Modelul (unguresc, finlandez, marțian, …)

Ministrul tineretului și sportului a declarat într-un titlu de net că vrea să aplice modelul unguresc în sport. Habar n-am care e ăla și evident că nu am avut răbdare sau nervi să citesc tot articolul am citit până la urmă, nothing new, dar stau și mă întreb de ce este nevoie în anul de grație 2021 să aplicăm copy-paste modelele altora? Ce este atât de greu să folosești observația și datele statistice, plus niște discuții directe cu lucrătorii din domeniu, după care să tragi niște concluzii și direcții de acțiune? Chestia asta o face orice manager, sunt competențe basic, nici măcar nu trebuie să ai un IQ prea mare.

Din experiență vă pot spune că ce merge în Brașov, nu se poate aplica în Sibiu și invers în anumite domenii. Drept urmare modelele performante nu înseamnă obligatoriu că vor genera aceleași rezultate și la noi din varii motive, culturale, de rezistență la schimbare, buget, context, etc.

Lucrul de care nu reușim nicicum să scăpăm este “să facem o comisie interministerială/ o strategie/ o reformă”. Cred că România ar avansa în progresie geometrică dacă am reuși zece ani să nu mai reformăm nimic. 🙂

În altă ordine de idei văd că a ieșit și Stolojan la înaintare cu discursuri libertariene, taman acum când americanii au rămas fără curent și apă și mor în casă de frig, de la două zile de ninsoare. Amuzant, jur.

Cum își fură singură căciula Primăria Brașov

Precum știți Primăria Brașov are un sistem de raportare incidente, prin site, aplicație și callcenter prin care cetățenii pot reclama diferite probleme de pe domeniul public, astfel încât Primăria, prin serviciile de profil, să le rezolve în cel mai scurt timp.

Sistemul are oareșce probleme, de care am mai povestit acum 3 luni aici. Deși înțelesesem că se lucrează la eficientizarea lui, eu nu văd nicio modificare (de ex. tot nu poți atașa poze pe extranet, cât o fi de greu să modifici?).

Astăzi discutăm puțin despre indicatorii de performanță și esența sistemului, felul în care se rezolvă problemele.

Luni, 15, am trimis pe app, o sesizare privind lucrarea SPLT începută pe la începutul lui decembrie, despre care m-am lamentat pe blog. După multe zile de lucrări, subcontractorii lui SPLT au acoperit conductele până la un strat de pietre și le-au lăsat așa, deși afară nu era foarte frig și nici zapadă. După care a venit frigul, deci pauză. Practic momentan trotuarul nu mai există – ca pieton trebuie să mergi pe carosabil, gardul viu este praf și, cum a început școala, mașinile parchează pe pietre.

Răspunsul a venit rapid în două zile și spune următoarele: “vă comunic că aducerea terenului la starea inițială prin asfaltare este cuprinsă în graficul de întreținere și reparare drumuri publice, asfaltarea se va executa când condițiile meteo vor permite”. Incidentul este marcat ca rezolvat.

La final de an cineva va evalua sistemul de incidente și, bazat pe exemplul de mai sus, va spune că Primăria Brașov are o rată de x% – în cazul de față 100% – rezolvare de probleme comunitare, în termen de maxim 48 de ore de la sesizarea unui incident. Se va lăsa cu tort, șampanie și felicitări. În timpul ăsta cetățeanul va scuipa în palme și se va gândi că data viitoare va vota alt primar. Dacă nu emigrează.

Niște aspecte de luat în considerare, astfel încât să rezolvăm problemele și în realitate, nu doar pe hârtie:

Numărul 1, felul în care se comunică: pe mine nu mă încălzește cu nimic că se va asfalta cândva; știam lucrul acesta și fără să raportez un incident; ce vreau să știu este când, în cuvinte cât mai simple. “Când” ar fi putut fi o dată aproximativă (lucrarea este planificată în jurul datei de 15 martie) sau o dată condiționată de vreme, dacă acesta este impedimentul (lucrarea se va putea realiza când sunt trei zile consecutive cu temperaturi noaptea de +5 grade Celsius, adică aproximativ în jurul datei de 15 martie).

