Success often results from positive feedback loops that amplify tiny initial variations into enormous differences in final outcomes.
Success and Luck: Good Fortune and the Myth of Meritocracy, Robert H. Frank
We might not be able to fix the economy. We might not be able to make everyone as rich as Americans. But we can design the city to give people dignity, to make them feel rich. The city can make them happier.
Happy City, Charles Montgomery
Montgomery spune că spațiul public este un fel de bun magic și este esențial pentru un oraș cu oameni fericiți. Ca să vezi chestie… 🙂
Malibu Rising, a lui Taylor Jenkins Reid, o parte din carte este ok, după care vine finalul, în care avem o tonă de personaje, care nu au niciun sens, ori cu ele, ori fără ele, cartea tot așa se termină. Am strâmbat din nas și la The Silent Patient, culmea, tot o carte premiată de Goodreads. De unde rezultă, ca la filme, că uneori premiile nu spun nimic despre calitate.
Sper că stați jos. Dirty Dancing primește o continuare, care ar trebui să ajungă pe ecrane în februarie 2024. Frances ‘Baby’ Houseman se reîntoarce în tabăra Kellerman treizeci de ani mai târziu, adică undeva în anii 90. Și o să avem și ceva din muzica originală, și ceva hiphop. Recunosc, sună interesant. Dirty Dancing a fost urmat de Dirty Dancing Havana Nights, care nu a fost chiar rău și a primit și un remake în 2017, absolut oribil. Anul acesta s-au împlinit 35 de ani de la filmul original și de fiecare dată când îl văd pe Patrick Swayze mă gândesc ce pierdere mare a fost moartea lui.
Problema cu remake-urile și continuările: pot înțelege de ce la douăj’ de ani mai filmezi o dată, că generațiile noi nu prea se uită la filme vechi; și na, uneori trebuie să adaptezi scenariul la vremurile actuale, ca să priceapă publicul despre ce e vorba în el; peste care se suprapune viziunea regizorului și felul în care lucrează echipa. Dar sunt filme – capodopere – care ar trebui lăsate în pace. Pentru că un remake prost aduce deservicii scenariului sau cărții ecranizate. Cât despre continuări, este foarte greu să îți iasă ceva ok.
Și uite un exemplu: American Gigolo, apărut în acest an, care nu continuă povestea din film, cum am crezut inițial, ci construiește pe un scenariu similar, cu o acțiune petrecută în prezent, începe atât de prost, încât am bombănit tot episodul (Jerry, păi se poate?!). Filmul original i-a construit cariera lui Richard Gere. Actorul de acum, din rolul principal, Jon Bernthal, are carisma unui câine bătut. În plus ideea de a explica opțiunea acestuia pentru a fi gigolo prin faptul că a fost traficat și abuzat de copil de către pedofili, este la 180 de grade distanță față de narcisismul personajului original.
Bad Sisters, o adaptare a lui Sharon Horgan după un serial mai vechi, este filmat în Irlanda și este delicios.
Wedding Season, în care se face – ce altceva? – apologia căsătoriilor aranjate între indieni.
The Outlaws, pentru că l-am văzut pe Christopher Walker în distribuție, este mai bun decât m-am așteptat.
Purple Hearts, Sofia Carson joacă atât de prost, de numai pe Netflix se putea întâmpla…
Love in the Villa, pentru când e vreme nașpa afară și dacă vreți să purtați adidași la costum și aveți nevoie de inspirație.
Mack & Rita, nu este cel mai bun film al Dianei Keaton.
După o așteptare de mai mult de jumătate de an, Monarch pare slăbuț de tot.
Where The Crawdads Sing, v-am spus că am citit cartea, filmul e și el ok, liniar și decent, fără prea mari pretenții. Plus cântă Taylor Swift pe coloana sonoră.
