Cărți, scene și manele – ediția iunie 2023

A wolf in pain

admits nothing.

His dinner bit him.

It was a miscalculation,

and now it will be a disaster.

Short Takes on Wolves, Dearly – New Poems, Margaret Atwood

Life is too short not to try something new.

Carrie Bradshaw in And Just Like That…

Principled, informed arguments are a sign of intellectual health and vitality in a democracy.

The Death of Expertise, Tom Nichols

Sincer, eu nu citesc poezii. Cred că mi se trage din școală, că a trebuit să învăț prea multe pe de rost. Dar da, am citit poezii de Margaret și mi-a plăcut. :))

Primul Avatar a fost bun. Cel de-al doilea Avatar este 3 ore de clișee, lupta între oamenii din cer și amerindienii cu piele de reptilieni, puștile aduc fericirea, pardon, nu fericirea, dar sunt esențiale pentru a câștiga, chiar dacă tu ești specie super evoluată, care te conectezi la planetă ca eu, odinioară, la internet dial-up, kinderul este pedepsit să nu mai zboare o lună și, of course, că face tot ce îl duce capul. Plus vocabularul plin de “fra” (bro) și “vere” (cuz), mai lipsea un plm. Și secvențe asemănătoare cu Titanic și Terminator. Acum era de așteptat ca numărul doi să nu se ridice la nivelul lui numărul 1, dar mai urmează și 3, 4 și 5, pentru că cineva s-a gândit că Avatarul este o vacă de muls bani.

Mafia Mamma, cu Tony Collette și Monica Belucci este o comedie care arată bine în trailer, la care vă puteți uita o dată. Dacă nu aveți altceva mai bun de făcut.

The Sympathizer, mini serie cu Robert Downey Jr. este ecranizarea cărții cu același nume, mare hit la vremea ei, dar pe care eu nu am reușit încă să o citesc. Despre spioni comuniști pe vremea războiului din Vietnam.

The Miracle Club, l-am pus pe listă pentru Maggie Smith, pe care o iubesc și care încă filmează, la 88 de ani.

The Regime sau The Palace, că văd că încă nu s-au hotărât la titlu, este ceva mini serie despre autocrați, cu ditamai distribuția, printre care Kate Winslet, Hugh Grant și Matthias Schoenaerts. La HBO care se transformă în Max.

Platonic, comedie, cică.

Robots, tot un soi de comedie, cu roboței clone, care-și iau lumea în cap. Dacă e să credem ce zice trailerul…

And Just Like That, sezonul 2. Se pare că l-au resuscitat pe Aidan Shaw (John Corbett). Plus haine și pantofi. Mulți pantofi, sper. 😀

Se poartă seriale cu câte trei sau mai multe paliere de acțiune, de exemplu trecut-prezent-viitor sau prezent-trecut-mai mult decât trecut. Sunt cam obositoare, să fiu sinceră.

Din trei muzicaluri la care m-am uitat de prin primăvară încoace, unul a fost slăbuț, deh, ca de sezonul doi, altul a fost imposibil de urmărit, deși pleca de la o idee bună și al treilea, care părea cel mai prost, a fost cel mai bun (un derivat din Grease). Nu ajunge doar muzica, mai trebuie să aibă și logică și să rimeze cu actorii, costumele, decorurile etc.

Sophie Ellis-Bextor scoate album nou. Dar noi azi ascultăm Bebe Rexha & Dolly Parton, Seasons. Not bad at all.

Ceva este profund în neregulă

Soare. Cald. A plouat fix cinci secunde, o pudră fină lichidă. Apa caldă în bazin, am fost maxim trei pe culoar. Oamenii nu urlă, mașinile nu claxonează nonstop și opresc la trecerea de pietoni. La micișori nu e coadă și lumea stă relaxată la terasă.

Ceva este în neregulă.

Să tiktok sau mai bine nu?

Eu am rezistat vreo 5 minute, maxim, pe la începuturi, pe rețeaua chinezească și am avut senzația că-s pe la spitalul de psihopupu, cu pauze promo, cu niște videoclipuri cu 5 secunde de dans și videouri de făcut mâncare, care toate păreau clonate unul de pe altul. Drept urmare nu m-a prins, pentru că era prea puțin text și glumele de autobază sunt distractive rar și doar cu prietenii.