Numărul 2, marcarea incidentului ca rezolvat: sesizarea aceasta este rezolvată când asfaltul a fost turnat, gardul viu pus la locul lui și zona nu mai este șantier. Practic răspunsul primit în acest caz nu rezolvă sesizarea decât parțial, ea ar fi trebuit să rămână activă până la finalizarea asfaltării. Și atunci am avea un indicator care măsoară timpul de comunicare cu cetățeanul, și altul care măsoară timpul de rezolvare reală a sesizărilor. Mult mai aproape de realitate, astfel încât la o evaluare să putem vedea ce este de făcut.

Numărul 3, incidentul acesta nu ar fi existat dacă subcontractorul începea lucrarea și într-un termen dat, cât mai scurt, schimba conductele, acoperea și asfalta. Și nu se apuca de lucrare, dacă vremea nu permitea toate cele trei etape legate. Practic aici trebuie să ajungem, la scăderea numărului de sesizări și incidente și la cetățeni fericiți și mulțumiți. Dacă momentan sunt scăpări în legislație, ea trebuie modificată cu rapiditate, concomitent cu un mesaj public, educativ, legat de principiile de bază care se doresc a fi aplicate proactiv, din proprie inițiativă, în Brașov, comunicate tuturor companiilor vizate.

Corolar la nr. 3, dacă o să îmi spuneți că nu se pot face lucrări decât ziua, că se supără cetățenii: între un șantier care durează o lună și altul care durează 48 de ore, ce preferați? Să nu uităm că durata mai scurtă a lucrării înseamnă și scăderea poluării, o problemă majoră în Brașov.

Hai că dacă nu s-a putut în 3 luni poate se poate în 6? 🙂

15 grade, marți

“15 grade, marți, 15 grade, marți”, mormăi în sinea mea de când am deschis ochii. Cele trei cuvinte ar trebui să mă motiveze să mă dau jos din pat, să mă apuc de exerciții și ce mai fac eu în fiecare zi și să mă ducă în dimineața zilei de marți, când ar trebui să fie cald și soare afară. No bine a mai fost cald și soare pe aplicația meteo și afară ușor gri. “Hai că am avut o iarnă ușoară” zice taică-miu. Și cu 50 de nuanțe de gri, aș spune eu.

Dau drumul la centrală pe mai multe grade ca de obicei și pun și telefonul la încărcat. Când m-am băgat în pat aseară, nu mai mergea netul. Când m-am trezit, a murit curentul. Am făcut pe scurt inventarul la țoale de dezastru: pulovere, polare și multe bluze cu glugă. Plus mai am o plapumă comunistă de la bunică-mea. Sunt safe și dacă rămân ca prăpădiții ăia din Texas fără curent și căldură mai multe zile. De asta e musai să ai două surse diferite de energie, de la companii diferite și dacă se poate a treia, eco-shit, care să îți ofere independență energetică. Dacă nu, măcar un bilet de avion către Cancun, precum sinistrul de Ted Cruz.

Termin niște cozonac homemade “cu mânuțele astea două” și pun de cafea. M-am apucat să mă trezesc mai de dimineață, precum oamenii normali și care nu-s în carantină de aproape un an, dar nu știu dacă e cea mai bună idee. Până la prânz motivația de a face chestii se împrăștie pe Spurcata. Când mă trezeam, precum criminalii și miliardarii, după zece, până la prânz de abia terminam de citit știrile și mă prindea întunericul făcând diverse. Ce-i drept și întunericul venea mai repede.

Mai iau o gură de cafea și mă gândesc să mă apuc de exerciții. Știu ce ar trebui să fac azi, dar am așa un cheeeeeef… Problema cea mai mare nu este cheful, ci ordinea lucrurilor. Mă gândesc la oamenii care se trezesc la șase să alerge, cum fac, sar din pijama direct în adidași și țuști pe ușă? Când se spală, când mănâncă, când fac pipi? Cum să faci sport nespălat? Și dacă trebuie să faci un duș înainte, și un duș după, plus încă unul seara, ajungi la trei obligatoriu și atunci amprenta de carbon tinde spre Marte și trebuie să îți mănânci sentimentele de rușine cu mai mulți carbohidrați și proteine și practic n-ai făcut nimic, în final ai curul la fel de mare, plus o factură dublă la apă.