Poți să îți optimizezi experiența cu facturile de curent urmând pașii de mai jos:
Monitorizează consumul de energie electrică. Cel mai simplu este să iei o foaie de hârtie sau un caiet, să scrii sus categoria (curent/ energie electrică/ numele furnizorului) și la fiecare 1 a lunii să notezi indexul contorului. Dacă nu îți place pe hârtie, fă-ți o notiță pe telefon. Doar să nu o ștergi. Contorul pentru energie electrică se află, după caz, la intrarea în apartament, pe holul blocului, undeva la intrare pe casă sau pe gard. Consumul lunar se află scăzând din indexul lunii curente indexul lunii precedente. Luna următoare repeți. Și tot așa. La finalul anului vei avea totalul consumului anual. Dacă îl împarți la 12 luni, vei avea consumul mediu lunar.
Verifică contractul pe care îl ai cu furnizorul de energie electrică și actualizează consumul estimativ. Contractele ar trebui să aibă o anexă în care sunt trecute niște valori estimative de consum lunar, care fie au fost date de tine, fie au fost date de companie, în baza unor indicatori medii. În funcție de ce consumi, ele pot fi aduse mai aproape de realitate. Ia în considerare valori diferite pentru vară/ iarnă. De exemplu, la Electrica poți să actualizezi valorile direct de pe site (probabil și din aplicație).
Dă citirile la timp!!! Uită-te pe factură, că undeva este scris când este intervalul de zile în care trebuie să dai citirile – pe site, prin aplicație sau la telefon. Dacă nu este la început de lună, ca să dai citirea din 1, atunci vei citi încă o dată și vei transmite indexul furnizorului. Dacă sari peste o lună, nu e nimic, dar încearcă să dai regulat citirea. Astfel la regularizare diferențele vor fi foarte mici. În mod normal regularizările ar trebui să fie la 3 luni – regularizarea înseamnă că un reprezentant al furnizorului vine pe teren și îți citește contoarul, doar că sunt firme care nu fac regularizarea decât la intervale mai mari de timp.
Verifică lunar dacă indexul în baza căruia ți s-a facturat consumul este similar cu cel al citirii tale. Sau na, măcar aproximativ cu ce ai tu, dacă nu ai apucat să citești lunar. Dacă sunt diferențe majore, vezi ce faci cu pașii de mai sus. Dacă primești facturi estimative cu un consum mic, este logic și normal că regularizarea va însemna o factură mare.
Citește notificările trimise de furnizor legate de prețuri. Ele pot să fie într-un email separat sau la finalul facturilor.
Caută la ANRE pe site informațiile oficiale legate de subvenții și bareme de nivel. În funcție de cât consumi, o să ai tarif diferențiat pentru perioada în care se aplică acestea.
Dacă ai consum mare de energie electrică, mai ia o foaie de hârtie și fă o listă cu ce poți face ca să reduci consumul de energie. Găsești sfaturi pe site la fiecare furnizor, la ANRE sau căutând pe internet.
Dacă ești nemulțumit de furnizor, în ultimă instanță îl poți schimba. Dar ultima oară când am verificat la ANRE situația era destul de maro pe piața de energie electrică, nu existau oferte bune și prețurile erau mari și în creștere la toți furnizorii.
Mai nou trecerile de pietoni din orașulverdeșidepoveste Brașov sunt facultative. Practic stai ca pieton la începutul trecerii și îți este frică să pui piciorul pe trecere, pentru că există șoferi mizerabili, care vin cu viteză și nu opresc.
Am pățit-o pe trecerea de pe Victoriei de mai multe ori, de 13 Decembrie sau Gării nu mai zic, ieri pe trecerea de la ai mei, din cartier. Deci frate, în mijlocul cartierului, unde în mod normal mergi cu 30 la oră, că sunt atâtea mașini parcate, că nu ai pe unde să accelerezi, vine boul și ar vrea să nu oprească la trecere, deși omul este pe ea! Să nu îi urezi numai de bine??? Eu le fac semn dobitocilor, că e trecere jos și eu sunt pieton, svf în gură.
Omul a fost înaintea mașinii. Ca să nu avem discuții.
