#alegeri2024: Dihanii fotoșopate și cadavre reșapate

Tu ai văzut ce tinerică arată? Cine, măh, dihania?

Sunt niște pattern-uri haioase (dacă nu ar fi de plâns) în campania electorală de anul acesta. Unul este utilizarea intensivă a programelor de fotoșopare a pozelor. Candidații arată slabi, tinerei, frumușei și spălați, chiar dacă în realitate sunt niște nespălați și cu un comportament de mahala, proaspăt scăpați de dosare penale sau prostul satului (Sorry, de fiecare dată când îi văd mutra pe bannere, râd instant!).

Gurile rele ar spune că s-ar putea să fie și o mică dramă, a mijlocului vârstei a doua, când îți întinzi ridurile de pe față și pretinzi că nu te știe nimeni de cal breaz, de parcă nu ți-ai fi plătit articole regulate prin presa de buzunar timp de nu știu câți ani. Tot criză, puternică, de bun simț pierdut (nu de sciatică) este și atunci când mergi în campanie la plantări de copaci, asta după ce ai tăiat jumătate de Tâmpa și speri să faci praf și cealaltă jumătate în următorii patru ani.

Și mai haioși sunt candidații care zic că dacă vor fi aleși, vor face și vor drege. Deși ar fi putut bine mersi să facă și să dreagă și în ultimii patru ani, chiar unii în ultimii zece ani, mai ales că gestionau și un ong, special creat pentru făcut și dres. Dar realitatea este că nu au făcut nimic. Și fix asta vor face și dacă vor fi aleși, doar că o vor face pe banii proștilor de alegători. Win pentru ei, loose pentru fraierii care se uită în gura lor.

Scria Sorin Ioniță că la europarlamentare, cea mai des întâlnită ocupație este cea de pensionar, adică na, uite model de cetățenie activă, comentarii, ceva? :)))

Între timp și-a băgat și Iohannis actele de pensionare, postură din care vrea să ajungă direct la NATO, că altfel sigur se regăsea și el pe lista de Bruxelles.

După ce trece și anul acesta, trebuie să evaluăm puțin domeniul justiției, că ceva este putred rău în sistemul care permite tuturor infractorilor să ne scuipe de pe liste electorale.

În rest rămâne cum am stabilit: nu votați dihanii și cadavre!

Eurovision 2024

Finala este în 11 mai, în Suedia, românii au decis să stea anul acesta acasă. M-am sacrificat pentru voi și am ascultat rezumatul celor 37 de melodii. No bine, impropriu spus melodii, că-s o adunătură de urlete și versuri fără logică, combinate cu ceva etno – indiano – techno (croatia wtf?) – bdsm – multă piele și zero talent.

Melodia Germaniei o știu de la radio, habar n-am avut cine o cântă – un tip obez de 29 de ani, care repetă obsesiv despre cum s-a săturat, cu alte cuvinte noi trebuie să dăm din picioare și posterior ritmat în timp ce băiatul ăsta mai are puțin și-și taie venele. Na-na-naeeeee, ca să îl parafrazez la refren…

Știu că sloganul este uniți prin muzică, dar pe mine m-au pierdut. Sau după cum zice olandezu, Euro-pa-pa!

Cărți, scene și manele – ediția mai 2024

Is she hot?

She did seem quite symmetrical.

Extraordinary

There are times when the right choice is not the moral choice.

Tokyo Vice

You seem pretty calm.

You control what you can control. For everything else, there’s meditation.

The Girls on the Bus

Finalul lui Tokyo Vice a fost direct la corazon. Și mi-a adus aminte de un film mai vechi cu Julia Roberts.

Luna aceasta vom avea sezonul trei din Bridgerton, cel despre Penelope. Un sezon nou Hacks, care uite că nu s-a terminat. Și The Veil, cu Elisabeth Moss, mini-serie cu spioni, în care joacă și un român, Alex Secăreanu.

Irish Wish, cu Lindsay Lohan și Ed Speleers (îl știm din Downton Abbey), are peisaje superbe și niște dialoguri banale, dar merge pentru o seară în care nu ai nimic de făcut. Din aceeași categorie este French Girl. Doar că acțiunea este prin Canada.

Becoming Karl Lagerfeld apare luna viitoare, cu Daniel Brühl în rolul principal. Tot în iunie avem Presumed Innocent, care părea interesant din trailer.