Vezi de asta mai bine lași exercițiile și te apuci de emailuri. Mesaje de amor la instituții poți să trimiți și dacă nu ai făcut duș și nu te-ai spălat pe față. În plus adresele trebuie trimise repede, până nu ai apucat să citești știrile și să înjuri regulamentar guvernul, administrația locală, societatea și pe mă-sa. Și pe fb, că uite i-a blocat pe sărmanii de australieni să mai aibă acces la știri.. Nu, ei merită felicitați, practic forțează un pas înainte către normalitate. Nu-i așa că nu citiți acest blog, dacă algoritmul nu vă scoate articolul în față? Nu-i așa că habar nu aveți cum se cheamă blogul? No bine, poate e timpul să vă faceți o notiță și să îl verificați din când în când, direct la adresă. Sigur e acasă, și el, și proprietărea-sa. Cât despre știri, care este tragedia de a merge și a le citit direct pe site-uri, precum făceam acum zece ani? O să descoperiți că interfețele sunt ușor tragice, chiar și cu adblockul activat, dar poate cu ocazia asta vedem și niște rebrandinguri.

Uite că încep să mă amuz, optimismul meu tradițional a revenit la locul lui, stimulat de cafeină. Afară e tot gri, dar vine el marți, 15 grade. 🙂

Ce concurență măi CE?

Cică Comisia Europeană i-a trimis o scrisoare de amor lui ANRE legată de slaba informare privind ofertele concurențiale la energie electrică și gaz. De aici.

Eu am rămas la serviciul universal la ambele. Ieri m-am uitat iar pe comparatorul de tarife să văd dacă există oferte concurențiale mai bune. La gaz, aș fi putut câștiga 20 de lei în plus la cea mai scumpă factură din acest an, de la cea mai bună ofertă concurențială. Mai erau câteva oferte ușor mai ieftine (până în 20 lei) și marea majoritate muuuult mai scumpe.

La energie electrică și mai haios: aș fi putut câștiga maxim 2 lei pe factură, la tariful de anul trecut – cum din ianuarie plătim cu aproape 25% mai mult, de fapt oferta universală îmi scumpește factura cu 5 lei și mai toate ofertele alea “concurențiale și bune” se învârt la același tarif.

În plus, la ambele, pe lângă n-componente ale tarifului, unele stabilite de stat, altele de ofertant, s-a mai inventat și un abonament lunar…

Atât de complicate au ajuns facturile, că nu ai șanse să pricepi nimic. Singurul lucru cert este că deja s-au mărit costurile și trendul va continua.

No bine, despre ce concurență vorbim?

Faza numărul doi: chiar dacă schimbi furnizorul – că reduceri la preț – infrastructura rămâne tot a companiei vechi. Acum, pentru că încă sunt blondă, deși în curs de schimbat culoarea – explicați-mi cum se vor face investițiile în infrastructură și cum îmi poate garanta SC Energia-din-deal SRL că îmi va furniza energie (electrică/gaz) la standarde de calitate mai mari. Că nu, de asta vrem concurență, pentru prețuri mai mici, calitate mai mare, infrastructură care să facă față provocărilor climatice actuale și energie cât mai verde.

No bine, încă o dată, CE concurență? 🙂

Angajații statului numără mailuri

Eu înțeleg să numeri emailuri și adrese generate în contextul în care faci un audit pe managementul documentelor, să vezi de unde să tai. Dar ca într-un raport anul de instituție publică, jumătate din indicatori să fie legați de hârtii generate, asta nu ne spune altceva decât că instituția respectivă se ocupă cu documentele, nicidecum cu rezolvarea de probleme. Și ca să fie totul super hazliu, angajații statului numără inclusiv câte recepții și bonuri de consum generează. 🙂

În schimb nu știm câte persoane au rămas pe dinafară din cauză că nu sunt suficiente locuri în sistemul licențiat. Nu știm nimic despre calitatea serviciilor prestate. Sau despre nevoile în continuă schimbare ale comunității.

71.383 emailuri transmise/recepționate.

90 de pagini de tragi-comedie în raportul anual al Direcției de Asistență Socială Brașov.