Bun.
Mi-am mai spus o frustrare. Că de rezolvat, tot nu o să se rezolve nimic.
Mobilier uzat fizic. Instalații care nu merg corect – bateria de apă de la chiuvetă, clapeta de la toaletă, care curge în continuu, dacă nu nimerești poziția corectă. Mochetă murdară. Bec care nu merge. Buton de lift care merge doar la a patra încercare. Veselă spartă. Personal necalificat. Plastic. Gunoi care nu se colectează selectiv. Gândaci. Mâncare neconformă. Bar de interior închis. Bar exterior cu program de la ora 9, care deschide la 12. Etc.
Toate acestea sunt 1, motive pentru amenzi majore date de instituțiile abilitate, 2, închidere a hotelului sau a zonelor problematice până la remedierea lor și 3, declasificare.
Hotelul President din Băile Felix, despre care am scris ieri, o fi avut 4 stele la deschidere, dar în condițiile actuale, cu remedierea problemelor, are maxim 3.
Lucru care duce la următoarea discuție, despre cum se acordă clasificarea în România și internațional și ce înseamnă de fapt 4 stele.
La noi în țară fostul Minister al turismului, cu ce a mai rămas din el, este instituția abilitată să certifice nivelul de calitate al unui hotel, în baza unei legislații din 2013, actualizată anul acesta cu un paragraf legat de apartamentele închiriate în regim hotelier a persoanelor fizice. Practic hotelul completează o cerere standard, în care bifează facilitățile pe care trebuie să le ofere și dacă are 140 de puncte, primește 4 stele. Există o listă cu criterii obligatorii, unde regăsim dimensiunile camerei și patului, cosmetice, lenjerie, etc. și o listă din care hotelul trebuie să ofere cel puțin 15 servicii suplimentare, cu sau fără plată. În epoca internetului, televizorul este obligatoriu în fiecare cameră. Avem descrieri precum “mobilier uniform ca stil, de foarte bună calitate”, dar nu știm ce înseamnă asta. Și din lista de suplimentare, un ghid de hotel sau un animator fac fix 10 puncte, precum o derivație de telefon în camera de baie (ghici ce este mai ieftin?!).
După ce și-a primit certificarea, hotelul poate rămâne fără ea la cerere sau dacă există reclamații majore. Am găsit ceva articole cu declasificări ale unor spații de cazare de pe litoral, dar cred că sunt mai degrabă excepția. Atâta vreme cât nu ai o procedură de monitorizare, fiecare va face ce îl duce capul. În plus, dacă toate criteriile sunt cantitative și nu există criterii de calitate, atunci nu trebuie să ne mire că, de exemplu, cosmeticele de baie sunt de calitate foarte proastă sau că mâncarea este de cantină de uzină.
Diferența la nivel internațional o face fix monitorizarea – controale regulate, unele anunțate, altele cu clienți misterioși, prin care se verifică standardul de calitate.
Un alt lucru absolut stupid este faptul că animația de hotel este privită în prezent doar ca o activitate pentru copii mici. Și nu mai avem ghizi de hotel, care erau omniprezenți acum 30 de ani.
Ultima idee este că, atunci când mediul turistic este calitativ la pământ, și turiștii vor fi la fel. Un fel de legea atracției turistice.
S-ar putea schimba lucrurile? Bineînțeles, dar trebuie voință politică și să renunțăm la clasicul dicton autohton “merge și așa”.
Mama a cumpărat un last minute în Băile Felix, la Hotel President, la recomandarea agenției de turism, cu care au fost și anul trecut în zonă, punctul de interes fiind apele termale. Am avut o cameră dublă și una single, demi-pensiune și acces la toate piscinele, inclusiv Aqua Parc. Și bonus gândaci, în toate camerele în care am stat.
