Idei de întreprinderi sociale

CASS Community Social Services. Se ia o doamnă pastor metodist cu foarte multe idei de business și mai multe grupuri țintă dezavantajate (persoane fără adăpost, persoane cu boli mintale, etc.) și rezultă:

– o afacere de reciclare a cauciucurilor uzate și transformare a acestora în preșuri – 45000 cauciucuri reciclate, 12 angajați (bărbați)

DSC_0022

– o afacere de distrus documente și trimis apoi la reciclare – 1 tonă pe oră, 50 de persoane vulnerabile angajate

– o afacere de confecționat șlapi, care-s vânduți online și costă o nimica toată :D 25 de dolari mai precis…

Zicea doamna cu pricina că atunci când ai un venit poți duce o viață decentă, de aceea încearcă să găsească modalități diverse prin care fiecare să aibă opțiunea unei vieți calitative. A doua chestie interesantă este că se lucrează cu fracțiuni de normă și cu plata la oră. Și a treia că angajații au parte de o sală de fitness super echipată (bicicletele pot fi folosite pentru a genera și curent electric).

Diverse culturale

– zone fără fumat: de când am poposit pe meleaguri americane, o singură dată am simțit mirosul de țigară și atunci în spatele unei colege europene. Pe aici fumatul este un obicei care ține strict de domeniul privat. În spații publice, restaurante, baruri, birouri nu se fumează. Pe majoritatea clădirilor ești invitat frumușel să o întinzi la 15 picioare distanță, ca să nu le strici karma. În bar cu muuuult alcool și dom’șoare sărbătorind viitoarea nuntă, sâmbătă noaptea, fumatul este interzis. Din câte am înțeles din discuțiile avute pe aici, prin școală kinderii au parte de câteva săptămâni de discuții și alte activități pe tema fumatului, lucru care a contribuit decisiv la scăderea numărului de fumători.

– comportament ecologic: gunoiul se reciclează, există oareșce discuții despre schimbări climatice, lipsa apei potabile… dar plasticul și ambalajele sunt la putere. Am avut două colege din grup care au refuzat pungile de plastic la cumpărături, fapt care a dus la niște reacții absolut delicioase din partea vânzătoarelor. Foarte mulți se plimbă cu paharul cu apă lungă numită cafea, fapt care duce la o cantitate imensă de gunoi. Că de mașinile imense care consumă la greu nu are rost să mai pomenesc…

Voi ați prins în școală chestiile de mai jos? Pe aici sunt destul de comune prin instituții de tot felul :)

DSC_0071

Projectul cu bulinuțe colorate

DSC_0060

Care-i probabilitatea de a zbura mii de kilometri și a da de bulinele colorate? :D

No bine, #colors este prezent în cele mai neașteptate forme, căci voluntarii plini de idei sunt peste tot. Partea asta nu am inventat-o eu, deși mi-ar fi plăcut :)

Proiectul Heildelberg se află într-un cartier din Detroit și este de fapt o organizație comunitară care și-a propus să îmbunătățească viața oamenilor și a cartierelor prin artă. Un fel de ce încercăm să facem și noi prin proiectul din acest an, din Gârcini :) Diferența este că americanii au fost atât de inventivi, încât pe lângă partea educațională și cea de dezvoltare comunitară, au reușit să transforme o stradă întreagă în circuit turistic, care este vizitat anual de 275.000 vizitatori. Mișto, nu-i așa? Mai ales că tot ce se află pe stradă este gunoi reciclat într-un mod artistic.

Din câte am înțeles oamenii încă locuiesc în zonă, motiv pentru care era plin de plăcuțe cu: vă rugăm nu fotografiați rezidenții și nu parcați în fața caselor lor.

Am ajuns în zonă mulțumită șoferului din ziua respectivă (pentru că nu era trecut în proiectul oficial) și a fost una din cele mai faine experiențe avute până în prezent în SUA.

DSC_0054

DSC_0052

Cartea negrilor

DSC_0025

Canadienii au reușit în 2015 să ecranizeze romanul “Someone Knows My Name,” scris de Lawrence Hill și publicat în 2007 de W W Norton care prezintă o parte din povestea negrilor aduși ca sclavi din Africa în Carolina de Sud, participanți la revoluțiile din New York, trimiși să populeze Nova Scotia în Canada și ajunși într-un final înapoi în Africa pentru a crea Sierra Leone. Face parte din noul trend în lumea filmelor, la fel ca și 12 ani de sclavie, care își doresc să arate și o altă față a uneia dintre cele mai mari probleme ale continentului american.

