La Atac în orașul verde

S-a rebranduit magazinul Auchan din Bartolomeu în Atac, magazin cu prețuri mici. Ca să cumperi mai ieftin, cu vreo 50 de bani, trebuie să cumperi minim 3 bucăți de produs. Noi am aruncat un ochi peste sortimente și prețuri și nu ni s-a părut neapărat ieftin și convenabil, ca să merite un drum până în Bartolomeu.

Dar ca exercițiu, presupunând că ai face ceva economii la produse de bază, 3 kg de făină, cu 3 de zahăr, 3 sticle de ulei și încă niște mărunțișuri – fără carne și legume – înseamnă 10 kile dintr-o lovitură, cam greu de transportat cu mâna și transportul public, drept urmare te duci la cumpărături cu mașina.

Practic, în orașul verde, un magazin de shopping cu mașina tocmai s-a rebrandat în magazin de obligatoriu cu mașina că altfel nu ai cum căra marfa cumpărată la volum. Mersul cu mașina este opusul mersului cu transportul public, deci fix ce nu vrea orașul verde.

La fel, ca să cumperi minim 10 kilograme, într-un magazin de sute de metri pătrați, în care pierzi o oră doar să găsești produsele la raft, este clar că nu poți să-ți faci cumpărăturile în pauza de prânz, fugind de la servici. Ceea ce înseamnă, logic, că shoppingul se va face în weekend, sâmbăta și duminica, când nu lucrezi sau înainte/după servici. Probabil după. Drept urmare este complicat să închizi magazinul în weekend sau să faci program în cursul săptămânii până la ora 6 pm, dacă majoritatea termină programul la ora 5 și au nevoie de minim 30 de minute de trafic și vreo oră la cumpărături în magazin.

În același timp, poți să vrei tu consum de la magazine mici de cartier, dacă pe tot bulevardul găsești doar farmacii și superbet.

No bine, etichetele sunt frumoase, unele chiar verzi și este foarte ușor să debitezi tot felul de tâmpenii la televizor. Dar politica publică nu o poți face după cum te-ai trezit dimineața. Și nici în beneficiul unei firme sau partid, și nici pe termen scurt. Dacă nu reușim să privim lucrurile contextual, pe termen lung și cu o analiză reală în spate, singurul lucru verde în Brașov va mai fi cerneala de scris articole piaristice pe net. La 3 articole, 50 de bani reducere pe bucată.

SGR-ul la zi (aprilie)

În primele zile de implementare, era plin netul de persoane care susțineau că automatele nu le primesc ambalajele. Între timp văd că au dispărut. Dar a rămas prostovanul care zice că s-a dus la aparat, dar nu i-a luat o parte din ambalaje, pentru că motiv. Motivul fiind că este analfabet funcțional și puturos, și nu știe să le verifice de acasă și să le sorteze pe SGR și altele.

După cum comentam, ambalajele se strâng întregi. Am prins camionul care încărca sacii de la Auchan Coresi și m-am uitat special să văd dacă sunt ambalaje tăiate sau presate. La fel, în filmulețul de prezentare al centrului zonal de sortare din Brașov, ambalajele sunt întregi.

No bine, în țara ITiștilor care nu plătesc impozite, nu s-a putut face un soft care să numere codurile de pe peturi și să se lege automat la server, ca să se economisească spațiu și bani cu sortarea și transportul lor. Sau de fapt nu are legătură cu softul, ci cu faptul că sunt atâtea feluri de plastic pe piață că trebuie să le sortezi manual? Și atunci de ce nu facem curățenie pe piața producătorilor?

Mie mi le-a luat pe toate la Lidl, și sticla pătrată de apă minerală, chiar și pe cea care aproape că își pierdea eticheta de plastic de pe ea. Și mi-a dat bonul frumos.

După care avem o altă duduie care a descoperit că sărmanii sortează ambalajele de prin gunoaie. Hello! La Brașov se întâmplă lucrul ăsta cu un an înainte să apară SGR, de când s-au pus niște Petrică în funcțiune, precursori de SGR, dând la schimb bilete de autobuz. Alte nații, de exemplu croații, știu lucrul ăsta de vreo zece ani cel puțin, ei fiind mai rapizi cu sistemul de colectare-reciclare.

Și care este problema? Scopul este să scoți un procent cât mai aproape de 100% din ambalajele puse de pe piață. Din partea mea pot să le caute și cu drona prin pădure, important este să ajungă naibii reciclate.