Dezvoltarea durabilă (update feb 2021)

Sunt conștientă că dezvoltarea aceasta, care este un termen extrem de pretențios, este de fapt un proces dinamic, cu suișuri și coborâșuri. Imaginați-vă un drum cu serpentine, care urcă, coboară, urcă iar, plin de intersecții semaforizate sau nu, cu giratorii din loc în loc; unele intersecții duc către alte drumuri, care se opresc în fundături; altele ocolesc, după care se reîntorc; și altele dau în autostradă, zona aceea unde poți să o calci cu suta, căci este permis. Ca să poți ajunge la destinația dorită, acea societate dezvoltată, care răspunde nevoilor și dorințelor tuturor cetățenilor săi, de preferat este să găsești drumul cel mai scurt, cel mai drept și cel mai ușor/ ieftin de folosit. Uneori lucrul acesta nu este posibil în mod direct, așa că trebuie să îți folosești abilitățile pentru a alege din sutele de variante, pe cele optime. Un plan principal și planuri de backup. Alteori energiile se combină și contexul îți oferă instrumente care să te ajute; vântul suflă din spate și nu din față, vehiculul primește un catalizator nou, oamenii de pe margine îți semnalizează scurtăturile.

Dacă ești incapabil să vezi nu doar targetul, ci tot procesul, riști să pierzi timpul învârtindu-te pe străduțe secundare, înjurându-i pe cei care strigă după tine că ai cotit-o aiurea și consumându-ți energia – care este o resursă limitată.

De asta este important cu cine faci echipă, că s-ar putea ca unii din exces de zel să o ia pe arătură. Tot de asta este important să nu pierzi din vedere contextul, care se poate schimba substanțial într-o clipită.

Ca să lăsăm metaforele deoparte, Brașovul oraș-parfum-de-poveste-și-de-vis se va dezvolta oricum – încotro, vom trăi și vom vedea; la fel de adevărat este că trei-patru luni nu sunt suficiente pentru evaluarea unei guvernări locale, dar ele pot semnaliza o direcție și pot insufla (sau nu) entuziasm. Și ceea ce se vede momentan nu este de măsură să arate o schimbare sustanțială de paradigmă. Ba dimpotrivă, pare că acțiunile trebuie să mulțumească în primul rând partidul (unde am mai văzut noi asta oare? 🙂 )

Partea proastă este că vremurile sunt incredibil de volatile și capacitatea de a le folosi în beneficiul societății va face diferența între câștigătorii și pierzătorii pe termen lung. Momentan pare că ne place zona de mediocritate. Varzămurată, vorba celebră a uneia…

Update #12 coronavirus

Încetul cu încetul vom începe să aflăm și cum am ajuns în pandemie, și de ce măsurile care sunau bine pe hârtie nu au funcționat în realitate.

Procesul de vaccinare cam peste tot prin lume pare destul de haotic. Cu excepția Israelului – în teorie, cel puțin. Platforma noastră de programări este pe același model ca cea folosită pentru granturile statului. Faza cu “bolnavii cronici care se tratează în privat și nu se regăsesc pe platformă”; stați relaxați că nu se regăsesc nici ceilalți bolnavi. 🙂 România ar vaccina un procent mult mai mare în următoarele 2 luni dacă ar primi suficiente vaccinuri, dar momentan situația este fluidă.

Încă o dată vedem limitările cardului de sănătate, care trebuie să intre în evaluare și modificare/ actualizare (la vaccinare se folosește doar cartea de identitate).

Pile – esențiali – neesențiali, piramida societății locale. Pușcăriași mai valoroși decât instituționalizații. Aici cred că nu e numai din motive de densitate, ci este gândire pro-activă (să pregătim mediul pentru când vom ajunge și noi acolo).

Amendați – cine are timp, să întrebe Anaful cât au încasat din amenzile date în pandemie, să vedem și noi dacă iese măcar de 10 km de autostradă între Brașov și Sibiu? 🙂 Ca dacă iese, atunci să mă scuzați dar trebuie să modificăm strategia: plătim niște reclamă la tv cu “vă așteptăm în Postăvaru, zăpadă, urși, party și să aveți 100 de coco la voi, pentru amenda locală”. Și va fi win-win, pentru toată lumea. 🙂

Deși economia > viața, încă avem chestii închise, pe o logică știută doar de Zâna Măseluță și lupul cel rău. Sprijinul pentru companii și cultură, este frumos, dar primul este deja cu scandal și fraude și cel de-al doilea probabil va urma același pattern. Cât privește ONG-urile, dă-le dreaq, că și așa irită pe toată lumea (de ex. ARAS tocmai și-a închis un program de bază și estimez că este doar începutul…)

Răbdare. Inspiră. Expiră. Răbdare.

