Și noi cum slăbim?

x

În timp ce unii vopsesc ouă și alții amestecă în drob și sarmale eu frec internetul în căutare de inspirație. În mod normal aș lucra, însă m-a cuprins o stare miserupistă de nici la filme nu mă mai pot uita… mă rog, există niște explicații logice, poate în alt articol… Revenind, dintr-una în alta am dat de niște aplicații de smartphone care să te ajute să slăbești. Mai precis ai un tabel în care adaugi ce mănânci și ce exerciții faci, astfel încât una peste alta să rămâi în limita caloriilor planificate, pentru a putea slăbi x kilograme într-o perioadă dată. De exemplu în loseit.com pentru 10 kilograme slăbite în 3 luni, site-ul mi-a indicat aprox. 1350 de calorii pe zi consumate. Mi se pare ușor nerealist, dar na, nu-s nutriționist. Ce m-a amuzat foarte tare a fost partea de exerciții: am încercat mai multe variante, să văd care este modalitatea prin care poți consuma cele mai multe calorii. Water jogging – 342 calorii, water aerobics – 175 cal, înot – 194 cal, alergat – 283 cal, mers moderat – 97 cal, badminton – 175 cal, tenis – 272 cal, tenis de masă – 116 cal, volei – 272 cal (toate calculate la 30 de minute). Și acum, surpriza surprizelor: sărutatul pasiv arde doar 12 calorii, ală mai intens, 31 cal iar sexul vigoros – 70 cal (tot 30 de minute). Practic 2,5 ore de sex echivalează cu juma de oră de alergat în apă.

PS: înghețata nu figura în lista de exerciții :)))

 

2 cuvinte despre AFCN după care o să tac

Am fost la conferința de presă a Consorțiului Corona din Brașov. Am citit și știrile care urmează conferinței de presă a celor din București. Dar cred că și într-un caz, și în celălalt mesajele nu sunt suficient de clare. Oamenii care au proiecte picate nu sunt iritați de faptul că dintr-o dată nu se mai văd pe lista de câștigători ai AFCN. Oamenii sunt iritați de evaluare și de lipsa transparenței procesului. Și să vă dau un exemplu concret, din experiența personală: am avut 2 proiecte depuse, ambele picate cu punctaj mare. Lecturând rapoartele de evaluare solicitate la contestație am avut surpriza să văd un raport copy-paste din proiect. Persoana respectivă ne-a dat și cel mai mic punctaj, 71 de puncte. Ce să pricep de aici???? Cât privește restul argumentației, din celelalte rapoarte, este subiectiv în majoritate și denotă inclusiv faptul că persoana ori nu a citit tot proiectul și anexele, ori că a dat copy-paste de prin alte rapoarte…

Apoi ar trebui să pricepem care e situația fondurilor destinate culturii în acest moment: consiliile locale și județene finanțează doar cheltuieli la limită, pentru instituții, nu pentru organizații; mai există în câte o localitate câte un concurs anual pentru proiecte, cu sume care scad an de an (în Sibiu, în vreo 5 ani, sumele s-a înjumătățit în fiecare an, la Consiliul Județean; la Consiliul Local anul ăsta a ieșit un scandal de nedescris; în Brașov nimeni nu știe ce sau dacă finanțează Consiliul Județean; Consiliul Local finanțează proiecte pe șestache, pentru că nici dracu nu a știut de licitația lor, cu mici excepții, care se regăsesc pe listă). Drept urmare AFCN este singurul fond care finanțează o dată sau de două ori pe an proiecte culturale. Sau finanța că cică de la anul s-ar desființa și ăsta. Bineînțeles că rămân încă valabile sursele private, inclusiv donațiile individuale, dar câți își permit un fundraiser angajat?

Și ca să închei, personal nu mi-ar fi părut rău dacă vedeam alte proiecte mai bune pe lista celor finanțate. Până la urmă toți avem câte ceva de învățat de la cei din jur. Dar am văzut organizații cu îngeri în titulatură….

Prăjitura Claudia

Aluatul: se pune la foc o cratiță cu 150 g zahăr, 1 ou, 3 linguri lapte, 2 linguri miere, 50 g unt sau margarină, 1 linguriță bicarbonat, se fierbe 3 minute. Cu compoziția fierbinte se opăresc 400 de grame de făină, se face un aluat potrivit și se împarte în patru foi care se coc pe dosul tăvii. Crema: 1 pachet de unt, 250 g zahăr se freacă bine, se adaugă zeama de la o lămâie; separat se fierbe 1 1/2 cană de lapte cu 3 linguri de făină, se umplu câte 2 foi cu crema albă de lămâie și la mijloc se lipesc cu marmeladă acrișoară. Se pudrează cu zahăr sau glazură de lămâie.

