Pace, dragoste și avocado: principiul 6

Azi, principiul numărul 6

Colorat. Mai colorat. Cel mai colorat.  

Mâncăm cu ochii, nu doar cu gura:) Eu una, cel puțin :)) La ce ne ajută să mâncăm colorat? În primul rând creștem proporția legumelor și fructelor în cantitatea zilnică de mâncare, presupunând că nu suntem fanii consumului zilnic al unui carton de gogoși glazurate în diferite culori:) Colorat înseamnă mai mulți nutrienți și mai multe vitamine, urmând același principiu, al varietății zilnice de legume și fructe, combinate cu alte surse de carbohidrați și proteine. Colorat și variat te scoate oarecum din rutină și te ajută să consumi produse sezoniere. Și nu în ultimul rând colorat te ajută să fii mai creativ și să faci față chiar și unor mofturoși ca mine :))

—–

În cazul în care nu ai citit principiul 5: Simplitatea e bună pentru suflet și stomac. – click aici

Amestecate, culturale

Dacă dai un search pe google despre Cumințenia pământului, celebra statuie a lui Brâncuși pentru care, în teorie, Ministerul Culturii a lansat o subscripție publică din 11 aprilie, nu vei găsi decât știri, mai puțin un link către pagina pe care ai putea face, în practică, o donație. Recunosc că asta mi se pare genul de cauză pentru care dai bani dacă te interesează cultura sau opera în sine- și știm cu toții că pasionații de artă dau sume indecente pe piese mult mai jenante decât opera lui Brâncuși. În plus ministerul a supralicitat cu o temă naționalistă, atât de dragă nouă, cel puțin pe net și/sau declarativ, caz în care portofelele multor băștinași ar trebui să se deschidă cu aceeași viteză cu care se deschid pentru o iconiță nouă cu arsenie boca pentru bordul mașinii… No bine, și unde dăm totuși banii??? La un moment dat găsisem o știre ascunsă pe site-ul Ministerului Culturii în care apărea un număr de cont; între timp am aflat că s-a găsit și o firmă de publicitate care să gestioneze campania de comunicare… că, deh, până în septembrie, poate ne mobilizăm și noi…. Asta arată de fapt care ne sunt competențele în domeniu de instituții publice și ministere. Că este greu al naibii să pui un link pe pagina principală a site-ului către o altă pagină, pe care postezi un cont, un număr de telefon dedicat de donații și niște butoane de donat online… da, lucrul asta nu-l face nimeni în România și nici nu există organizații cărora să le ceri ajutorul… Dar e mai mișto să ceri bani în comunistul clasicul mod al faxurilor către alte instituții cu “bagă șefu niște coco să ne cumpărăm statuie nouă”. Motiv pentru care și dacă aș fi vrut să donez, mi-a trecut.

Din ograda aceluiași minister, urmăresc cu amuzament scandalul de la opera București legat de balerini, care se învârte în jurul competențelor și al banilor. Atâta vreme cât oamenii au contracte pe termen nelimitat și fără obiective de performanță, că deh, instituție publică culturală, deci salarii mici, calitatea actului artistic și mai ales al dezbaterii conceptuale este cel pe care îl vedem în aceste zile, la nivel de negocieri între țațe. Printre rânduri eu am înțeles că de fapt artiștii apărați de sindicate sunt habarniști în ale limbii engleze, ofticați de salariile altora și total dezinteresați de public și calitatea muncii lor, cât despre multiculturalitate…. ce e aia??? Și lucrul ăsta se întâmplă într-o capitală europeană, nici nu vreau să mă gândesc cum o fi prin provincie…