Cip cirip

Am făcut o listă rapidă a celor mai mari avantaje ale noilor cipuri 5g, inoculate cu noul vaccin și uite ce a ieșit:

  1. nu mai ai nevoie de telecomandă să deschizi mașina, URA!

2. prinzi canalele codate de la rds, fără să mai plătești extra

3. te conectezi direct la cuptor, frigider și aspiratorul ăla rotund și deștept

4. prinzi 0.000001 secunde în plus la transferul de date de pe reddit, ca să poți investi pe wall street

5. îi poți da reprogramare și chiar resetare lui hani, de fiecare dată când te enervează

6. deschizi ușa de la tunelurile dacice și de la pivinița în care își ține varza murată însuși Gates

Pentru alte beneficii 5g, inclusiv sfaturi de reducere a populației, nu uitați să citiți acest blog de minim o dată pe săptămână. 🙂

Cărți, scene și manele – ediția februarie 2021

“At any given time something is going to go wrong somewhere. It is inevitable and not always avoidable,” he said. “You can’t always stop it from happening. So you have to be prepared to react. Then you have to get on top of it as quickly as you can and you have to stay on top of it.”

West Wingers: Stories from the Dream Chasers, Change Makers, and Hope Creators Inside the Obama White House, Aneesh Raman

Ar trebui să fie cu love & shit, doar că nu simt prea multă dragoste în oase…

Let Them All Talk. Băi nene vorbesc ăștia în film nonstop, timp de 113 minute, ca la final să nu pricepi nimic. :))) Maryl Streep, care bagă filme la greu, în ciuda vârstei.

Headspace Guide To Meditation – Andy Puddicombe este noul Marie Kondo. 🙂 Am fost convinsă că am citit cartea, dar de fapt am început să o citesc și am lăsat-o deoparte. :)))) După care m-am uitat la serial. De fapt l-am ascultat, pe fast forward, că deși urmăresc subiectul de mulți ani, nu reușește să mă entuziasmeze deloc. Sunt episoade scurte, din care jumătate este practică de meditație. Pentru rezultate maxime, puteți medita în timp ce vă curățați dulapul. Lol.

Your honor, thriller, 10 episoade, un pic de corupție, mafioți, clasicele probleme rasiste, din ăstea.

Godmothered, comedie, haioasă. Perfectă pentru această perioadă stresantă. Serios, după atâtea drame la știri, cui îi mai trebuie drame și pe ecran?

White Tiger – dacă nu ai altceva la ce să te uiți; eu nu am fost impresionată.

Pretend It’s a City – Fran Lebowitz și Martin Scorsese. Altă treabă. Frumos realizat. Sarcasm de la o tanti de 70+, căreia i se fâlfâie de rețele sociale și citește nonstop. Mă mir că are 8.2 pe imdb, că mini-seria e mult prea intelectuală pentru fanii Neflix.

Palmer, Deși intriga e slăbuță, kinderul face tot filmul și nu mușchii lui Justin Timberlake.

Un francez cu muzică emo, care se suie cu picioarele pe un Volkswagen, filmat pe un câmp. Ar putea fi la Dumbrăvița, după cum arată. 😀

Case self service, update feb 2021

Și-a băgat și Lidl case de marcat self service, micuțe, frumușele… dar, pentru că fac parte din aceeași companie cu Kaufland, cu un sistem la fel de prost. Că și aici sigur furi ceva, drept urmare dacă greutatea de pe cântarul din stânga nu bate cu cea de pe cântarul din dreapta, trebuie să vină domnișoara să deblocheze casa de marcat. Și dacă nu era de ajuns, trebuie să bagi toate produsele de la panificație pe listă, după care să marchezi punga, că altfel din nou vine domnișoara. Partea bună e că practic ai experiență în marcat, deci poți să treci la cv.

Am testat și Carrefour, care, printre două palme, au cel mai avansat sistem de vânzări de pe piață. Ai marcat produsul pe aplicație, l-ai băgat în plasă, la casa selfservice scanezi aplicația, plătești și la revedere. De asta sunt palmele, preventiv, să nu ai idei de furat. Lol.