Snorkeling sub Tâmpa

d88d94348375e3d481a62dc903f85769

via pinterest

Pentru cei care nu cred că oceanul începe și se sfârșește la Brașov ;)

Imaginați-vă piscina de la Agrement, la orele prânzului. Apa clipocește, brăzdată de câțiva înotători civilizați. (partea asta e adevărată) Nu se sare în bazin, nu se fumează pe terasă. Salva-pisi nu citește Click și nici nu butonează telefonul, preocupată de siguranța clienților. (ahahaha…)

No bine, în acest mediu care sugerează rigoarea germană a spațiului brașovean, două mame și trei plozi demonstrează că nicio piscină nu-i prea mică și poate fi transformată cu succes într-un spațiu privat, atunci când plozii trebuie să exerseze snorkeling, în căutarea smalțului sărit de pe fundul piscinei… Și până la urmă exersatul ăsta n-ar fi fost o idee proastă, dacă plozii nu ar fi sărit în capul tuturor înotătorilor, concomitent cu ture gălăgioase în toate direcțiile posibile și imposibile.

De unde se vede că: 1, la orice oră ai încerca, la Agrement ai slabe șanse de a înota; 2, presimt cursuri organizate de snorkeling, în curând…

 

Încă-i vară

Câteva constatări ale ultimelor săptămâni:

  • orice problemă nerezolvată la timp se va întoarce și te va mușca de posterior mai devreme sau mai târziu – vezi exemplul Greciei de unde vin nu doar bătăile de cap legate de criza datoriilor ci și actuala criză a imigranților,
  • piramida nevoilor lui Maslow trebuie revizuită, căci nu mai are acoperire în practică – aici am exemple personale ale copiilor romi, deprivați de condiții normale de igienă, dar care au smartphone, de familie pentru care televizorul este mai important decât dulapul cu haine; exemplele pot continua cu imigranți și alte situații, șamd,
  • abuzul în serviciu se practică bine-mersi și merge mână în mână cu incompetența și nesimțirea,
  • să faci proiecte în România a devenit la fel de periculos precum trecerea străzii pe trecerea de pietoni – oricâte precauții ți-ai lua, tot trebuie să alergi pe trecere și tot riști să te calce vreun nebun cu mașina…

În rest e bine, încă-i vară afară.

Suntem praf

Creierul meu nu reușește să înțeleagă de ce este atâta praf în această țară! Am călătorit pe trei continente, prin vreo câteva țări, unele mai dezvoltate, altele mai puțin, dar atâta praf ca în țara noastră cea verde (pe hârtie) nu am întâlnit niciunde…

Cine are o explicație de bun simț (fără conspirații, vă rog :) ), este rugat să o facă publică.

Elvețienii ne-au luat fața. Ne putem reîntoarce la muncă.

Laussane a fost desemnat gazda Jocurilor olimpice de iarnă de tineret pentru 2020, competiție în care contracandidatul a fost Brașov. Brașov este orașul în care primarul tocmai dă cu subsemnatul pe la DNA, în care infrastructura este cel mult bunicică (mai puțin autostrada și aeroportul, care-s niște fleacuri…) și în care localnicii ies din casă doar la mici și bere. De preferat gratis. Tot un sport și ăsta…

Lăsând deoparte jocurile strategice care se fac și la cel mai înalt nivel, am pierdut pe barba noastră. Pentru că suntem niște zgârciți, oportuniști și fără viziune. Nu știm să cheltuim banii publici, pentru că ne certăm între noi, în al cui buzunar să intre, nu suntem capabili să ne concentrăm pe un lucru pe care să-l facem bine și mai avem și complexul est-europeanului sărăntoc.

Poate că după ce ne vom linge rănile, o să învățăm să reîncepem cu lucruri basic. Cu direcționat bani către sporturi, către infrastructură locală solidă și educat populația locală.

Sau stai, că începe campania electorală…..