Desigur, la fața locului părerile depind în funcție de cei cu care conversezi. Afro-americanii consideră că mai este încă un drum lung până la a putea beneficia în liniște de toate drepturile oferite prin legislație – inclusiv de a actualiza legile federale sau locale. Euro-americanii consideră că negrii profită de statutul lor actual, mergând până la a abuza de legislație. Probabil adevărul e pe undeva pe la mijloc, cam la fel cum se întâmplă și cu minoritățile din Europa.

Ce nu am știut însă este că Detroit a făcut parte din traseul secret al celor care mutau sclavi negri din statele din sud către Canada. Am avut ocazia să cunoaștem un reverend care ne-a ținut o prezentare interesantă despre această mișcare (Underground Railroad), inclusiv o trecere prin momentele cheie în lupta pentru abolirea sclaviei.

afiș care anunța vânzarea sclavilor

afiș care anunța vânzarea sclavilor

DSC_0021

Quilturile erau folosite pentru a comunica mesaje secrete

 

Cum funcționează bacșișul pe la alții

DSC_0002

Că tot e subiect la modă.

Pe celălalt mal al oceanului lucrurile funcționează destul de simplu: bagi cardul în pos (sau mai exact treci cardul prin el) și mașina îți generează un bon în dublu exemplar. Primești un pix și treci pe bon cât vrei să fie bacșișul, plus totalul. De regulă e cam 10% minim. Zice-se că ai și opțiunea de a nu plăti bacșiș, dar nu prea se face pentru că oamenii câștigă mai puțin decât minimul pe oră (chestie pe care încă nu o pricep…). Am fost într-o seară într-un bar în care se cânta live așa că pe bon aveai opțiunea de a da bacșiș ospătarului/barmanului și separat muzicienilor. Dai înapoi un exemplar al bonului și cel de-al doilea rămâne la tine.

După care poți impozita bacșișul cu ce sumă vrei.

Detroit, ce a fost și ce a ajuns

DSC_0005

Un oraș construit odinioară pentru 2 milioane de locuitori (în jurul lui 1950) a ajuns să mai fie locuit azi doar de 650 mii, majoritatea afro-americani – din 2000 orașul a pierdut mai mult de 30% din populație. Făcut faimos de industria de automobile, a fost lovit în plin de criza economică, dar și de tot felul de conflicte rasiale. Motiv pentru care în momentul de față este un fel de oraș al fantomelor, plin de case arse sau făcute praf, cu străzi pustii și cu o atmosferă cam bizară. Cu toate acestea actualul primar ales este alb și democrat – am avut ocazia să cunosc una din persoanele care au lucrat în staff-ul lui pentru alegeri și care ne povestea că tipul este pus pe fapte mari, deși strategia locală se bazează tot pe revigorarea industriei auto… O altă modalitate de a face bani în oraș sunt cazino-urile, create la presiunea orașului canadian de peste râu. Mai precis canadienii și-au construit la un moment dat cazinouri; când s-au prins americanii că ai lor își cheltuiesc banii peste râu în loc să o facă acasă, au modificat legislația și au intrat și ei în aceeași afacere. O altă idee locală a fost să revigoreze malul american al râului, unde a fost creată o zonă pietonală, pentru biciclete și evenimente, în ideea în care pe râu mai circulă croaziere, dar nu opresc în Detroit pentru că infrastructura este varză.

Partea interesantă este că mai toate orașele industriale din zonă suferă de aceleași probleme, cauzate de criză: scăderea populației, scăderea veniturilor, industrie în declin. Parcă sună familiar, nu-i așa? Compatrioții noștri s-au cărat în Europa de vest, ai lor (probabil) pe coasta de vest. Diferența este că politicienii de pe aici par mai interesați de nevoile celor pe care îi reprezintă. Sau poate doar simulează mult mai bine decât ai noștri. Și dacă vă trece prin cap fraza cu de ce să construim în cel mai sărac oraș din țară, că oricum locuitorii lui vor face praf totul, no bine se pare că realitatea nu confirmă această prejudecată (poate fi o lecție de ținut minte pentru politicienii noștri care nu sunt dispuși să aloce bani pentru zonele populate de minoritari).

Zona de mai jos va fi pusă la pământ și transformată total, pentru că există un investitor privat (dacă am înțeles bine) care va construi o nouă arenă sportivă pentru echipa de hochei.

DSC_0004 DSC_0007