Bleeding Love. 1 oră și 36 de minute și am apreciat că nu este foarte lung și că nu bate câmpii mai mult decât este necesar. Ewan McGregor joacă împreună cu fata lui, Clara.

Scoop, este din trendul cu ecranizări de autobiografii și cărți non-fiction. În cazul de față, BBC luându-i un interviu prințul Andrew, bun prieten cu penalul de Epstein.

Sleeping Dogs, m-am uitat la el nu pentru Russell Crowe, care are o sută de kile, ci pentru că este ecranizarea unui roman scris de către Eugen Ovidiu Chirovici. Yup, chiar el, care a renunțat la politică și adminstrație, s-a mutat în UK și e mare scriitor. E un film prost, deși are o structură din asta clasică de thriller.

Under the Bridge, pare cam horror din descriere, dar este cu Riley Keough.

A Man in Full, o miniserie cu Jeff Daniels, ecranizarea lui David E Kelley a unei cărți de Tom Wolfe, scrisă în anii 90. Drept urmare este cu moguli falimentari și lupte pentru companii.

Mother of the Bride, pe Netflix. Adică încă un film/comedie cu Brooke Shields. Și dacă vă pasionează un film romantic cu Anne Hathaway, atunci The Idea of You e pe lista de filme.

Cărți nu avem luna aceasta, dar avem muzică. Richard Marx a scos un album în 2020 și zilele ăstea a ieșit cu un nou single, Days to Remember. Nice.

De ce urâm ONG-urile (și voluntarii)

Pentru că-s, cum ar zice americanul, a pain in the ass. Bănuiala mea. Că o explicație logică nu prea am.

De anul trecut statul a început să reducă din facilitățile fiscale oferite organizațiilor neguvernamentale. Pas cu pas, cum ar zice un președinte celebru. Mai întâi a dispărut facilitatea de direcționare 3.5% pentru unele categorii, apoi s-a umblat la termenul de deducere al sponsorizărilor. Bănuiesc că la un moment dat s-ar putea să avem și surpriza procentelor modificate sau a bazei de calcul, depinde cât de mare va fi foamea de bani la buget.

Dacă asta nu ajungea, într-un context cu cea mai mare inflație din Uniunea Europeană și război la graniță, de anul acesta avem o declarație nouă atașată bilanțului. O așa numită declarație de trezorie, pe care dacă nu o depui, ești pasibil de amendă de 30.000 lei, în care mai scrii, încă o dată, ca prostul, aceleași date ca în bilanț, dar aferente fondurilor primite de la stat, pe surse de venituri și cheltuieli. Anul acesta există o variantă prescurtată și una lungă, în funcție de veniturile primite. Că, în felul acesta, inteligența umană a finanțelor publice, va putea să analizeze domeniul, ca să… no bine, nu știm exact de ce. Dar știm că statul are deja date complexe, din declarațiile firmelor cu privire la sponsorizări, din rapoartele anuale ale organizațiilor de utilitate publică și din bilanțurile tuturor organizațiilor. Plus baza de date cu 3.5%, pe care noi nu o știm, dar ANAF o gestionează. Date care ar fi fost suficiente pentru fundamentarea unor decizii privind sectorul nonguvernamental și dezvoltarea acestuia. Sau distrugerea lui, după caz.

Pe final de primăvară, a mai apărut o chestie frumoasă. Voluntarii au fost luați în colimator, la actualizarea legislației din domeniul social. Serios, la ce vă așteptați? :)))

Fiți atenți aici, că e și mai mișto: organizațiile gazdă pot fi amendate între 10 și 20.000 lei, de către ITM (!!!!), dacă nu respectă prevederile articolelor 10 (al 1) și 11 (al 4, 6, 10) din Legea voluntariatului. Din Legea 100 din 16.04.2024 care introduce art. 23.1. Articolele respective spun că voluntariatul nu poate înlocui munca plătită și menționează niște date obligatorii pentru validitatea contractelor de voluntariat, printre care și întocmirea acestora înainte de activitatea de voluntariat.

Cine lucrează cu voluntari de ani buni are sistemul creat și respectă regulile de mai sus – mai trebuie să aibă și banii pentru procedurile birocratice și nervii necesari. Pe de altă parte, direcția către care se merge, de birocratizare excesivă (cu mega-amenzi) nu are cum să promoveze voluntariatul, într-o țară în care și așa nu avem un procent ridicat de persoane implicate în domeniu. Această modificare legislativă este un mare FUCK YOU dat de stat organizațiilor și voluntarilor.

