ăstea-s câteva idei care nu necesită buget special și care se regăsesc oricum în job description-ul angajaților MS. Din păcate nu avem date statistice despre profilul celor care refuză vaccinarea (dacă le găsește cineva, link vă rog), pentru că în funcție de ele, se pot genera o mulțime de alte soluții (chiar și clasicul pachet de stimulare cu vouchere financiare sau produse). O listă cu instrumente care pot fi adaptate și folosite – aici.
PS: La nivelul UE, între august 2015 – iulie 2016 au fost raportate 1891 cazuri, cele mai multe în Italia, UK, România și Germania; țara noastră e pe primul loc la creșteri; la fel, la decese unul a fost raportat în România și unul în UK. Sursa. În USA au fost 52 de cazuri anul acesta, majoritatea provenind din persoane nevaccinate. Sursa.
Nu știu cât este de relevantă dezbaterea despre blonda care a decis împreună cu bărbat’su să-și țină copila acasă și să o educe cu mânuțele proprii. Desigur pare puțin șocant, dar cuplul respectiv are 1, suficienți bani să-și permită meditații și cursuri private de tot felul, 2, nivelul intelectual pentru a nu-și abuza copila doar pentru o fiță personală (să sperăm) și 3, contextul în care se poate folosi de legislația actuală care nu incriminează homeschoolingul, dar nici nu-l recunoaște (decât ca excepție în cazul copiilor cu dizabilități complexe). Singul lucru care mă irită maxim la vedetele locale este faptul că dacă tot își fac publice deciziile private, pentru capital de imagine – că, să fim serioși, de ce ar trebui să ne intereseze pe noi dacă merge sau nu la școală fiică-sa lui Nălbaru – ar putea măcar să își asume rolul de moderator și/sau activist comunitar.
Însă este foarte relevantă o discuție lungă și elaborată despre învățarea actuală și despre competențele necesare copiilor pentru a se adapta societății în care vor trăi și pentru a fi adulți responsabili, reușiți și fericiți. Știți voi, clasica întrebare “încotro?”.
Adevărul adevărat este că dacă nu vom adapta metodele și conținutul învățării la realitățile vieții de azi și/sau mâine vom continuă să ne frustrăm la maxim pe tema educației și în plus vom scoate eșecuri pe bandă rulantă.
De exemplu ce sens are să pui kinderii să memoreze informația atunci când ea se găsește la două degete distanță (pe bune, scoateți telefonul din buzunar, dați cu degetul pe ecran, deschideți google, tastați cu al doilea deget ce vă interesează și voila, aveți informația)? Odinioară era ok să reții cât mai mult căci informația o găseai ascunsă prin birouri sau la bibliotecă și atunci cu cât memorai mai mult și mai repede, cu atât era mai bine. Chiar și atunci era relevant să discerni între date de tot felul, să sumarizezi, să extrapolezi etc. În ziua de azi a devenit însă standard minim să știi cum să ajungi la informația reală. Se predă la școală așa ceva?
Eu am învățat să lucrez pe computer spre finalul liceului și am fost încântată la maxim că mi-am tehnoredactat singură lucrarea de licență la finalul celor 4 ani de facultate, în corel. Înainte de a învăța windows, am învățat dos că așa era pe vremea aia. Până a trimite mesaje pe facebook, am trimis scrisori, faxuri, emailuri. M-am născut cu telefon fix, cu disc și cu mașină de spălat manuală și a trebuit să învăț pas cu pas să folosesc tehnologia. Copiii de azi au șansa de a se naște într-o societate tehnologică în care marea majoritate a lucrurilor sunt făcute să îți ușureze viața. E stupid să îi înveți powerpoint, când ăștia micii fac deja filmulețe și prezentări interactive pe aplicații de telefon mobil. E și mai absurd încă să nu folosești tehnologia în procesul de învățare și să continui să predai cu metode din anii 80. Sau să le cumperi profilor logistica, dar să nu le furnizezi consumabile (computere care nu pot fi folosite decât parțial pentru că nu au soft pe ele, tablă albă dar fără markere, copiatoare fără hârtie și toner șamd).
