Tămâie, mango și puțin clor

DSC_0055

Pe o bucățică de deal am numărat azi vreo 4 biserici (turcii ar fi invidioși :D). În spatele hotelului ora exactă o dă tot o biserică (și traficul infernal de la ora 7 dimineața). La fiecare colț de stradă găsești o casă patronată de măicuțe sau un magazin cu plasticuri și lumânări. Drept urmare nu trebuie să te mire când pe stradă zărești doamne în vârstă, îmbrăcate în negru la 30 de grade și nici mirosul constant de tămâie. Din fericire arhitectura este cel puțin interesantă și nici nu vei vedea băștinași făcându-și cruce în mijlocul intersecției…

În acest mic orășel din nordul Portugaliei, pe numele său Arcos de Valdevez, precum și în zona adiacentă își fac veacul peste 1200 de firme, plus 4 parcuri industriale (localitatea are aprox. 23 mii de locuitori – adică un mic mai mare ca Codlea). Majoritatea sunt (bănuiesc) mici firme de familie care supraviețuiesc pentru că (din nou o supoziție) populația destul de în vârstă este conservatoare și păstrează încă tiparele vechiului comerț. Ca și pe la noi, în servicii există și restaurante unde servești o cafea și îți apar pe nota de plată două…

Partea bună este legată de facilitățile pentru mișcare și sport. Pe lângă râu sunt amenajate alei unde poți alerga în voie. Dacă vrei să te plimbi cu bicicleta, ai o mulțime de sate prin jur (eu am încercat – din pură întâmplare – o drumeție până în primul sat; absolut fabulos să vezi oi și capre păscând la umbra palmierului :D); și dacă ești pasionat de înot, ca mine, ai la dispoziție piscina orașului – un bazin, de la 1.20 la 1.85 metri, cam ca Agrementul nostru; al doilea bazin pentru kinderi; plus jacuzzi. Totul pentru 2,65 euro, fără limită de timp (intrări sporadice, pentru că au o tonă de abonamente). În condițiile în care felul principal de la prânz este 6 euro. În același complex poți merge la sala de forță sau la sala de zumba șamd.

Partea interesantă e legată de micul dejun. Hotelul nostru servește zilnic mango, ananas, struguri și portocale tăiate cu croissant/pâinici, suc, cafea, ceai, iaurt și niște felii insipide de șuncă și cașcaval. Și cam atât. Dar măcar îmi fac pofta de mango.

- va continua -

Misterul D. Isabel | CONCURS! :)

DSC_0079

Dona Isabel este restaurantul de peste drum de hotelul în care stăm (oferă și cazare, parte care nu ne interesează). Lângă el se află un al doilea restaurant, care oferă și el masa de prânz. Le-am încercat pe amândouă, mâncarea este la fel de tipic portugheză (oareșce carne/pește + cartofi prajiți + orez), serviciile aproximativ la fel, doar că la Isabel se vorbește mai puțin engleză. Acum, la Isabel este de regulă gol, la cealaltă terasă plin de fiecare dată. De ce? Este un adevărat mister!!

Drept urmare avem concurs: persoana care va oferi cel mai creativ/ aproape de realitate răspuns primește premiu o cutie cu dulciuri tradiționale din Portugalia! Aștept comentarii pe blog sau facebook până la finalul săptămânii :)

#sharingiscaring

- Ruby Cup – În prima fază, am crezut că nu citesc bine. În cea de-a doua m-a apucat un sentiment de furie și tristețe maximă. Pentru că trăim într-o lume complet injustă. Pentru că în timp ce în Brașov (ca să dau un exemplu de actualitate) se irosc bani publici pe șpăgi și alte cele, consumate, probabil pe alcool, mâncare și pitizipoance – în alte părți ale lumii există persoane care nu au acces la tampoane și absorbante. Pentru că-s prea scumpe și nu își permit. Drept urmare folosesc… nu, nu vă gândiți la vată, că ar fi bine… folosesc ziare, coji de banane și cârpe… Soluția vine de la trei fete care și-au dorit să rezolve o problemă printr-o întreprindere socială.

- Be My Eyes – O aplicație care urmează să se lanseze cât de curând și care va uni nevăzători și voluntari dornici să îi ajute de la distanță.

- Bybi – Sau cum să produci miere în oraș, oferind un job solicitanților de azil și persoanelor fără adăpost.