Din 127 mii organizații active din Registrul Național ONG, mai mult de jumătate depunând și bilanț, aprox. 58% aveau în 2022 venituri anuale mai mici de 40.000 lei, conform ultimului studiu al domeniul ONG al FDSC. Legat de voluntariat, procentul celor implicați în 2023 este între 8-13% (dacă includem comunitatea și biserica).

Corelați datele cu amenzile și birocrația și puteți înțelege că viitorul nu vine de la Connex*.

—

*Viitorul sună bine, a fost o campanie faimoasă Connex.

La Atac în orașul verde

S-a rebranduit magazinul Auchan din Bartolomeu în Atac, magazin cu prețuri mici. Ca să cumperi mai ieftin, cu vreo 50 de bani, trebuie să cumperi minim 3 bucăți de produs. Noi am aruncat un ochi peste sortimente și prețuri și nu ni s-a părut neapărat ieftin și convenabil, ca să merite un drum până în Bartolomeu.

Dar ca exercițiu, presupunând că ai face ceva economii la produse de bază, 3 kg de făină, cu 3 de zahăr, 3 sticle de ulei și încă niște mărunțișuri – fără carne și legume – înseamnă 10 kile dintr-o lovitură, cam greu de transportat cu mâna și transportul public, drept urmare te duci la cumpărături cu mașina.

Practic, în orașul verde, un magazin de shopping cu mașina tocmai s-a rebrandat în magazin de obligatoriu cu mașina că altfel nu ai cum căra marfa cumpărată la volum. Mersul cu mașina este opusul mersului cu transportul public, deci fix ce nu vrea orașul verde.

La fel, ca să cumperi minim 10 kilograme, într-un magazin de sute de metri pătrați, în care pierzi o oră doar să găsești produsele la raft, este clar că nu poți să-ți faci cumpărăturile în pauza de prânz, fugind de la servici. Ceea ce înseamnă, logic, că shoppingul se va face în weekend, sâmbăta și duminica, când nu lucrezi sau înainte/după servici. Probabil după. Drept urmare este complicat să închizi magazinul în weekend sau să faci program în cursul săptămânii până la ora 6 pm, dacă majoritatea termină programul la ora 5 și au nevoie de minim 30 de minute de trafic și vreo oră la cumpărături în magazin.

În același timp, poți să vrei tu consum de la magazine mici de cartier, dacă pe tot bulevardul găsești doar farmacii și superbet.

No bine, etichetele sunt frumoase, unele chiar verzi și este foarte ușor să debitezi tot felul de tâmpenii la televizor. Dar politica publică nu o poți face după cum te-ai trezit dimineața. Și nici în beneficiul unei firme sau partid, și nici pe termen scurt. Dacă nu reușim să privim lucrurile contextual, pe termen lung și cu o analiză reală în spate, singurul lucru verde în Brașov va mai fi cerneala de scris articole piaristice pe net. La 3 articole, 50 de bani reducere pe bucată.

SGR-ul la zi (aprilie)

În primele zile de implementare, era plin netul de persoane care susțineau că automatele nu le primesc ambalajele. Între timp văd că au dispărut. Dar a rămas prostovanul care zice că s-a dus la aparat, dar nu i-a luat o parte din ambalaje, pentru că motiv. Motivul fiind că este analfabet funcțional și puturos, și nu știe să le verifice de acasă și să le sorteze pe SGR și altele.

După cum comentam, ambalajele se strâng întregi. Am prins camionul care încărca sacii de la Auchan Coresi și m-am uitat special să văd dacă sunt ambalaje tăiate sau presate. La fel, în filmulețul de prezentare al centrului zonal de sortare din Brașov, ambalajele sunt întregi.

No bine, în țara ITiștilor care nu plătesc impozite, nu s-a putut face un soft care să numere codurile de pe peturi și să se lege automat la server, ca să se economisească spațiu și bani cu sortarea și transportul lor. Sau de fapt nu are legătură cu softul, ci cu faptul că sunt atâtea feluri de plastic pe piață că trebuie să le sortezi manual? Și atunci de ce nu facem curățenie pe piața producătorilor?

Mie mi le-a luat pe toate la Lidl, și sticla pătrată de apă minerală, chiar și pe cea care aproape că își pierdea eticheta de plastic de pe ea. Și mi-a dat bonul frumos.