President Hotels & Resort **** se află la intrarea în Băile Felix și constă în vreo 5 hoteluri diferite, cu un restaurant comun, mai multe piscine cu apă termală, un Aqua parc, un spațiu pentru evenimente și o biserică. Fiecare hotel este specializat pe tratamente medicale, spa, business și centru de conferințe. Cel puțin o parte din ele sunt construite pe fonduri Regio – cel în care am stat avea plăcuță din 2010-2012.
Cazarea
Am primit 2 camere similare, față în față, dintre care una era marcată pentru persoane cu dizabilități – aveau uși mai mari la intrare și la baie, duș fără cadă și bări de susținere și un spațiu relativ ok în cameră. În plus camerele se aflau aproape de un lift. În prima noapte m-am trezit cu gândaci care mișunau prin baie, pe biroul din cameră și în momentul în care m-au apucat nervii total, pe pereți și în patul vecin. Motiv pentru care la 1 noaptea am mers în recepție și rezolvarea a fost să mă mut în altă cameră, în care logic că nu prea am dormit. În a doua noapte au apărut la ai mei în cameră, drept urmare taică-miu a găsit un tehnician din hotel să dea cu spray în cameră; și lor li s-a propus să schimbe camera, ceea ce ar fi fost mai greu pentru ei, din motive de mobilitate. În plus câte camere să schimbi în 5 zile de sejur? În ultima noapte i-am văzut pe mititei și în camera nouă, ieșeau de sub tocul de la ușa băii, ceea ce nu m-a mirat, statistic vorbind o dată ce ai probleme în 2 camere diferite, de pe părți opuse, șansele sunt că tot hotelul este infestat. În paranteză fie spus, ni s-a părut nouă că parfumul de cameră miroase puțin cam tare, dar cred că de fapt era sprayul de gândaci.
Gândaci din două filmări separate
La recepție ni s-a spus că este un caz izolat. Mă rog, 3 camere un caz izolat, mă mir că nu ne-au spus că i-am adus noi de acasă. Am 2 filmări cu gândaci mișunând, dar nu le postez, pentru că sunt traumatizante – am postat capturi de ecran, mai sus.
Mobilierul din camerele în care am stat este uzat, mocheta în a doua cameră în care am stat era pătată, bateriile de la baie, deși Grohe, nu sunt optimizate astfel încât atunci când deschizi apa, ea să nu ajungă pe tine, lenjeria de pat este din cea obișnuită, cosmeticele de la baie sunt dintre cele ieftine, una peste alta nu mi s-au părut condiții de 4 stele. Ne-au fost schimbate prosoapele folosite și gunoiul zilnic și halatele de baie la cerere, o dată am avut patul făcut și maică-mea spune că la ei s-a și aspirat.
Mobilier, mochetă, un pat făcut la 4 stele (mai puțin chestia maro de deasupra, care este de pe celălalt pat), cosmetice de baie
Mâncarea
Pentru că am ajuns la prânz, am comandat a la carte, zemurile au venit călâi și prăjiturile nu au fost cine știe ce. Și am primit ardei iute la supă (probabil el ar fi trebuit să încălzească mâncarea, lol)… Ulterior ne-am lămurit că mâncarea caldă era servită aproape rece, de fiecare dată, pentru că din linia caldă funcționau doar două cuve, la intrare. Opțiunile pentru vegetarieni/vegani erau niște legume făcute praf și o salată asortată, care într-o singură zi a arătat comestibilă. Pentru o zonă în care jumătate de clienți sunt vârstnici și oamenii vin la tratament pentru poliartrită reumatoidă, murături super sărate, brânză ocnă de sare, preponderent carne și cartofi prăjiți, plus slănină prăjită la mic dejun nu mi se pare un meniu tocmai adecvat. Una peste alta, mâncarea slabă calitativ, unele preparate arătau destul de tragic (ex. omleta de la micul dejun sau untul aruncat pe o farfurie), eu greu am găsit ce să mănânc.