Între timp idioții de la Youtube s-au apucat și ei de short-uri, parcă așa le zice, drept urmare aproape că nu mai folosesc nici YT, pentru că inteligența mea se simte insultată.

Dar pot să înțeleg de ce ar sta lumea pe tiktok. Videoclipurile, la fel ca tv-ul, oferă multistimulare senzorială, indiferent cât sunt de proaste. Entertainmentul de masă, la ora actuală, înseamnă tv sau net; și acum nu o să citești știri, ca să te distrezi, nu? Toată lumea are telefon inteligent, toată lumea are net ieftin, toată lumea trebuie să fie măcar pe o rețea socială și, dacă ești kinder, vei căuta una pe care nu stau mă-ta și cu tac-tu.

Problemele de dezinformare, manipulare, furt de date șamd nu au nicio legătură cu omul de rând, care vrea să-și ocupe timpul cu ceva distractiv, care să-l distragă de la viața de zi cu zi.

În altă ordine de idei, am ajuns iar, ca în preistorie, să sharuiesc manual articole, căci roboțeii automatizați nu prea mai funcționează. Efectul a prea mult AI, logic.

No bine, și rețelele ălea noi, substitutele lui twitter, funcționează? Momentan, pe zona noastră culturală, nu.

Două faze din Brașov

Alaltăieri, după 10 noaptea, a fost accident pe Victoriei, imediat după trecerea de pietoni semaforizată, de la piață. Pentru că au fost blocate toate benzile, inclusiv cu ISU și vreo două mașini de poliție, traficul de mașini mici a fost deviat pe la piață. În timpul ăsta două autobuze RAT, unul după celălalt, au intrat pe bulevard și au trebuit să dea cu spatele până în giratoriu, cu polițistul după ele. ISU, Poliția, Poliția locală și RAT, toate au dispecerate, la care se adaugă 112. No bine, explicați-mi mie cum se coordonează ăștia între ei, de șoferii RAT n-au știut să nu mai intre pe bulevard și să plece din gară direct pe traseu deviat?

Pe Armoniei, după aproape 6 luni de la instalare (de ce le-a luat atâta??), a devenit funcțional containerul inteligent de strâns gunoiul; mai precis au dispărut din fața lui cele două-trei containere simple. Ultima oară când am trecut prin zonă, în jurul containerului era plin de saci de gunoi, lăsați pe jos. Nu știu oamenii să-l folosească? Nu au cartele de acces, și dacă nu, de ce? Sunt putori și jegoși? Care o fi explicația?

Discuțiile despre coperta SIS cu tanti Martha

Martha Stewart apare pe coperta de luna aceasta a ediției Sports Illustrated Swimsuit. La 81 de ani, este astfel cea mai vârstnică vedetă care apare pe copertă, în pictorial, în costum de baie. Nimic interesant până aici. Doar că tanti Martha arată în poze de vreo 55+/60, ceea ce a dus la discuții despre 1, operații estetice și 2, photoshop. Și pentru că ea zice că nici, nici – dacă o să vedeți pozele, pare puțin probabil, m-am apucat de făcut research.

Mai întâi, contextul: revista Sports Illustrated este o revistă de sport, pentru bărbați, cu apariție lunară, fondată în 1954. Pentru că iarna sezonul sportiv era în pauză competițională, în 1964 oamenii au inventat o ediție de februarie intitulată Sports Illustrated Swimsuit, cu fotomodele în costume de baie. Din 2019, revista apare în luna mai. Practic, la fel ca Playboy, SIS a lansat multe vedete și fotomodele, care pozează bronzate, pline de ulei și nisip fierbinte și acoperite minimal. De exemplu, ultimele ediții au 2-3 vedete pe copertă, după care un mix de vedete – fotomodele – sportive și necunoscute, dornice să devină faimoase, pozate în locații super fancy.