Ultima despre cultură, în context de Școala Altfel, programul de educație – oarecum – nonformală, aflat dacă nu mă înșel în anul al 5-lea și într-o moarte clinică care a generat o tonă de comentarii pe net despre vizitele cu kinderii la McDonalds și mall. Ceea ce eu am înțeles prin acest program este o săptămână care să vină în ajutorul acumulării de competențe pentru kinderi, în special în zonele care nu pot fi acoperite prin programul normal de școală – de ex. partea de soft skills, de comunicare, de socializare, de relaționare, etc, program care ar trebui să fie individualizat, lucru extrem de greu de făcut în contextul educației actuale. Din acest punct de vedere eu una pot transforma o vizită la mall, inclusiv la McD într-una cu multe obiective de învățare și punct de pornire pentru o grămadă de discuții. Nu știu dacă lucrul ăsta s-a și întâmplat, dar cred că uneori cei de pe margine comentează mult și prost, în loc să-și vadă fiecare de ciorba lui/ei. Din alt punct de vedere cred că Școala Altfel din păcate nu a reușit să-și atingă adevăratul ei potențial și cât de curând va dispărea din peisaj.

 

 

qgtgr%&ffbgplm&# ( că nu pot înjura în titlu)

Nu știu cum faceți voi, dar eu sunt obișnuită să mă spăl extrem de des… nu că aș avea foarte multe păcate (că oricum, mi se rupe :)) ), dar dacă nu stau juma de oră sub duș, măcar o dată pe zi, nu pot funcționa… Nici că aș fi mega-obsedată de igienă – e mai degrabă rezultatul unei educații normale, transpusă în deprinderi de om normal (ați realizat că am scris normal de două ori, da?!! :)) ) Asta în condițiile în care vorba mea preferată e cea cu “mâncatul de pe jos face omul sănătos”… În aceste condiții, în timp ce așteptam să vină apa rece la robinet am realizat că de fapt, spălatul asta se întâmplă zilnic, de nșpe mii de ori. Că dacă folosesc toaleta, pac, mă spăl pe mâini… pun mâna pe capacul găleții de gunoi, pac, mă spăl iar. Iau o cană de pe raft, pac, o clătesc rapid, după care o folosesc, lucru pe care îl fac cu majoritatea chestiilor folosite în bucătărie (stau prin intersecții românești de fix 15 ani, deci există o explicație logică :))) Mă apuc de gătit, clar spăl tot, înainte, în timpul și la final:) În paranteză fie spus din nou, probabil ăsta e unul din motivele pentru care niciunul din kinderii mei n-a pățit nimic atunci când am gătit pentru ei, chiar și în condiții de bucătărie de campanie, în cucuieții din vale…

N-aș orăcăi atât de mult, dacă nu mi-ar fi sărit țandăra azi cu totul. Pentru că una este să nu te poți spăla că stai în Africa sau ai plecat cu cortul în deșert și alta este să nu poți face acest lucru pentru că un gigel și-a făcut meseria prost, ca o loază infectă și miserupistă. Și pentru că nu pot să pricep cum un mal de pământ de juma de metru rupe o conductă principală de apă. Păi din ce rahat de material e făcută? Și de ce moașă-sa sunt necesare minim 5 ore pentru reparat? O peticesc cu gumă de mestecat? O taie cu bomfaierul? Trebuie să aducă conducta nouă din China???

Că parcă nu era suficient că a crăpat Prince aseară, acu trebuie să mai petrec și o zi nespălată…

Pace, dragoste și avocado: principiul 5

Azi, principiul numărul 5

Simplitatea e bună pentru suflet și stomac. 

Sper că ați mâncat bine înainte de a citi mai departe :))

O felie de pâine țărănească, din cea cu cartofi, cu gem de caise sau vișine. Niște pâine prăjită aurie frecată bine cu usturoi cât este fierbinte (și presărată cu puțin unt, pentru cine consumă). Cartofi copți la cuptor, aburinzi și cu o salată de ardei copți. O bucată de slănină, cu telemea de Sibiu și ceapă. Sau ciabata cu ulei de măsline și roșii proaspete tocate, pentru gusturi mai sofisticate. Mâncăruri cu care au am crescut mare și frumoasă :))

Bucătăria românească nu înseamnă doar șnițel cu cartofi pai, la fel cum cea internațională nu înseamnă doar pizza și hamburgeri. Dacă mergem să căutăm prin caietele bunicii, vom găsi o mulțime de rețete savuroase, cu produse de sezon, de regulă luate direct din grădină și care se pregăteau într-un mod simplu; alimente care aveau un gust minunat, fără potențiatori de aromă și alte nebunii.