Doar intențiile și gândurile bune nu ajută

Săptămâna aceasta s-a publicat în Monitorul Oficial Legea nr. 96 din 2024, care are un articol unic, de modificare a unui alt articol dintr-o ordonanță privind calitatea apei destinate consumului uman și care spune că se va furniza gratuit apă potabilă consumatorilor din restaurante, cantine și servicii de catering.

La origine, ordonanța mai sus menționată, adoptată în 2023, prevede, printre altele, diferite măsuri de promovare a consumului de apă potabilă de la robinet, una fiind furnizarea gratuită sau cu un preț redus, aferent serviciului (partea acesta a dispărut prin legea 96) către consumatorii din cele trei categorii.

Văd că nu apare niciunde “la cerere”, cum se vehicula prin discuții pe internet, beneficiarul direct este consumatorul de servicii, iar apa vine din rețeaua de distribuție.

De exemplu, lângă cafea, îi dai clientului și un pahar cu apă de la robinet și nu îl taxezi extra.

O să falimenteze afacerile pentru apa aia gratuită? Mă îndoiesc. O să ceară toți clienții apă de la robinet în loc de apă minerală sau suc contra cost? Nu cred, pentru că sunt numeroase persoane care nu beau apă de la robinet. O să ne îmbolnăvim toți de la clorul din apă, după cum zice dementul distinsul domn Valvis aici? Gluma zilei.

Adevărul este că apa trebuie să fie potabilă și bună de băut pe tot cuprinsul țării. Pare că statul promovează consumul apei de la robinet ca o măsură proactivă de a scăpa de peturile de pe piață, concomitent cu creșterea accesului categoriilor vulnerabile și marginalizate la apă potabilă. De asemenea, consumul regulat de apă potabilă este vital pentru o persoană sănătoasă.

Comercianții au declarat că au nevoie de norme, pentru implementarea legii. Vedeți voi, de asta intențiile și gândurile bune nu ajută, uneori ai nevoie și de un cadru legislativ să faci chestii de bun simț, cum ar fi pusul unui pahar de apă pe masă.

#alegeri2024: Civismul se învață

Civismul se învață, nu ne naștem cu el. Ca multe alte lucruri, se învață în familie, la școală, în organizații, pe la cursuri, de pe facebook și tiktok sau din discuții la bere. Sau la nevoie. Că nu cred că există o persoană pe planeta asta care să nu se fi lovit de o problemă și să descopere că dracii și nervii te fac mai implicat.

Că, no bine, toți suntem apolitici și nu votăm că nu vrem să ne murdărim mânuțele de la tușul din ștampilă. Până ajungem în spital și descoperim că trebuie să dăm șpagă. Sau vrem copilul la o școală bună. Sau nu găsim îngrijitor pentru părinți. Sau ne trezim cu un bloc pe iarba verde din spatele casei. Sau, sau, sau…

Practic, trebuie să existe o nevoie, după care vine și procesul de învățare, care uneori se face lin, alteori este abrupt și targetat. De exemplu, toată lumea a învățat la școală cum să scrie o cerere, un instrument de bază în relaționarea cu majoritatea instituțiilor publice. Dar doar în momentul în care ai dat cu nasul de un ghișeu vei afla dacă cererea se depune în dosar cu șină la etajul doi sau se trimite pe email cu confirmare de primire. După care descoperi că google este și pentru căutat de legi nu doar pentru clipuri cu pisici și că pentru a rezolva o problemă minoră, ai nevoie să înțelegi nu doar ce scrie în lege, ci și cine o aplică și sub ce formă.

Și dacă rămâi suficient de nervos, s-ar putea să înveți despre coalizare, presiune publică, campanii șamd.

Pas cu pas (vorba unui celebru președinte) și pe tot parcursul vieții.

Cresc comisioanele băncilor

Din iunie, la BCR, BRD și ING, pentru persoane fizice.

La BRD, de exemplu, comisionul pentru plăți interbancare crește de la 3.5 lei la 6 lei pe operațiune, celelalte tipuri de comisioane, pentru plăți, depuneri, retrageri cresc și ele cu cel puțin 40%, unele dublându-se.

BCR par mai temperați, la prima citire în diagonală, comisionul la plăți interbancare urcă de la 3 la 4 lei și cel de conversie valutară de la 2 la 2.5% din sumă.

ING vor avea ceva comisioane diferite la retragere de numerar. N-am citit în detaliu, că nu am cont la ei.