Eu mă gândeam inițial că na, sunt pictoriale, dar și interviuri despre cum face lumea sport, dar eu n-am găsit decât pozele și niște descrieri sumare ale personajelor. Boring AF.

No bine, și ajungem la subiectul Martha Stewart. Dacă ar fi promovat sportul la orice vârstă, ar fi fost super, dar o mamaie pe coperta unei reviste de bărbați este un pic cam creepy pentru gustul meu. Să nu uităm că o altă madamă pe copertă a fost mă-sa lui Musk, fotografiată la 70 și ceva de ani…

Tanti Martha arată în poze foarte întinsă, atât fața, cât și gâtul și mai ales brațele. Ea zice că s-a pregătit 3 luni înainte și că doar s-a epilat pe tot corpul – slavă cerului că este în costume întregi, că nu aș fi vrut să o văd în 3 triunghiuri, și că arată cum arată pentru că are adn de calitate, bea sucuri de legume, face pilates și are dermatologi buni. Și că nu e botoxată, doar are fillere, pe ici, pe colo. Faza este că pe site apar pozele, dar este și o filmare și dacă faceți analiză comparativă, o să vedeți că cel puțin gâtul îi arată vârsta, doar că pozele sunt ușor lucrate…

Ceea ce mă duce la discuția de bază: chiar nu contează că e lucrată din pix sau din bisturiu, ar fi fost mai sincer să spună că arată așa pentru că își permite financiar, ceea ce majoritatea amărăștenilor, cumpărători de reviste glossy nu vor pupa niciodată în viață, nici dacă își fac credit cu buletinul. Pentru că nu ajunge doar botoxul, mai trebuie să ai și un stil de viață upper class, în care să ți se fâlfâie de problemele vieții de zi cu zi. Și doi, că în lumea actuală, cu filtre insta, fete traumatizate de cum arată și oameni fără acces la “dermatologi buni”, o astfel de copertă nu face altceva decât să reitereze toxicitatea mediului în care trăim. Și ipocrizia editorilor.

În altă ordine de idei, în costum de baie sau fără, faceți sport și mișcare la orice vârstă, mai ales dacă vreți să prindeți vârsta lui tanti Martha!

#moveit: niște idei dintr-un curs online despre mișcare

Prietena mea Oana mi-a trimis link către un curs online, intitulat foarte deștept Hacking Exercise for Health (pe coursera), din care am aflat ce știam (dar nu strică niciodată să mai bag la cap), că este musai și cardio, și forță, regulat, ca să te menții sănătos și că, în mod surprinzător, chiar și câteva minute pot produce rezultate.

Acum, înțeleg trendul cu câteva minute, pentru că am devenit toți niște putori, plus trei ani de pandemie, așa că este cam complicat să le spui oamenilor să meargă să facă nu știu câte ore de mișcare pe săptămână, când ei de abia reușesc, poate, să facă și altceva decât muncă, ca de exemplu să se așeze pe canapea și să vadă ultimul episod din serialul favorit (dar știți că vă puteți uita la el din picioare, în timp ce vă plimbați pe loc? 😀 ).

Pe de altă parte, dacă studiile zic că 7-11 minute de cardio pe zi ne țin frumoși, slabi, cu colesterolul mic și inima ok, care e problema?

Un alt lucru pe care l-am aflat este că, după 40 de ani, corpul începe să piardă anual 1% din masa musculară, așa că este cu atât mai important să faci și niște exerciții de forță, pe toate grupele musculare, ca să compensezi. Dacă vă pasionează subiectul, știți că la un moment dat intervine și osteoporoza, drept urmare este vital să ai oase, mușchi și articulații ok, nu ca să mergi la maraton, ci ca să poți efectua lucruri uzuale, de exemplu să te speli, să te hrănești, să faci cumpărături etc. Și da, cu cât mai repede te obișnuiești cu o rutină de exerciții, cu atât mai bine, nu trebuie să aștepți pensia.