Cele mai delicioase mâncăruri nu necesită neapărat tone de ingrediente sau ore de stat în bucătărie, ci mai degrabă abilitatea de a combina câteva ingrediente într-un mod simplu, capabil să-ți trezească mai multe simțuri. Nu mâncăm doar cu gura, ci și cu nasul, ochii, degetele… și da, dacă la final ți-ai lins degetele sau farfuria, cred că bucătarul se poate declara mulțumit:)

În plus a găti rețete simple te ajută să îți calculezi caloriile și să ții sub control grăsimea, zahărul și sarea.

Și ultimul argument: este precum glitter glue (lipiciul cu sclipici) – nu îți trebuie un tub întreg pe un tablou perfect, ci doar un strop😀

—–

În cazul în care nu ai citit principiul 4: Gătitul de la zero cu ce ai prin frigider face corpul frumos și sănătos! – click aici

Pace, dragoste și avocado: principiul 4

Azi, principiul numărul 4

Gătitul de la zero cu ce ai prin frigider face corpul frumos și sănătos!

Eu nu știu să gătesc… eu nu pricep rețeta… eu nu mănânc aia și ailaltă. Vă sună cunoscut? No bine, abilitatea de bază care nu ar trebui să lipsească nici unei primate cu măcar un neuron funcțional este de a găti de la zero, de a combina ingrediente de bază în mâncăruri simple sau complexe, pornind de la ce există în frigider, respectiv cămară/dulap.

Gătitul de la zero rezolvă foarte multe probleme, printre care faptul că știi ce pui în mâncare (vă amintiți cazurile cu lasagna congelată cu carne de cal în ea?), că poți controla cantitatea de grăsimi, sare și zahăr (știți voi, dușmanii națiunii:) ) și interacțiunea cu diferiți alergeni; în plus e cea mai simplă modalitate de a gestiona diferite diete și regimuri. Asta nu înseamnă că o să te apuci să faci pâine din prima :)) Dar poți crea diferite salate (și crești astfel procentul legumelor și fructelor în alimentație), îți poți crea propriul sos pentru paste, etc. Gătitul de la zero mai înseamnă și să înveți să cumperi ingredientele, alegând calitatea mai degrabă decât cantitatea.

Gătitul cu ce ai în frigider nu doar îți dezvoltă creativitatea și îți educă gustul, dar îți eficientizează bugetul și te ajută să nu arunci mâncarea. În plus împuști mai mulți iepuri dintr-o singură lovitură: cumperi produse sezoniere, care produse sezoniere sunt de multe ori produse local, deci contribui în mod activ la scăderea amprentei de carbon… pam pam! Plus că susținerea produselor locale contribuie la dezvoltarea economiei și a comunității locale – presupunând că acestea respectă standardele de calitate.

Corolarul acestui principiu ar fi să gătești cu ce produci:) Vorba aia, dacă bunicii și părinții noștri au putut face asta, nu o fi chiar așa de greu:) Dar până acolo e ok să o luăm pas cu pas:)

—–

În cazul în care nu ai citit principiul 3: Precum în pat, la fel și în bucătărie: cunoaște-te pe tine și experimentează:)click aici

Pace, dragoste și avocado: principiul 3

Azi, principiul numărul 3

Precum în pat, la fel și în bucătărie: cunoaște-te pe tine și experimentează:)