Faimoasa supă cu ardei iute (ar fi fost ok, dacă ar fi fost caldă); în stânga, sus: ce am putut mânca la micul dejun (batonul Nestle este de acasă), stânga, jos: prăjituri și înghețată imposibil de mâncat; dreapta: cină, cu paste cu brânză, imposibil de mâncat, pentru că erau reci și legume făcute praf.
În plus am primit veselă ciobită, iar prima opțiune la pahare, indiferent că era vorba de apă, ceai, cafea sau bere erau pahare de plastic de unică folosință… la 4 stele!!! Mama a cerut într-o zi un vas pentru gem și i s-a recomandat să folosească un carton. Când am ajuns acasă și i-am spus lui frate-miu că atunci când intrai la masă îți luai tavă ca la autoservire, a făcut ochii mari…
Veselă ciobită, meniu a la carte și meniu bufet suedez
Plasticuri
Am apreciat că, pentru a nu arunca mâncare, resturile au fost refolosite; pâinea de seara a fost făcută frigănele, mezeluri folosite într-un fel de tochitură, măslinele de dimineața folosite în salată seara (deși cu un gust oribil, probabil pentru că au fost ținute prea mult afară, în căldură), legumele făcute seara supă cremă (care arăta oribil), etc.
Apa termală
Complexul are două zone de piscine, în fața hotelului și în spate, la etajul 1, plus o piscină acoperită, cu două saune și sală de forță. Piscina din față era tot timpul super full, a mers tata acolo de vreo câteva ori. Am folosit una din cele două piscine din spate, pentru că avea înălțimea potrivită pentru mama, acces cu bară și scări și am prins-o mai liberă. Din păcate accesul la ea însemna urcat și coborât scări, printr-o terasă cu bar. Piscina acoperită, în care se făceau și sesiuni de 30 de minute de gimnastică, avea înălțime mare a apei și o atmosferă cam horror, de la combinația dintre miros de saună cu plante, mobilier rupt și iluminat problematic. În plus ne-am ținut de nas când am folosit toaletele, miroseau și arătau fix ca buda publică de pe autostradă!
Cele două piscine cu apă termală din spatele hotelului; între ele există un bar; o parte din șezlonguri sunt pe un gazon cu probleme.
Ca să ajungi la sala de forță trebuia, logic, să urci scări și ajungeai într-o cameră cu vreo câteva aparate, care arătau super tragic și pe care nu m-am încumetat să le încerc.
Partea bună este că piscinelor li se schimba apa noaptea.
Ce nu mi-a plăcut este că se bea alcool și se fuma din piscină.
În plus, oamenii ar fi trebuit să stea doar 20 de minute în apa termală, după care să facă pauză, dar nu am văzut ceasuri niciunde.
Personal
Am citit și eu că hotelurile au probleme de personal, dar realitatea bate articolele. Cei din restaurant păreau a lucra nonstop și la felul cum debarau mesele, cu tăvile cu veselă una peste alta, nu cred că aveau niciun fel de calificare formală. Cel din recepție, destul de grețos, începând cu șeful și terminând cu front-deskul. În plus nu am reușit să cunosc directorul, pentru că duminica nu lucra și lunea subit era plecat în altă parte… Și ca să fie totul superb, într-o zi o cameristă ne-a făcut morală că folosim liftul de personal, cu care de altfel călătorea toată lumea din partea noastră de hotel.
Ar fi fost interesant ca cineva să vină să șteargă șezlongurile de apă după ploaie, dar cred că poziția respectivă era liberă…
La 4 stele, angajații trebuie să comunice într-o limbă de circulație internațională; barul interior nu funcționa.
Parcări
Ditamai resortul, cu 5 hoteluri, construit în câmp și fără parcări suficiente. Asta înseamnă să ai viziune și competențe în horeca.
Facilități pentru dizabilități
Rampa dintr-un singur hotel mi s-a părut construită aproape ok. Coridoarele mi s-au părut cam înguste. Dar hai să zicem că omul se poate deplasa în hotel, are cameră ok și merge și în restaurant. Dar n-am aflat cum naiba ar fi putut să folosească piscinele, pentru că peste tot accesul era cu scări. Muuuulte scări. Hotel construit pe Regio acum 10 ani, despre asta discutăm!!!
