la mall – Coresi Brașov

Ieri am ajuns la Coresi Brașov, în cea de-a treia zi de la deschiderea oficială. Parcarea plină, cu greu puteai găsi un loc (mașinile erau parcate și pe trotuar). Cozi peste tot, la casele de marcat din magazine, la pizza, la tombolă, la toaletă :) Cum s-ar zice, deschiderea pare un succes, prefigurat de focul de artificii de sâmbătă seara :)

Plusuri:

– suprafață de 32000 metri pătrați (puțin mai mare ca Ikea din capitală)

– spații destinate activităților în aer liber (teren sportiv, teren de joacă pentru copii mici)

– toaleta are un spațiu colorat, pentru cei mici și un design mișto

– magazine cu spații de expunere mari

– mărci noi care apar în Brașov (mult titratul Zara și mult așteptatul Starbucks, care se deschide zilele următoare)

– loc de joacă pentru cei mici în zona de restaurante

– regenerare urbană în loc de teren viran

– promovează culorile :)

Minusuri:

– spațiile exterioare duc lipsă de copaci (da, știu, în Brașov nu există vară, dar în cele 3 zile de căldură sufocantă nu v-aș dori să vă bată soarele în cap…)

– culoarul către toaletă, în care riști să dai cu capul de prea mulți pereți și/sau oglinzi :))

– cam aceleași mărci care apar și prin alte zone în Brașov și/sau le cunosc din Sibiu

– gălăgie infernală prin mall (n-am înțeles dacă era radioul intern sau de la scena centrală, la care se adăuga muzica din fiecare magazin… practic n-am putut vorbi la telefon, pentru că nu auzeam mai nimic)

– zonele de relaxare mi se par la fel de mici ca cele din Eliana (poate o fi fost de la prea multă lume)

– cele 9 restaurante și 6 cafenele mi se par o ofertă sărăcăcioasă, lipsește McDonalds și scaunele sunt din plastic????

– nicio cofetărie??????

Mi-am promis să merg cu gașca la cinema, la un moment dat, ceea ce ar fi noutatea secolului în ce mă privește :))

Și apropo de malluri în România, Băneasa are 85000 m2, AFI are 80000 m2, Iulius Cluj are aprox. 53000 m2, Promenada Sibiu are 10000 m2 (nu prea am înțeles titlul cu cel mai mare mall din Transilvania, dar poate se referă și la viitoarele magazine care se vor construi la un moment dat)

Una peste alta este foarte bine o nouă investiție în Brașov, care poate contribui la bugetul local. Și aștept cu interes efectele asupra pieței locale (deja au fost valuri de reduceri la concurență, lucru benefic pentru consumatorii locali).

movie quotes

I am not dating. Several times a month. #majorcrimes

Do we know if it’s going to be a boy or a girl? Yap, there is a good chance, is going to be one of those two. #newsroom

I was disapointed not to be Unicef ambassador, but, in some ways, vodka ambassador helps far more people #hotincleveland

How do you feel about the food sir? I love it. Is killing you. Hmm. #hotincleveland

Know your place. Keep your place. Be a shoe. #snowpiercer

Just because you are gonna have a child with someone is no reason to spend the life together… #hartofdixie

So you are an artist? Beat him artistically. #desertdancer

You can’t keep putting aside what you want for some imaginary future. You just gotta suck it up and go with your gut. #laggies

Sus la munte, sus, în Păltiniș

DSC_0079

Utima oară am fost în Păltiniș în 2010. Am revenit după 5 ani să constat că mare lucru nu s-a schimbat. Desigur în ultimii ani a fost criză economică. Cu toate acestea prin stațiune hotelul comunist s-a rebrandat în hotel de 4 stele, s-au construit multe viluțe și case, destul de haotic după gustul meu și au apărut Arena Platoș (pârtie de ski, echivalentul pârtiei Bradu din Poiana Brașov) și Arka Park (zonă de aventură). Timp de 10 zile, deși zăpadă până-n gât, turiștii au mișunat doar în weekend, într-un număr destul de mic. Pe pârtia veche cred că am numărat vreo 10 schiori în total, în miez de zi. Chioșcurile cu crănțănele au fost deschise doar sâmbătă și duminică, iar Arena Platoș se închidea la 4. Drept urmare turist să fii, mori de plictiseală garantat. Partea bună este că încă nu s-au tăiat toți brazii, că aerul este curat și că dacă vrei liniște și relaxare, este locul potrivit.

Dacă discutăm însă de turism, cred că se poate mai mult de atât.

O povestioară hazlie, ca de miercuri :)

Zilele ăstea am un tic verbal, cu hazliu :))

Cu mulți ani în urmă partenerii principali erau elvețieni, noi lucrând în mod direct cu cei care se ocupau, ca și noi, de activități de tineret. La un moment dat organizația mamă se gândește să trimită o echipă de filmare în Brașov, să ilustreze profesionist activitățile noastre locale. Țin minte că ambianța cu mine a fost realizată în timp ce jucam ping-pong :)) Termină ei de filmat, pleacă acasă și ne imaginăm noi că filmulețul va fi folosit intern de organizație sau, eventual, pe la televiziunile locale. Trece oareșce timp, după care primesc email de la coordonatoarea programelor de tineret din Elveția. Zice că era să-i pice cana din mână, când pe postul național mi-a auzit vocea :)) Că de fapt echipa aceea mică fusese de la o mega-televiziune, lucru pe care nici ea nu-l știuse.