Mâncăm de foame, pentru a ne acoperi nevoia de hrană și a exista ca ființă umană, dar și de plăcere sau de plictiseală. Pentru a-ți înțelege nevoile cred că este necesar în primul rând ca tot acest proces de cumpărare a hranei – pregătire – alimentație să fie un proces conștient; de a înțelege cum se produce hrana (mda, surpriză pentru cei care cred că alimentele cresc pe raft la supermarket), care este drumul ei până la cumpărător, respectiv în farfuria acestuia și care sunt persoanele implicate; de ce sunt importanți nutrienții din alimente și unde poți să îi iei, chiar și atunci când ai mofturi sau diete/regimuri de urmat; care-s efectele pesticidelor și a agriculturii intensive. Odinioară oamenii își produceau singuri hrana, drept urmare tot acest proces de învățare era mult mai rapid și simplu. Eu sunt kinder crescut în oraș, cu bunici de oraș, drept urmare sunt mai aproape de copiii care cred că vaca-i mov și se cheamă Milka :)) Cred că tot acest proces de învățare trebuie să înceapă de la o vârstă cât mai fragedă, din familie, altfel o să ne mirăm în continuare că avem copii supraponderali, scandaluri alimentare și o societate bolnavă:)

Partea cu experimentatul e cea mai simplă și cea mai faină:) Presupune să testezi alimente noi, combinații diverse și să ajungi să iubești acest proces. Cel mai simplu să faci acest lucru este atunci când gătești. Sunt persoane care-s curioase din fire și încearcă orice, dar și persoane care-s conservatoare. Pe mine m-a ajutat să mă mut în alt oraș, că la un moment dat m-am plictisit să gătesc aceleași trei chestii (și primitul mâncării de la mama nu era o opțiune viabilă), drept urmare am început să testez lucruri noi:) O altă modalitate a fost interacțiunea cu alte culturi – de asta încerc să mă țin departe de zone turistice tradiționale și de stațiuni all-inclusive și prefer să văd cum trăiesc alții, la ei acasă. Experimentatul, la fel, se învață din familie – cu cât mai devreme, cu atât mai bine:)

—–

În cazul în care nu ai citit principiul 2: În vremurile contemporane toată lumea poate învăța să gătească.- click aici

Cu subvenția Tetkron din ultimii ani s-ar fi putut termina clădirea aeroportului Brașov!

Legenda urbană zice că după ce te-ai instalat într-o funcție publică în primăria #brasov, e musai să te duci la budă și după ce ai tras apa să dai o declarație despre sistemul de energie termică. Cică ține de cald când e frig și te spală și de jeg.

Pentru că iar se discută despre Tetkron (fostul CET) și despre cum se dorește transformarea companiei falimentare într-una nouă, susținută evident tot din subvenții publice și pentru că (încă) nu m-am săturat de comentat împotriva sistemului centralizat de energie termică și mai ales a subvențiilor plătite din buzunarul meu, să ne reamintim niște lucruri, că se pare că unii dintre noi au memoria scurtă rău:)

Poate nu vă mai aduceți aminte de apa călâie sau rece, care venea pe țevile de apă caldă și era facturată ca apă caldă; sau de caloriferele amorțite, facturate pe post de căldură. Sau de luna în care sistemul intra în revizie, deci dușul cu apă rece era singura opțiune. Sau de faptul că nu puteai regla temperatura și așa mai departe. De certurile cu vecinii când nu vroiau să pornească căldura, pentru că e prea scumpă… Sau poate ați uitat de nesimțirea companiei care factura țevile prin casă persoanelor cu care nu mai avea nicio relație contractuală… de taxele aberante de debranșare. De toate modificările legislative făcute să te țină captiv într-un sistem falimentar, cu pierderi imense, ca și cum nu s-ar fi inventat alte alternative decente.

Poate ați uitat că CET-ul a falimentat, chiar și în condiții de subvenții publice și că Tetkron și Bepco – cei care i-au preluat activele au ținut anual prima pagină a ziarelor cu pierderile lor constante, iar acum o luăm de la capăt, Tetkron falit, deci mutăm activele pe altă firmă… asta în condițiile în care subvențiile locale au fost în jur de 10 milioane de lei pe an.