Eu mi-am mai adăugat 7 minute pe zi de cardio, dar să vedem cât mă ține, că am obiceiul să încep în forță și să mă fâsâi după o săptămână, mai ceva ca un Pepsi lăsat desfăcut pe masă… :)))

Dacă ați mai aflat ceva interesant pe subiect, dați de știre. 🙂

—

Găsești toate resursele despre mișcare și sport aici. Și dacă te interesează altceva, nu ezita să îmi scrii 🙂

Cum a fost la Noaptea Muzeelor în Brașov

În primul rând, evenimentul este unul inventat în Berlin, în 1997 și se întâmplă prin toată Europa aproximativ în a treia sâmbătă din mai. În România este coordonat de Rețeaua Națională a Muzeelor din România și anul acesta a fost la ediția numărul 19. În Brașov au participat cam toate muzeele, mai puțin Biserica Neagră, plus în județ, castelul Bran și muzeul național Bran, cele din Codlea și Rupea și cetatea Feldioara. O altă noutate a fost faptul că primăria a redeschis turnurile aferente zidurilor cetății Brașov și noul spațiu cultural, Apollonia (care este renovat într-un mare fel, adică super ieftin – opinie personală subiectivă, of course).

A fost frumos că a ținut vremea cu organizatorii, adică nu a plouat și nu a nins, drept urmare oamenii și-au permis să stea la coadă de la 6pm și până la miezul nopții. Cele mai lungi cozi le-am văzut la Casa Sfatului și la Muzeul Amintirilor din Comunism. Atmosfera a fost aproape ca în vremurile bune, de dinainte de pandemie.

Ies oamenii la muzeu doar când e mocangeală? Cei mai în măsură să comenteze acest lucru sunt cei care lucrează în domeniu, dar, de la distanță, de prin poze, nu mi se pare. Îi chinuim pe muzeografi că îi ținem până la 12 noaptea la program? Dacă e așa, sunt chinuiți toți în Europa. Dar organizatul de evenimente face parte din fișa postului. Promovatul colecțiilor, idem. Ca să nu mai zic că măcar o dată pe an se poate puțină proactivitate. Dar, în Brașov, muzeele sunt la un nivel bunicel de interacțiune cu publicul și deschidere către proiecte, plus că au mai apărut manageri și angajați noi, așa că mi se pare o temă eronată de discuție. Un subiect mai potrivit ar fi cel legat de infrastructura culturală, că nu e ok să ai muzee în spații închiriate de la biserică și cel legat de finanțări, că, uneori și să vrei să faci chestii, dacă nu ai cu cine și cu ce, fluieri doar…

În altă ordine de idei, trebuie instruiți o parte din voluntari să deschidă gura și să le spună oamenilor trei cuvinte despre muzeu/expoziție.

Avem doar o poză cu o coadă lungăăăă, care începea de la Modarom, la Muzeul Amintirilor din Comunism.

Dacă vreți să vizitați muzeele din Brașov, nu uitați că există un bilet unic, pe care îl puteți folosi (Brașov Visit Ticket).

Eu trăiesc în orașul de 5 minute, lol

Nu știu cum să vă zic, dar eu toată viața am trăit la maxim 15 minute de majoritatea chestiilor vitale, atât în două cartiere din Brașov, cât și în Sibiu.

Când eram kinder, alimentara de unde luam pâine pe cartelă era la blocul din față. În bulevardul din dreapta erau restul de magazine alimentare, plus cel mai tare cinematograf din oraș. La două bulevarde distanță erau hainele, piața și școala. Inclusiv părinții lucrau la unu, maxim trei bulevarde distanță. Singurele mai la distanță, de juma’ de oră de mers pe jos, au fost liceul și universitatea. Și chestiile din centru.

De la Sibiu încoace stau și mai bine, mi-am tras și gară, și malluri, și parcuri. Și cei mai buni mici din oraș. :))) Singurul loc la distanță este piscina, dar asta pentru că-s prințesă și nu merg la bazinul public.

Singurele locuri vizitate de mine, care-s la distanță de acest concept sunt America, unde oamenii sunt cretini (că Trump președinte nu a picat din cer) și suburbii de prin vest, un fel de cartiere dormitor, unde facilitățile erau la marginea cartierului sau pe partea cealaltă de șosea.