După care avem o altă duduie care a descoperit că sărmanii sortează ambalajele de prin gunoaie. Hello! La Brașov se întâmplă lucrul ăsta cu un an înainte să apară SGR, de când s-au pus niște Petrică în funcțiune, precursori de SGR, dând la schimb bilete de autobuz. Alte nații, de exemplu croații, știu lucrul ăsta de vreo zece ani cel puțin, ei fiind mai rapizi cu sistemul de colectare-reciclare.

Și care este problema? Scopul este să scoți un procent cât mai aproape de 100% din ambalajele puse de pe piață. Din partea mea pot să le caute și cu drona prin pădure, important este să ajungă naibii reciclate.

Doar intențiile și gândurile bune nu ajută

Săptămâna aceasta s-a publicat în Monitorul Oficial Legea nr. 96 din 2024, care are un articol unic, de modificare a unui alt articol dintr-o ordonanță privind calitatea apei destinate consumului uman și care spune că se va furniza gratuit apă potabilă consumatorilor din restaurante, cantine și servicii de catering.

La origine, ordonanța mai sus menționată, adoptată în 2023, prevede, printre altele, diferite măsuri de promovare a consumului de apă potabilă de la robinet, una fiind furnizarea gratuită sau cu un preț redus, aferent serviciului (partea acesta a dispărut prin legea 96) către consumatorii din cele trei categorii.

Văd că nu apare niciunde “la cerere”, cum se vehicula prin discuții pe internet, beneficiarul direct este consumatorul de servicii, iar apa vine din rețeaua de distribuție.

De exemplu, lângă cafea, îi dai clientului și un pahar cu apă de la robinet și nu îl taxezi extra.

O să falimenteze afacerile pentru apa aia gratuită? Mă îndoiesc. O să ceară toți clienții apă de la robinet în loc de apă minerală sau suc contra cost? Nu cred, pentru că sunt numeroase persoane care nu beau apă de la robinet. O să ne îmbolnăvim toți de la clorul din apă, după cum zice dementul distinsul domn Valvis aici? Gluma zilei.

Adevărul este că apa trebuie să fie potabilă și bună de băut pe tot cuprinsul țării. Pare că statul promovează consumul apei de la robinet ca o măsură proactivă de a scăpa de peturile de pe piață, concomitent cu creșterea accesului categoriilor vulnerabile și marginalizate la apă potabilă. De asemenea, consumul regulat de apă potabilă este vital pentru o persoană sănătoasă.

Comercianții au declarat că au nevoie de norme, pentru implementarea legii. Vedeți voi, de asta intențiile și gândurile bune nu ajută, uneori ai nevoie și de un cadru legislativ să faci chestii de bun simț, cum ar fi pusul unui pahar de apă pe masă.

#alegeri2024: Civismul se învață

Civismul se învață, nu ne naștem cu el. Ca multe alte lucruri, se învață în familie, la școală, în organizații, pe la cursuri, de pe facebook și tiktok sau din discuții la bere. Sau la nevoie. Că nu cred că există o persoană pe planeta asta care să nu se fi lovit de o problemă și să descopere că dracii și nervii te fac mai implicat.

Că, no bine, toți suntem apolitici și nu votăm că nu vrem să ne murdărim mânuțele de la tușul din ștampilă. Până ajungem în spital și descoperim că trebuie să dăm șpagă. Sau vrem copilul la o școală bună. Sau nu găsim îngrijitor pentru părinți. Sau ne trezim cu un bloc pe iarba verde din spatele casei. Sau, sau, sau…

Practic, trebuie să existe o nevoie, după care vine și procesul de învățare, care uneori se face lin, alteori este abrupt și targetat. De exemplu, toată lumea a învățat la școală cum să scrie o cerere, un instrument de bază în relaționarea cu majoritatea instituțiilor publice. Dar doar în momentul în care ai dat cu nasul de un ghișeu vei afla dacă cererea se depune în dosar cu șină la etajul doi sau se trimite pe email cu confirmare de primire. După care descoperi că google este și pentru căutat de legi nu doar pentru clipuri cu pisici și că pentru a rezolva o problemă minoră, ai nevoie să înțelegi nu doar ce scrie în lege, ci și cine o aplică și sub ce formă.

Și dacă rămâi suficient de nervos, s-ar putea să înveți despre coalizare, presiune publică, campanii șamd.

Pas cu pas (vorba unui celebru președinte) și pe tot parcursul vieții.