Poate ați uitat cum deștepții primăriei au forțat școli și instituții publice să redevină clienți Tetkron, în condițiile în care ar fi putut bine mersi să bage banii în sisteme alternative, independente, iar acum ce face primăria?? Exact, cumpără centrale pentru școli!!!

Eu aș vrea să știu doar câți dintre consilierii locali sunt clienți Tetkron – adică la ei acasă sunt branșați la sistemul centralizat; la fel câți dintre angajații Tetkron folosesc serviciile companiei, dar cred că după ce aflăm răspunsul, nu vom mai avea ce dezbate :)))

În mod normal m-ar durea fix în posteriorul meu cel mare de Tetkron și clienții lui – eu am apă caldă și căldură când vor mușchii mei; familia, prietenii mei sunt la fel, oameni deștepți și s-au debranșat de ani de zile; dar din nefericire banii noștri sunt folosiți pentru a subvenționa un sistem falimentar, motiv pentru care când dau de subiectul în cauză, încep să arunc flăcări pe nas…

Cred că știe toată lumea că eu nu cred în sisteme centralizate – aș vrea ca toate serviciile publice să fie prestate și facturate individual (în Brașov mai avem de rezolvat problema gunoiului și a apei) și asociațiile de proprietari desființate și înlocuite cu un alt sistem, pentru că cel actual este total nefuncțional – în general niște domni și doamne în etate, depășiți de vremurile actuale, sunt masă de manevră pentru o primărie opacă, care face doar ce i se scoală dis-de-dimineață, motiv pentru care dezbaterile publice sunt doar un simulacru.

Nu am nimic împotriva unei companii termice care furnizează servicii în baza cererii și ofertei de pe piață – ai centrale termice în cogenerare și ai clienți pentru ele, excelent! Deși, no bine, cârcotașă cum sunt mă întreb de ce nu s-a văzut eficiența și eficacitatea în serviciile combinate Bepco și Tetkron din 2010 încoace?

Problema mea este subvenția publică: înmulțiți 10 milioane de lei cu 6 ani (cam asta a fost durata de funcționare a Tetkron) și de banii aceștia se finaliza clădirea aeroportului Brașov, la roșu. Decât subvenții publice pentru un sistem centralizat falimentar din start, mai bine:

  • redeschideți bazinul de înot de la agrement… deși cred că de banii ăștia se mai poate construi un bazin;
  • plătiți tratamente gratuite anuale de fizioterapie la baza din Noua persoanelor peste 50 de ani cu probleme de reumatism din Brașov;
  • faceți câte un centru de tineret în fiecare cartier;
  • asigurați servicii de îngrijire la domiciliu pentru un număr mai mare de beneficiari – că-i orașul plin de oameni cu probleme și nu are cine să îi îngrijească;
  • plătiți recalificarea curvelor de la podul de pe Griviței, că e iar full prin zonă;
  • sau plătiți un kilometru de autostradă;
  • sau, ultima idee pe ziua de azi, juma de concert cu Metallica!!!

Și pentru cei care zic că vai există atâtea persoane care nu și-ar putea permite să iasă din sistemul centralizat (say whaaaat??), deci trebuie să-l susținem în continuare, vă pot spune că în Sibiu azi s-a anunțat că de la 1 sistemul centralizat este bye-bye-la revedere, căci a falimentat și de la 1 toată lumea s-a descurcat, căci orașul a rămas fără sistem centralizat… lucru care se întâmpla la începutul anilor 2000. Și mai există și alte exemple.

Îmi doresc să terminăm odată cu sistemul ăsta centralizat și să începem să discutăm lucruri mai interesante, de ex. panouri solare, grădini urbane etc.

PS: Sebi a scris ieri  pe aceeași temă; comentariile politicienilor pe rețele sociale demonstrează cu vârf și îndesat de ce Brașovul se află în situația în care se află…

#existaviatafaracetsitetkron