Baia unei camere pentru persoane cu dizabilități, relativ ok, dar i-ar mai fi trebuit o scurgere, pentru a nu aluneca pe apa cursă de la duș; în stânga: ca să ajungi la un lift, aveai de urcat o treaptă; un culoar de la Aqua parc care se termină în scări (idem, piscina din fața hotelului); în dreapta: Aqua parc, acces la terasa exterioară, cu treaptă, zonă de trecere printre bazine, cu trepte.
Aqua Parc
Aqua Parcul are două zone, în prima sunt câteva bazine în interior și vreo două la exterior; plus mii de șezlonguri puse fără spațiu între ele. În cea de-a doua zonă, cam la fel, un bazin la interior și unul sau două la exterior. Fiecare bazin are două-trei zone, dar apa este aceeași. Plus câte un bar, căci ce ar fi viața la apă termală fără bere, gogoși și înghețată Corso?
Problema nu a fost că era destul de aglomerat, ci că în interior se făcea economie la curent, drept urmare atmosfera era cam tragică, iar afară accesul în bazin se făcea foarte greu și temperatura apei era mai rece.
Idee bună, implementare deficitară. Maximul zilei: șezlonguri puse unul lângă altul, să nu poți să treci prin complex, deși, în spate, sunt băncuțe construite…
În concluzie
A fost o experiență. Unică. Pe care sper să nu o mai repetăm. Vreodată. Dacă ăsta este standardul în industrie, zic să ne lăsăm de meserie și să ne apucăm de crypto sau prostituție pe net. Pe de altă parte, acesta este rezultatul practic al unei țări care se laudă cu turismul ei, dar nu mai are minister al turismului.
PS: Am cerut și am primit înapoi banii pentru o noapte de cazare. Doamna de la agenția Eximtur a fost drăguță și și-a cerut scuze. Traumele rămân.
Dacă vreți să experimentați un giratoriu mai mare decât cel din Centrul Civic din Brașov, atunci este musai să vizitați Băile Felix. Mulțumită dezvoltării finanțate prin fonduri europene, “Lotusul turismului românesc” cum apare pe pancardele lui UE, s-a umplut de străzi cu sens unic, cu stâlpișori din beton (Videanu ar fi fericit aici) și cu parcări asfaltate și aliniate, contra cost. Cam 1 euro ora, prin sms. Hotelurile vechi, toate aparținând de Turism Felix SA sunt în stadii diferite de renovare. Pe lângă ștrandul vechi, de lângă parcul cu nuferi, a mai apărut ștrandul Apollo – peste drum de el, parcarea este în renovare. În rest, fiecare casă este pensiune și din loc în loc vezi hoteluri de mai mici dimensiuni. În centru există două talciocuri cu marfă de Turcia și Polonia, niște restaurante, o autoservire mai veche, în care se mănâncă decent și ieftin, un Carrefour Express și un La doi pași, în fața cărora băștinașii vând fructe, smochine proaspete, țuică, cârnați și slănină ținută în soare. Practic când o cumperi e gata prăjită. Natural.
Este fix ca la Herculane, cu mai multe piscine și apa (termală) cu alte caracteristici.
Lacul cu nuferi, care de fapt sunt 5 lacuri diferite, din care două cu flori de lotus, avea mai multe broaște țestoase decât nuferi. Și turiști imbecili care le hrăneau cu pufuleți. Mai jos, aproape de gardul ștrandului vechi, era un anunț cu “mâncare pentru broaște, x lei”. Doi pași mai încolo, puteai citi un anunț oficial “nu hrăniți animalele”. Logică de vestul țării.
Mâine vă povestesc cum am găsit gândaci la 4 stele, în cel mai fițos complex construit prin fonduri Regio.