Aceasta este o poveste de pe vremea când nu exista facebook și internetul venea prin dial-up :)

Întâlnire comunitară cu tinerii din Săcele/Gârcini

Astăzi, de la ora 16, ai ocazia să participi la o întâlnire comunitară cu tinerii din Săcele, respectiv Gârcini. Ce înseamnă pe scurt acest lucru? Vei avea ocazia să îți spui părerea despre nevoile tinerilor din localitate, despre ce ți-ai dori să existe sau să se întâmple prin localitatea ta. De asemenea vei putea discuta aceste subiecte cu alți tineri de vârsta ta, iar la final vom realiza o listă cu priorități, pe care să o prezentăm mai departe primarului și consilierilor locali.

afis intalnire sacele 2

Evenimentul pe facebook îl găsești aici. Activitate realizată în cadrul proiectelor “Sustaining Civic Participation in Minority Communities” și “Pro-Democrație în comunitățile locale”.

Most wanted…

Professional Fellows :)

Untitled-001

În această primăvară fac parte dintre-un grup de 22 de bursieri din România, Ungaria, Slovacia și Bulgaria (5 din România) care au fost selectați în cadrul unei burse profesionale care acoperă domeniul organizării comunitare. În cadrul bursei voi petrece șase săptămâni în Statele Unite pentru a învăța mai multe din experiența activiștilor de peste ocean, din care o lună de internship în cadrul organizației Seed House din Wichita, Kansas.

Programul este finanțat de către Departamentul de Stat al SUA.

Șase, vin românii!

Fiecare vede și pricepe ce vrea.

Atunci când ambasadorul tău, oficial român, se face că nu vede sărăcia de acasă, no bine, atunci țara ta a cam dat de dracu.

“Romanians are coming” este un documentar în 3 părți, care a rulat în ultimele săptămâni pe canalul Channel 4 din Anglia. Din câte am priceput eu contextul englezesc este pre-campanie electorală (alegeri generale), creșterea în sondaje a partidul extremist UKIP și reforma sistemelor de sănătate/social + migrație. Cineva chiar dădea numeroase exemple de emisiuni similare, care se focusează pe migrație plus una din temele de interes pentru campanie electorală. Și cum românii fac parte dintre grupurile migratoare importante din ultimii ani, e de înțeles de ce o parte din documentare le sunt dedicate.

Pe mine m-au interesat mai degrabă reacțiile celor din România, pentru că (încă) este zona în care trăiesc și activez.

Câteva cuvinte despre documentar: mie mi-a plăcut cum este făcut, chiar dacă primul episod începe cu romii din România. În plus mi-a creat o serie întreagă de emoții, legate de personajele care apar prin documentar. Acum cred că jurnaliștii de investigație ne-ar putea spune cât e poveste reală și cât abureală manipulatoare… da stai, că nu mai există jurnaliști de investigație :))) Mi s-a părut interesant că toți cei apar în documentar pleacă în dorința de a-și găsi în primul rând un loc de muncă și de a ieși din mizeria de oraș/comunitate în care trăiesc. Ce o fi nasol în asta domnule ambasador? La fel, că supraviețuirea asta la nivel de bază nu este pentru oricine. Eu nu știu dacă aș putea să trăiesc pe cartoane, chiar dacă e în mijlocul Londrei. Să înghit orice comentariu rasist, de la un conațional infect, doar pentru că n-am încotro. Dar am lucrat cu numeroase persoane aflate în stări diferite de vulnerabilitate. Am prieteni care au plecat din România pentru că situația era atât de nasoală încât asta a fost ultima soluție. Fiecare dintre ei au făcut ce au putut și au învățat să se descurce până au reușit să ajungă la un nivel la care să poată funcționa normal. Nici ei, nici cei care apar în documentar nu sunt cu nimic mai prejos. Diferă doar  background-ul și contextul.

Ceea ce este trist și în același timp incredibil este faptul că uităm care sunt problemele adevărate. Migrația are numeroase cauze. Oamenii nu pleacă de bine ce le este. Faptul că ridicăm niște ziduri fizice – precum la Baia Mare – sau mentale, că aruncăm problemele sub preș nu ne rezolvă bunăstarea din țară. Se pare că uităm că sunt orașe și zone întregi în care industria a crăpat, agricultura este eventual de subzistență, servicii nu există. Că statul este incapabil să ofere joburi. Că serviciile de asistență socială au rolul mai degrabă de a menține o pătură de manevră pentru anii electorali. Că până la urmă și oamenii cu mai puțină educație, minoritățile șamd au exact aceleași nevoi ca și cei din clasa de mijloc. Și că abilitatea de a supraviețui nu are de-a face cu studiile. Are de-a face cu omul ca atare.

Eu cred că în România ar trebui să discutăm cum facem să combatem sărăcia – că în stilul în care merg lucrurile în acest moment, mâine-poimâine ajungem majoritatea la fel ca personajele din “Romanians are coming”.

Vă aduceți aminte de “The Pursuit of Happyness” cu Will Smith, film care a fost nominalizat la un Oscar? De tatăl care a trebuit să doarmă pe străzi până a reușit să devină un broker faimos? Probabil ați oftat, v-ați bucurat și v-ați șters o lacrimă atunci când v-ați uitat la film. Că se întâmplă la ei și nu la noi și e despre ei, și nu despre noi. No bine, ar fi cazul să faceți la fel și cu “Romanians are coming” că e despre noi, nu despre ei.