Ordonanța cu ștampila

Ordonanța a fost publicată în Monitorul oficial în 20 iulie și a intrat în vigoare din 23 iulie (OG 17). Ea spune că :

Art. V. — (1) Persoanele fizice, persoanele juridice de drept privat, precum si entitatile fara personalitate juridica nu au obligatia de a aplica stampila pe declaratii, cereri sau orice alte documente depuse la institutiile sau autoritatile publice.

(2) Persoanele fizice, persoanele juridice de drept privat, precum si entitatile fara personalitate juridica nu au obligatia de a aplica stampila pe documente sau orice alte inscrisuri emise in relatia dintre acestea.

(3) La data intrarii in vigoare a prezentei ordonante se abroga toate prevederile legale referitoare la obligatia aplicarii stampilei de catre persoanele si entitatile prevazute la alin. (1) si (2).

Cam care e situația pe teren la finalul lunii iulie?????? Ștampile, ștampile, miiiii de ștampile :))))) Am trecut prin vreo câteva magazine mari – toate facturile pe care le-am primit sunt cu ștampilă pe ele. Probabil toată lumea așteaptă ca cineva să facă primul pas :D

Cum arată integrarea socială

DSC_0204

La noi în parc vin, pictează, se joacă cu mingea, chestii normale pe care le fac majoritatea copiilor de vârsta lor. Singuri sau împreună cu alți copii din parc.

După-amiaza sau seara îi găsești cerșind în parcare la Lidl sau prin alte locuri din oraș. Că pentru asta sunt aduși în Brașov de prin satele din jur.

Subiect bun pentru o anchetă de presă (vă recomand și o vizită pe la protecția copilului și poliția locală) ;)

 

Arlington

DSC_2019

Sau combinația ciudată dintre cimitire, armată și turism.

În cultura americană orice este de vânzare. Mai știți cum este în filme, când unul se aruncă de la etaj și în jumătate de oră apare întreprinzătorul care vinde tricouri pro și contra la locul faptei? :) Ceva de genul ăsta se întâmplă și în realitate. Din punctul meu de vedere cea mai bună școală de vânzări nu este cu coatele pe bancă, ci pe teren, învățând din exemplele practice… care-s oriunde întorci capul.

Cimitirul național Arlington înseamnă 253 de hectare dedicate eroilor din războaiele duse de SUA, 151 de ani de istorie, al doilea cimitir național și aprox. 30 de înmormântări pe zi ( există o listă lungă de criterii pentru persoanele eligibile, în general membri activi ai armatei, veterani și familiile acestora). Cea mai vizitată zonă este dedicată familiei Kennedy.

Turistic vorbind, este una din locațiile aglomerate din Washington, pentru că un tur de capitală nu este complet fără o vizită în Arlington. Intrarea este gratuită, însă este atât de imens încât este de preferat să îți achiziționezi un tur cu trenulețul. Pentru suveniruri există bineînțeles magazinul dedicat; plus în zona principalelor monumente de pe Dealul Capitoliului poți găsi niște chioșcuri care vând toate insignele și emblemele folosite în armata americană.

Cât despre armata americană, este o componentă importantă a societății americane actuale. Am intrat în multe cârciumi în care trona poza unui erou de-al localității. În aeroportul din Dallas, prioritatea la îmbarcare o aveau vreo două-trei categorii de soldați și veterani. Iar birourile de recrutare sunt în licee, abordarea fiind cică extrem de agresivă în special în zonele defavorizate, pe principiul că vino la un tur-două și după ce te întorci îți plătim noi facultatea… dacă te mai întorci, dacă nu ajungi cu traume pe stradă, că nu te mai poți integra în societate șamd. Un subiect cât se poate de interesant :)

Revenind la Arlington, m-au impresionat dimensiunea, simplitatea și geometria.

DSC_2012 DSC_2014 DSC_2015 DSC_2016 DSC_2017 DSC_2020