 

Pe meleagurile lui Magellan

E atât de cald că mi-a curs mina din pix. Am degetele albastre ca o școlăriță de clasa I, care a plecat de acasă cu capacul desfăcut de la călimară. Vezi ce bine e să ai taste negre la laptop? îmi zic în gând, în timp ce mai sorb o gură de cafea și ascult cum se scurge râul către vale… Butonez la fel ca toată gașca, dependentă de tehnologie și muncă, din lobby-ul hotelului în care stăm. Portughezii ăștia n-au internet în camere, probabil o modalitate de a păstra clasica modalitate de socializare deschisă… poate că anul viitor, când hotelul va finaliza renovarea, internetul va poposi în camere și holul va fi mai gol și mai trist. Dar parcă e și păcat să petreci timpul blocat pe net când sunt atât de multe de văzut și de făcut…

Pentru următoarele zile mă aflu în nordul Portugaliei la granița cu Spania. Stau într-o localitate mică, în apropierea parcului național Geres, unica rezervație naturală din țară, recunoscută Unesco (și pe care sper să o vizitez cât de curând). Orășelul este mic, dar cochet, construit pe malul unui râu, care în final se varsă în Atlantic. Plin de biserici, străzi mici, în pantă cu piatră cubică și intersecții cu piloni pe care odinioară se spânzurau infractorii își trăiește viața liniștită, fără prea mare stres. În Arcos de Valdevez, la fel ca și în localitatea vecină, Ponte da Barca, orașul s-a dezvoltat în jurul albiei unui râu. Doar că oamenii de pe aici au reușit să păstreze cadrul cât mai natural cu putință, înțelegând că așa pot miza pe cartea turistică. Malul râului arată cam ca Oltul pe unde mergea tatăl meu odinioară la pescuit, înconjurat însă de alei pe care te poți plimba sau poți face sport. Edilii din Ponte da Barca au fost atât de deștepți încât au montat aparate de fitness și au atras bani de la bugetul UE pentru a amenaja un mic braț pe post de piscină naturală (și a proteja în felul ăsta locuitorii de debitul nărăvaș al râului, pe care în aval e construită o hidrocentrală).

DSC_0042

Mă gândesc în paralel cum edilii Brașovului vor să astupe unicul ochi de apă pe care îl mai avem și să transforme promenada de după ziduri într-o șosea pentru mașini, distrugând astfel una din cele mai mișto zone din oraș… mie îmi scapă logica, vouă???

A doua constatare este legată de infrastructura de timp liber – chiar dacă localitățile sunt mici, au piscină municipală, sală pentru zumba, forță, terenuri de tenis, stadion etc.

A treia este legată de patrimoniu – clădirile vechi sunt utilizate de către municipalitate și nu numai; exteriorul păstrează caracteristicile zonei, în interior sunt din nou păstrate elemente tradiționale (ex picturi, inclusiv bucătăria veche de piatră, transformată azi în mediatecă), restul însă este super modern – ușile de sticlă șamd.

- va continua -

Aproape 5

Încă nu e 5 dimineața, dar nici mult nu mai este. În mod normal aș dormi bine mersi dar după 2 avioane și multe cafele nu prea mi-e somn. În general călătoresc ziua, dar de data aceasta varianta de seară a fost cea mai bună. Moment pentru a descoperi că Germania este pe locul 1 la iluminat nocturn. De la câteva mii de metri deasupra pare un puzzle alb-gălbui și foarte bine organizat (mda, ăștia se organizează și-n somn :))) ). Mai către Portugalia zonele luminate devin mai puține și întunericul este mai pătrunzător.

 

Atenție, se poartă țepele!

Azi la bancă era o hârtie tipărită cu informații despre posibile țepe – gen faimoasele “accidentul” (primești un telefon că fii-tu a făcut accident și e musai să trimiți o sumă de bani ca să îl ajuți etc). Ieri pe twitter era plin de articole despre fabricadedisconturi.ro (găsiți informații complete și update la Vali, pe blog). Eu era să o pățesc acu 2 ani cu faimoasa strategie “suntem de la orange, ați consumat mai mult, trebuie să verificați cu următorul cod”… noroc că am învățat răspunsul corect: “Mulțumesc, lăsați-mi numele și numărul dumneavoastră de telefon și o să revin eu mai târziu”.

Oricât de alarmantă – sau dimpotrivă seducătoare – este vocea de cealaltă parte, este mai bine să trageți aer în piept, să judecați, să verificați și abia apoi să reacționați.

Apără și păzește…

Bună ziua, Asociația pensionarilor?

Nu, suntem Asociația Colors.

(Închide, sună din nou)

Asociația pensionarilor?

Nu, doar v-am zis și mai devreme. Dacă doriți cu Asociația pensionarilor, aveți numărul greșit.

Nu, eu caut Asociația pensionarilor, am luat numărul din ziar, 07…

Numărul acesta nu este de la pensionari, dar spuneți-mi ce problemă aveți să văd cum vă pot ajuta.

Eu sunt din București și vreau să mă înscriu și eu aici la pensionari, să facem și noi ceva, că suntem în putere, că nu vedeți ce fac tinerii ăștia, votează cu Udea blablabla