Continuăm să îi pregătim pe ăștia micii pentru o societate cu fabrici și uzine sau îi vrem pe toți mici antreprenori? Îi vrem sportivi și pasionați de cultură și artă sau mici roboței executanți? Vrem să rămână la nivelul asigurării nevoilor personale sau îi vrem să ajungă la nivel de autorealizare? Îi pregătim sau nu pentru o societate globală multiculturală? Îi învățăm de toate și nimic?🙂
Ahhhhh, dar stai că până la urmă și partea asta are de-a face cu “încotro?” vrem noi ca societate🙂
via pinterest
Madam Steer publică un articol în 14 septembrie, clar și răspicat împotriva mamografiilor; pentru cine nu știe mamografia este principala modalitate de screening pentru cancer mamar, în special la femeile trecute de 40 de ani. La 2 zile avem următoarele reacții din partea organizațiilor de profil (scuze dacă am uitat vreuna importantă, dar pe ăstea le știu ca fiind active pe domeniu + ce mi-a returnat google ca răspuns legat de federații):
Fundația Renașterea – site-ul nu îi merge, pe fb are postări din 8 septembrie, nicio reacție
Fundația Regina Maria – nimic pe site sau fb
Fundația Avon – pe fb are o postare de ieri despre mituri legate de mamografii distribuită de pe pagina de campanie – bun și atât decât nimic
Prețuiește viața – nada, nichts, nimic, zero; Andreea Marin pe fb e preocupată cu altele
infocancerdesan.ro (rețea de 32 de organizații) – nimic pe site
Federația Asociațiilor Bolnavilor de Cancer (fabc) (24 de organizații membre) – nimic pe site
Pe site-ul Ministerului Sănătății nu intrați decât dacă simțiți nevoia să vă creșteți tensiunea!! Bineînțeles că nu există nicio reacție, dar important e că pe fb are banner cu donarea pentru Cumințenia pământului, că deh, asta-i obiectul muncii sale… Nici ministrul nu are vreo reacție pe fb.
Și acu poate pricepem de ce mesajele doamnei se viralizează și au efectul pe care îl au – pentru că organizațiile și statul, cei care ar trebui să aibă reacții simple, documentate și în cunoștință de cauză sunt incapabili să folosească niște instrumente simple precum comunicatele de presă, rețelele sociale, site-ul. Măh, măcar niște sport dacă ați fi practicat la viața voastră și ați ști că atunci când cineva îți aruncă mingea la fileu, o preiei cu grație, nu o lași să te lovească în freză din plin…
PS: pentru cine nu pricepe sensul acestui articol, dați un search rapid printre comentariile lăsate de muieri la articolul madamei de pe fb și o să înțelegeți că am ajuns să trăim într-o societate medievală, în care oamenilor le este frică de doctori și cred toate aberațiile debitate de Steer și alte idioate; și da, nu e nicio problemă, că selecția naturală lucrează și de abia ne scapă de problema suprapopulării planetei, dar până acolo creșterea incidenței cancerului ne va ustura pe toți la buzunar. Și când o să vă crape prietenele pentru că mamografiile sunt lucrul dracului, și cancerul se tratează cu indiferență, și prevenția e pentru proști, să vă aduceți aminte de distinsa vedetă și de reacțiile pe care nu le-am avut cu toții…
Tot din Timișoara citire (no bine, asta e, în vest s-a răsturnat căruța cu idei🙂 ), câștigătorii unei competiții locale destinate proiectelor de tineret primesc plăcuțe de recunoaștere pe scaunele sălii de spectacole din centrul de tineret. În plus sala a fost renovată cu sponsorizări și cu voluntari (no vedeți la ce sunt buni voluntarii?🙂 ) și parțial companiile au putut licita o parte din scaune. Plus de anul viitor oamenii vor gestiona un nou muzeu din zona industriilor creative (plus ateliere șamd).
