mi se pare amuzant că lumea caută pe google no bine. sunt curioasă dacă e vorba de acest blog, de celălalt nobine sau pur și simplu de etimologia expresiei… îmi place să cred că e prima variantă 😀 și că de fapt sunt cititori noi… mi se pare interesant (și previzibil) că lumea a început să mă caute pe mine sau organizația. oarecum am creat contextul, așa că nu e o noutate. ceea ce este nou sunt principiile pe care voi exprima în rândurile următoare, pentru a statua clar poziția mea și a nu polemiza în viitorul mai mult sau mai puțin apropiat.
– acesta este un blog personal; recunosc că uneori bunul meu simț cenzurează anumite idei personale, care au o doză extrem de mare de subiectivism; cu toate acestea sunt suficient de dezinhibată și capabilă de a-mi transpune opiniile și emoțiile sub o formă scrisă electronică, în funcție de context și moment. este o modalitate de comunicare cu mediul meu extern sau pur și simplu o modalitate de a gândi în scris și de a arhiva pentru viitor anumite stări prin care trec.
– încerc să nu fiu ipocrită – asta înseamnă să fiu constantă în ceea ce susțin și mai înseamnă că nu fraternizez cu inamicul (asta înseamnă că nu o să accept sponsorizări de la CET sau Kronospan)
– cred că în viață fiecare își găsește calea de a se simți bine în pielea sa. nu sunt perfectă, nu caut perfecțiunea și sufăr de sindromul ideilor fixe pe care le promovez cu oarecare obstinație. teoretic tolerez orice fel de comportament al celor din jur atâta timp cât nu îmi limitează rațiunea de a exista… în caz contrar, intrăm în conflict. și mai cred că e valabilă zicala: ce ție nu-ți place, altcuiva nu-i face…
– cred că decât a pocni pe cineva pe stradă, e mai sănătos înjuratul pe blog. nu doar că detensionează (și transmite o anumită stare capabilă să trezească reacții), ci în anumite situații, este indispensabil (mai ales în acelea în care concizia e vitală…)
– am anumite deformații profesionale care mi-au intrat în sânge. visez cu ochii deschiși și nu îmi place să fiu adusă la realitate cu șuturi în partea dorsală… susțin comunitatea lgbtq, mă simt bine în comunități multiculturale, îmi plac gramatica și matematica, cred că cea mai inutilă instituție este biserica, că intervenția statului în economie ar trebui să fie minimă, că inovația în educație și cercetare ar trebui să ajute la menținerea independenței individului pe tot parcursul vieții sale și că ar trebui să îi învățăm pe copii că viața este prilej de bucurie și nu o mizerie. și mai cred că a fi eco nu înseamnă să consumi produse cu etichetă verde, în timp ce ești îmbrăcat cu un tricou din latex, pe care scrie: sunt eco…
– până acum mă pot lăuda că am făcut multe lucruri. încă nu am fost în Africa, nu am crescut castraveți, nu am regizat filme, n-am făcut copii și n-am devenit ministru. mai am timp…
– ah, da și îl caut pe Zmeu, că de Feți Frumoși sunt sătulă 😛
claudia 