La noi chiar și satele pot fi bătute cu piciorul în câteva minute și toate facilitățile sunt grupate în centru, lângă Primărie, biserică și școală.

Cine comentează despre orașul de 15 minute (adică un concept de urbanism sintetizat într-o denumire de marketing simplă, ca să fie pe înțelesul tuturor proștilor), probabil a tras niște balegă de vacă pe nas, altfel nu-mi explic istericalele.

Cu excepția noilor cartiere construite în porumb, care-s ghettouri, pentru că asta văd că cere piața, restul orașelor din Ro sunt ok, la modul general, dar au nevoie de mici îmbunătățiri.

În Brașov, trebuie eficientizat și accesibilizat transportul în comun și transportul către zone turistice în zona metropolitană, plus legăturile cu restul de orașe mari și aeroporturi. Am mai discutat pe tema asta. Mai trebuie niște locuri în creșe, grădinițe și școli, dar ar trebui corelate cu prognozele făcute pe creșterea populației, pentru că altfel, băgăm bani în construcții, care vor fi goale în 10 ani (eu aș merge pe creat centre multifuncționale). Trebuie să ținem cu dinții de parcuri și zone verzi, pentru că riscăm să devenim un mausoleu cu morții vii, care nu apreciază nimic și trăiesc degeaba. Și ne trebuie o discuție despre hipermarketuri și zone mari comerciale, de unde nu ai cum să pleci cu autobuzul, pentru că-s gândite pentru multe cumpărături, deci îți trebuie mașină.

No bine, din ăstea.

Probabil în București discuția va fi ușor mai elaborată, dar ăia sunt o specie aparte și nu mi-aș bătea prea mult capul cu ei.

Ceea ce nu ne trebuie este încă o temă artificială de dezbatere, doar pentru că am ajuns și noi să nu mai fim preocupați doar de foamea din stomac și nu știm cum să ne ocupăm timpul.

Cum funcționează cerșetoria modernă în Brașov

O dubă albă, fără semne pe ea. Din spate, cineva împarte buchete de narcise unui grup mare de doamne și copii, de etnie. După care lumea se desparte și fiecare primește câte o zonă. Cu vreo 20 de tăntici și kinderii după ele se acoperă piața Dacia și tot centrul civic. Toată lumea are fix aceeași poezie: ia niște flori să iau la copil ceva de mâncare (de asta e musai să ai măcar un copil după tine), fă-ți pomană și cumpără niște flori, hai că (Paște sau alt motiv), deci cumpără flori.

Bănuiesc că undeva la finalul zilei, aceeași dubă strânge banii.

Probabil că fiecare cartier, în funcție de puterea de cumpărare, are gașca lui.

Ținând cont că-s zilnic pe teren, pare un model de business extrem de eficient.

Eu când vreau să mănânc, mănânc [ep. 13 adaos de vitamine]

Suc cu adaos de vitamine. Lapte cu adaos de vitamine. Cereale cu adaos de vitamine. Biscuiți cu adaos de vitamine. Șamd.

Mi-am cumpărat niște biscuiți mai dulci ca ciocolata și printre altele, aveau calciu, magneziu și fier. Produsele din supermarket sunt calculate nutrițional pentru o dietă normală de 2000/2500 de calorii și persoane sănătoase. Și atunci de ce naiba au adaos de vitamine? Dacă nu citiți cu atenție etichetele și consumați multe produse din această categorie, puteți depășiți cu succes 100% adaos de [alege tu vitamina], în condițiile în care se poartă oricum și vitamine pastile sau efervescente.

Cred că produsele de acest fel ar trebui să fie pe raft separat. Cel puțin la cereale vom vedea cum se golește raftul…

Adaosul de vitamine este recomandat persoanelor atunci când există o deficiență în organism și nu sunt asimilate din mâncarea obișnuită. Adăugate în produse că un dobi de la marketing a decis că asta vrea piața este o cale sigură către dat organismul peste cap.

Citește sezonul 1, Pace, dragoste și avocado. Citește toate articolele din sezonul 2, Eu când vreau să mănânc, mănânc.