PS: Dacă vă iese, trimiteți-mi și mie o poză :)

Încotro?

x

by Allyson Johnson

Eu știu încotro vreau. Și dacă aș uita, am o hârtie lipită pe dulapul din fața ochilor, să-mi amintească și să mă țină pe direcția potrivită :) Dar cred că este momentul să ne hotărâm la nivel de societate ce vrem și încotro o apucăm. Vrem să fim coach potatoes sau dezvoltăm o societate care oferă servicii și spații de socializare, relaxare și educație? Vrem să respirăm aer curat sau defrișăm tot și transformăm orașul într-un mare cimitir de beton? Vrem să putem circula pe jos sau cu bicicleta sau doar cu mașina? Vrem o societate incluzivă și multiculturală sau dezvoltăm o retorică a urii? Vrem turiști care să-și cheltuiască cât mai mulți bani în zona noastră sau ne limităm la promovat două ziduri și o șaorma pe centru? Vrem un oraș cultural sau rămânem doar unul industrial? Vrem să mai existăm peste 50 de ani sau ne kilărim cetățenii cu ajutorul poluării și al unui standard de viață execrabil?

Încotro?

 

Cum rezolvăm probleme?

Într-o săptămână extrem de aglomerată mi-a fost dat să aud/citesc diferite păreri legate de tot felul de probleme de actualitate. Una dintre ele este legată de obezitatea în creștere a copiilor. Alta, de securitatea copiilor în școli. Mă opresc la cele două, pentru că am lucrat timp de o săptămână cu câteva sute de copii, de vârste diferite, de grădi și școală generală, drept urmare mă preocupă orice are de-a face cu cei mici și un stil de viață sănătos. A începe o dezbatere pe facebook poate fi un pas în rezolvarea de probleme. Din experiență însă știu că majoritatea dintre noi discutăm mai mult de dragul discuției… Poate face și asta bine la sănătate, din păcate nu rezolvă nimic în practică.

Și să vă dau câteva exemple: legat de obezitatea copiilor, toată discuția s-a centrat în jurul mâncării de fast-food. Se întâmplă că nu prea am văzut copii supraponderali în această săptămână (asta nu înseamnă că ei nu există). În schimb am văzut copii cu extrem de multă energie, pe care nu au unde să și-o consume. Din această cauză devin agitați, cu deficit de atenție și mai mult sau mai puțin violenți. Reflectând la acestă oră, problema mâncării este doar una dintre cauze; sedentarismul + tehnologia + stilul de viață (unde intră și familia/ anturajul) sunt alte probleme. Ce facem în această situație?? Este suficient să facem două jocuri în săptămâna altfel sau ar fi cazul să găsim adevăratele cauze și să acționăm asupra lor?

Un altul: primăria a  cheltuit  mai mult de 600.000 euro din fonduri atrase și locale pentru un sistem video implementat în școli… un domn comenta pe un blog local că e super, dând exemplu faptul că un kinder a fost prins cu ajutorul camerelor video în timp ce fura telefoanele mobile ale colegilor.  Mă scuzați dragi părinți, dar de ce au nevoie copiii de telefoane mobile și tablete la școală? Nu sunt instrumente didactice, pauza are 10 minute so wtf??

Din păcate la ora actuală cheltuim bani pentru efecte, dar nu facem nimic să identificăm adevăratele cauze ale problemelor și să acționăm asupra lor. Pe termen mediu efectele vor fi dezastruoase (gândiți-vă la exemplele celor care pocnesc oameni pe stradă ca să se poată filma pentru net, că e funny…).

Fără titlu

Mi-a sărit în ochi știrea cu o tanti romă care trăiește din venitul minim garantat și a înapoiat un portofel cu 1000 lei. Un gest de normalitate este transformat în mega știre într-o țară în care guvernanții fură de sparg. Desigur toți ar trebui să fim cinstiți, să ne plătim impozitele la timp și dacă se poate să dăm și extra. Să ne punăm cenușă în cap și să facem incantații spre bunăstarea baronilor și a acoliților lor. Că serviciile publice duduie și toți o ducem bine mulțumită psd-ului…

Probleme existențiale majore

1

Odinioară, când găseam un articol drăguț, îl decupam și-l arhivam frumos într-un caiet, transformat ulterior într-un fel de dosar cu prostioare. Ba citate motivaționale (of course nu atât de motivaționale precum cele din prezent..), ba niște craci mișto, ba vreo rochie sexi. Desigur eu nu am fost singura care făcea așa ceva, motiv pentru care o persoană înzestrată cu vreo câteva cunoștințe de soft și melancolie a creat pinterest. Site-ul are zero plus interacțiune între utilizatori, motiv pentru care e folosit preponderent de gagici :D Totul bun și frumos, când te apucă sila de facebook, e zona ideală în care să te uiți la poze drăgălașe și să-ți vină tot felul de idei prin cap. Știi senzația aia când vrei să evadezi, să nu mai vezi picior de român, în încercarea de a schimba perspectiva? No bine site-ul ăsta era un fel de plaja de la Vama veche înainte să fie descoperită de hipsteri… un loc liniștit, cu mame americance care sharuiesc prostioare de mâncat sau croșetat și vreo doi gay care sharuiesc poze cu abdomene de alți gay și pantofi mișto. Not any more! Căci hipsterii români au descoperit plaja și-au venit cu gipanu, muzica lui bieber și shaorma vegană. Și nu ai unde să-ți pui tricoul pe plajă, că e plină de plasticuri și umbreluțe…