Mă gândesc că dacă trei bănci au modificări, urmează chestii similare și pe celelalte.

Happy banking!

#alegeri2024: De unde vin politicienii?

Și dacă și pe ei i-a adus barza, când erau mici…

Nu îmi este clar de unde există ideea preconcepută în societate cum că politicienii ăștia ar fi ceva neam cu Don Corleone sau Superman, când de fapt ei sunt oameni cu două mâini, două picioare și creier, mai mult sau mai puțin funcțional, ca orice amărăștean.

Orice persoană poate alege și poate să fie aleasă pentru o funcție publică. Sunt ceva criterii legate de vârstă, de cazier, de domiciliu și de colaborarea cu securitatea, dar n-am găsit alte criterii. Principalele bariere pentru o candidatură sunt legate de necunoașterea legislației, deși aceasta se studia odinioară în școala generală la materia intitulată educație civică, din numărul impus pentru strângerea de semnături care să susțină candidatura, din luptele interne ale partidelor, care nu permit oricui să candideze pe liste eligibile.

Politicienii nu vin cu barza, ei vin din:

1. pepiniere de partid: oricine se înscrie membru într-un partid; majoritatea au și organizații de tineret, de femei sau de seniori;
2. mișcări civice, de protest;
3. pe filiera organizațiilor civice.

No bine, și de ce s-ar înscrie cineva să candideze?

La modul ideal, pentru a rezolva o problemă sau mai multe ale grupului pe care îl reprezintă, respectiv votanții.

La modul pragmatic, avem două categorii: A, pentru bani și putere și B, pentru ideologie. De asta avem politicieni care vor să stea forever la guvernare, pentru a dispune de banii comunității așa cum vor ei. După clasicul: cine împarte, parte își face. Fie că discutăm de fonduri bugetare (ex. banii pentru un spital nou), fie că ne referim la sinecuri la stat sau contracte cu statul. În cea de-a doua categorie întâlnim persoane de centru dreapta sau stânga, care, cel puțin în teorie, se implică pentru că susțin unul sau mai multe din principiile care stau la baza ideologiei partidului și extremiștii, care fac fixație de regulă pe un grup, nu pe o problemă, pentru care unica soluție este cea radicală, exterminatul acestuia.

Și când se întâlnesc banii, puterea și ideologia, dăm în fascism, comunism și multe autocrații – vecinii unguri și turci ne pot povesti mai multe pe tema aceasta. Dacă adăugăm în mix și exacerbarea rolului religiei în societate, putem călători direct în Iran și alte state la fel de primitoare. Și dacă punem un praf de megalomanie și niște bombițe, ne-am teleportat în lumea rusă și nu mai căutăm buletinul de vot, că oricum alegerile nu mai contează decât pentru boții de pe net.

Dacă nu ești odorul lui tata sau vreun sponsor care merită un loc special pe listă, crești în partid muncind ca tot membrul la lipit de afișe, la strâns semnături pe stradă, la sharuit articole sau certat cu lumea pe facebook etc. Ca orice soldat credincios, la un moment dat vei fi recompensat. Cu un job la stat, pentru tine și familia, cu un contract direct sau cu o funcție politică. Din această cauză întotdeauna va prima partidul, nu statul.

Votantul de rând trebuie să înțeleagă că politicianul nu are nimic deosebit față de el/ea, că un loc în administrație este pe termen limitat, nu pentru vecie și nici lăsat moștenire și că rolul acestuia este ca reprezentant, pentru a rezolva problemele inerente vieții de zi cu zi.

Accountability sau răspunderea politică nu vine de la sine, ea vine din presiunea publică, care trebuie să fie nonstop, folosind instrumente diferite.

Altfel, scuzați expresia, dar politicienii se pișă pe votul tău!

Absurdistan

Amazon Fresh Just Walk Out ar fi trebuit să fie alimentara automatizată unde intri, iei produsele de raft și pleci, senzorii și camerele de luat vederi rezolvând problema debitării cardului de credit atașat. Nu-ți mai trebuie om la casă, clientul nu mai pierde timpul să-și scaneze produsele și (probabil) robotul pune marfa la raft. Și când colo, ce să vezi:

“Though it seemed completely automated, Just Walk Out relied on more than 1,000 people in India watching and labeling videos to ensure accurate checkouts. The cashiers were simply moved off-site, and they watched you as you shopped.” De aici.