Dacă tot vine frigul, m-am apucat să-mi fac curat prin dulapul cu pantofi și am descoperit că perechea mea favorită, de la s.Oliver, a decedat. Am mai avut o tentativă de a-mi cumpăra sandale vara aceasta din magazine și mi-am pus mâinile în cap, căci trebuie să ai mare tupeu să vinzi șlapi chinezești pe post de sandale. Așa că am intrat pe niște site-uri, ca măcar să merg în magazin pregătită pentru șocurile culturale care mă așteaptă.
Și dau eu să caut pantofi. Și primesc rezultate adidași. Și mă uit eu cu mai mare atenție în meniul de selectare: singura variantă de pantofi decenți se cheamă pantofi cu toc sau pantofi eleganți, altfel, orice ai selecta, tot adidași îți arată.
A luat-o societatea razna sau toate site-urile sunt făcute de Georgel-habarnistul-din-colțul-străzii?
Mănânci sănătos acasă? No bine s-ar putea să nu ai ce să mănânci atunci când pleci de acasă. De asta uneori este indicat să mai bei o cola și să ronțăi niște pufuleți.
Faci sport, altceva decât clasica alergare? Greșeală majoră. Joacă-te și tu pe calculator, că șansele să găsești piscine funcționale, sălițe prin hoteluri și terenuri de sport sunt destul de reduse.
Selectezi gunoiul și încerci să te ții departe de plastic? Ne pare rău pentru tine, n-ai citit pe net că pungile de unică folosință de plastic sunt mai eco decât plasele de bumbac?
Vrei să dormi 8 ore? La noi în hotel? Haide măh.
Și mai lasă aerele de prințesă, o viață ai și pe aia vrei să o trăiești sănătoasă? 🙂
Toată lumea a obosit. Mă rog, noi ne permitem să fim obosiți, în timp ce ne bem cafeaua la suprapreț și ne lamentăm pe net că e nasoală viața. Ucrainienii care dorm în fiecare noapte sub bombe și care nu știu dacă a doua zi vor mai fi în viață nu-și permit aroganțele noastre.
Este foarte interesant cum apar valurile de articole de propagandă rusă din media occidentală, de la persoane de la care nici nu ai putea avea alte pretenții. Mă întreb câți dintre ei sunt idioți utili, și câți sunt pe statul de plată al rușilor.
Horrorul care devine ceva obișnuit și nu mai tresari la fiecare titlu de știre. Oribil.
Pe de altă parte, unele acțiuni, de ex. hackerit Yandex și altele, îmi aduc aminte de Home Alone.
Faimosul câine Patron are propriile lui timbre, care se vând pe Amazon. 🙂
La 200 de zile distanță, avem contraofensivă și desființarea unor mituri precum sancțiunile nu au efect, mai mult armament nu va ajuta, SUA & UE & NATO sunt degeaba, etc.
“Emanciparea femeii și noua ei poziție în societate ca persoană activă economic în afara gospodăriei, ca persoană independentă economic și cu decizie majoră asupra căsătoriei și dimensiunii familiei au dețin astăzi poziții dominante.“
“În literatura de peste ocean își face loc paradigma potrivit căreia împlinirea femeii are loc astăzi prin carieră și călătorii”.
Dintr-un articol penibil de la Hotnews – vezi aici.
Nea Ghețău, poți să sugi o ceapă!
Femeile sunt emancipate cam din anii 60 încoace, global vorbind, dar uite că problemele de natalitate sunt destul de recente. Să fim serioși, că nu de asta nu se mai fac copii. Inclusiv ideea de natalitate în context de căsătorie este perimată, știu chiar și neamurile mele de la țară că nu trebuie să te mai căsătorești ca să perpetuezi specia.
Nu este nicio problemă dacă scade natalitatea. De abia avem mai mult spațiu pe planetă.
Ca să nu mai spunem că în maxim 10 ani se vor clona oameni bine mersi, fără fecundare clasică.
În altă ordine de idei, jurnaliștii care dau copy-paste de pe internet merită un bocanc în cap. Pe oră.
claudia 