Cresc comisioanele băncilor

Din iunie, la BCR, BRD și ING, pentru persoane fizice.

La BRD, de exemplu, comisionul pentru plăți interbancare crește de la 3.5 lei la 6 lei pe operațiune, celelalte tipuri de comisioane, pentru plăți, depuneri, retrageri cresc și ele cu cel puțin 40%, unele dublându-se.

BCR par mai temperați, la prima citire în diagonală, comisionul la plăți interbancare urcă de la 3 la 4 lei și cel de conversie valutară de la 2 la 2.5% din sumă.

ING vor avea ceva comisioane diferite la retragere de numerar. N-am citit în detaliu, că nu am cont la ei.

Mă gândesc că dacă trei bănci au modificări, urmează chestii similare și pe celelalte.

Happy banking!

#alegeri2024: De unde vin politicienii?

Și dacă și pe ei i-a adus barza, când erau mici…

Nu îmi este clar de unde există ideea preconcepută în societate cum că politicienii ăștia ar fi ceva neam cu Don Corleone sau Superman, când de fapt ei sunt oameni cu două mâini, două picioare și creier, mai mult sau mai puțin funcțional, ca orice amărăștean.

Orice persoană poate alege și poate să fie aleasă pentru o funcție publică. Sunt ceva criterii legate de vârstă, de cazier, de domiciliu și de colaborarea cu securitatea, dar n-am găsit alte criterii. Principalele bariere pentru o candidatură sunt legate de necunoașterea legislației, deși aceasta se studia odinioară în școala generală la materia intitulată educație civică, din numărul impus pentru strângerea de semnături care să susțină candidatura, din luptele interne ale partidelor, care nu permit oricui să candideze pe liste eligibile.

Politicienii nu vin cu barza, ei vin din:

1. pepiniere de partid: oricine se înscrie membru într-un partid; majoritatea au și organizații de tineret, de femei sau de seniori;
2. mișcări civice, de protest;
3. pe filiera organizațiilor civice.

No bine, și de ce s-ar înscrie cineva să candideze?

La modul ideal, pentru a rezolva o problemă sau mai multe ale grupului pe care îl reprezintă, respectiv votanții.

La modul pragmatic, avem două categorii: A, pentru bani și putere și B, pentru ideologie. De asta avem politicieni care vor să stea forever la guvernare, pentru a dispune de banii comunității așa cum vor ei. După clasicul: cine împarte, parte își face. Fie că discutăm de fonduri bugetare (ex. banii pentru un spital nou), fie că ne referim la sinecuri la stat sau contracte cu statul. În cea de-a doua categorie întâlnim persoane de centru dreapta sau stânga, care, cel puțin în teorie, se implică pentru că susțin unul sau mai multe din principiile care stau la baza ideologiei partidului și extremiștii, care fac fixație de regulă pe un grup, nu pe o problemă, pentru care unica soluție este cea radicală, exterminatul acestuia.

Și când se întâlnesc banii, puterea și ideologia, dăm în fascism, comunism și multe autocrații – vecinii unguri și turci ne pot povesti mai multe pe tema aceasta. Dacă adăugăm în mix și exacerbarea rolului religiei în societate, putem călători direct în Iran și alte state la fel de primitoare. Și dacă punem un praf de megalomanie și niște bombițe, ne-am teleportat în lumea rusă și nu mai căutăm buletinul de vot, că oricum alegerile nu mai contează decât pentru boții de pe net.

Dacă nu ești odorul lui tata sau vreun sponsor care merită un loc special pe listă, crești în partid muncind ca tot membrul la lipit de afișe, la strâns semnături pe stradă, la sharuit articole sau certat cu lumea pe facebook etc. Ca orice soldat credincios, la un moment dat vei fi recompensat. Cu un job la stat, pentru tine și familia, cu un contract direct sau cu o funcție politică. Din această cauză întotdeauna va prima partidul, nu statul.

Votantul de rând trebuie să înțeleagă că politicianul nu are nimic deosebit față de el/ea, că un loc în administrație este pe termen limitat, nu pentru vecie și nici lăsat moștenire și că rolul acestuia este ca reprezentant, pentru a rezolva problemele inerente vieții de zi cu zi.

Accountability sau răspunderea politică nu vine de la sine, ea vine din presiunea publică, care trebuie să fie nonstop, folosind instrumente diferite.

Altfel, scuzați expresia, dar politicienii se pișă pe votul tău!