Automatizarea erau de fapt niște indieni, făcând manual treaba de la distanță.

Yup.

—

Știți diferența între bumbac și plastic? Bumbacul arde scrum, fibrele de plastic se întăresc. Și dacă găsiți etichete cu bumbac procesat în China, mai bine încercați-l. Că s-ar putea să descoperiți că bumbacul nu-i tocmai bumbac.

Din înțelepciunea vânzătorilor din Brașov.

Mă și văd cu bricheta, printre rafturi, verificând marfa…

Vrei nu vrei, la un moment dat decontezi

Mi se par amuzanți toți cei care sunt ofuscați de articolele, studiile și sondajele despre starea tineretului băștinaș, care urmează să voteze.

No bine băieți, fete și genulX, cine s-a ocupat de educația tinerilor în ultimii ani, ia să vedem, știți? Vă zic eu: propaganda (rusă, chineză și evangelico-americană), organizațiile susținute de BOR și alte secte religioase și toți influencerii și maneliștii analfabeți, susținuți de păcănele și alte gioarse.

Ar fi putut să se ocupe de kinderi centrele de tineret și organizațiile normale la cap, dar n-au avut cum și cu ce, că nexam finanțare, spații și logistică și strâmbe băgate din toate direcțiile en-gros și en-detail.

Vrei nu vrei, la un moment dat decontezi. Și educația varză, și faptul că nu discutăm nimic în societate despre comunism și securiști, și că promovăm loaze și gunoaie, pentru că asta face trafic.

Csf ncsf.

#alegeri2024: Nimeni nu-i forever

Zilele trecute au votat turcii în alegerile lor locale. Din spusele unora și altora de pe net, campania electorală a fost plictisitoare, deși în ziua alegerilor și-au mai tras pumni în cap unii și alții; la tv au fost mediatizați doar apropiații partidului de guvernământ (vă sună cunoscut?). În ultimii ani Erdogan, care într-o perioadă se visa sultan, a epurat tot ce a putut la nivel de instituții, a băgat la închisoare contracandidați și spera să obțină și primăria Istanbulului ca să se declare câștigător total. Doar că țeapă! Opoziția a câștigat, înroșind jumătate de țară. Iar faimosul președinte a apărut la tv spunând că de fapt se gândește să se retragă după acest mandat.

Ce vroiam să subliniez este că nimeni nu este forever. Nici chiar politicienii români care își imaginează că vor muri încasând cinci salarii și douăj’ de pensii paraspeciale. Și știți care este cea mai banală soluție? Votul!

În altă ordine de idei, turcii au votat opoziția din cauza inflației galopante. Rămâne de văzut dacă românilor le este suficient de foame anul acesta sau mai așteaptă puțin.

Olimpia, cel mai nou muzeu brașovean

La final de martie s-a deschis în Brașov un nou muzeu. Olimpia, Muzeul Sportului și Turismului Montan este de fapt o secție a muzeului de istorie, deschisă în clădirea cunoscută de localnici cu numele de Olimpia, construită în 1894 ca sediu a Reuniunii de patinaj din Brașov. Pe terenul de lângă, iarna era deschis un patinoar în aer liber, iar vara erau terenuri de tenis. Tradiție care sperăm să se păstreze și pe viitor.

Expoziția din cadrul muzeului este împărțită în trei, cronologic, între 1850 și 1989: începuturile sporturilor în Brașov și Transilvania de sud, Brașovul interbelic și sportul popular. În spațiul lung, nu foarte mare al muzeului, se găsesc exponate diverse, precum medalii și trofee, steaguri, legitimații, dar și echipamente sportive.

În plus, la etaj este amenajat un spațiu pentru ateliere și cursuri de profil, un lucru binevenit.

Ce nu mi-a plăcut, în afară de baloanele de la lansare (hello Brașovul verde, mult îți mai place plasticul!), este accesibilitatea pentru persoane cu mobilitate redusă/dizabilități, care-i uite nu-i, deși este un proiect finalizat în anul de grație 2024.

În altă ordine de idei, decât clădirea în paragină, mai bine muzeu. Pentru că atât de sportivi suntem, că nu suntem capabili să ne păstrăm patrimoniul de profil. Și, fingers crossed, terenul sportiv rămâne proprietate publică și nici nu se transformă în blocuri.

No bine, și când o fi mai cald, să ne vedem cu bine la terasa de vis-a-vis, la o cafea. 🙂