Atunci când creierul vede, dar nu procesează…

Ultima săptămână am petrecut-o la Ocna Sibiului, cu un proiect de tineret. Chestie pe care o practic regulat de câțiva ani încoace. Este însă pentru prima dată când mi s-a părut pustiu de tot prin zonă. Una din explicații poate fi legată de vreme – căci anul acesta vara a picat într-o joi… Și cu toate acestea nu cred că localnicii se sperie de o ploaie și niște grade în minus. O altă explicație este legată de “foamea” administratorului lacurilor și incapacității de a se adapta condițiilor actuale – anul acesta intrarea la lacuri s-a scumpit, că na, economia duduie (adică 15 lei/adult). De săptămâna asta am înțeles că ar fi 5 lei, un fel de “lacurile pentru toți” la final de sezon. Un alt lucru interesant e legat de baza de tratament, falimentată cu succes de un personaj controversat de prin zonă. În timp ce lacătul stă bine mersi pe poarta acestuia, la doi pași (adică în fața strandului) s-a înălțat cu succes un mic hotel privat, care furnizează… v-ați prins, proceduri de tot felul. În altă ordine de idei, înghețata de la Alpin fuse cam veche, punctul de informare pentru turiști e la fel de închis ca întotdeauna, și din alimentara din spatele acestuia am cumpărat toate acadelele, în timp ce vânzătorul omora muște cu un plici de plastic :)))) Măcar cafeaua a fost ok și sarea tot sărată… :P

z de la zen

- Și Claudia, ce mai faci?

- No bine, colorez. 

Știți la ce materii am avut tendința de a lua note mai mici în școala generală? Desen, lucru manual și sport. Ia ghiciți cu ce mă ocup în acest moment? :)) Chestia e că 1, arta nu e musai să fie un scop în sine, poate fi și un instrument și 2, toți copiii sunt artiști în felul lor și mulți ar ajunge departe dacă nu ar exista adulții stupizi din jurul lor… Din fericire în ziua de azi există google, youtube și multe resurse gratuite, astfel încât fiecare dintre noi să-și poată depăși limita incompetenței sale :) În cazul meu, o modalitate zen de a finaliza niște materiale colorate într-o zi caniculară.

DSC_0002

oh, nuuuuuuuuuuu

Azi mi-am deschis wordpress-ul cu scopul de a scrie un articol drăguț, motivațional despre cum poți să fii zen, muncind în același timp. O să îl scriu, dar puțin mai târziu, pentru că, surpriză! WordPress s-a modificat din nou… Nu trebuie să ne kilărească nici ebola, nici extratereștrii, că o vor face cu succes site-urile pe care le folosim :((

Mai știți vorba de la începutul anului?

Cea cu: vorbim mai puțin, facem mai mult. Am realizat că nu prea am respectat-o în practică. Motivele nu sunt prea complicate. În iureșul relaționării sociale, nu pot să-mi stăpânesc mâncărimea degetelor. Sunt conștientă că-i înfiorător de mult balast pe net. Care crește exponențial, mai ceva ca mormanele de semințe din parc. (Poate asta e brandul uman, să-și marcheze teritoriul prin gunoaie, no matter what…) Așa că orice comentariu, chiar dacă este pertinent, tinde să pună moț rahatului deja existent. De ce aș vrea să contribui la așa ceva? Sunt cumva sărită de pe fix? Nu, nu vreau să fiu în rând cu ceilalți – din practică, eu exist în trei faze diferite: contra curentului, înaintea sau în urma curentului. (Da, am picat în cap când eram kinder :)) ) Și atunci? Păi, atunci când nu poți să te uiți în ochii celuilalt și să dai suav din gene, mai scrii un rând, mai postezi un smiley, mai distribui o poză mică și haioasă :P Desigur explicațiile sunt mult mai elaborate și complexe… dar psihanaliza strică tenului :)

Cu amin înainte. În Si major.

“Bună ziua, știți sunt cântărețul de la biserică, pentru taxă…

Bună ziua, nu dau bani la biserică.”

Mi-am adus aminte de dialogul pe care-l prestez cel puțin o dată pe an, citind știrea care zice că Ponta a semnat o hotărâre de urgență care decide plata (din nou) a cântăreților de la biserică de către Consiliile Județene. Căci dacă domnii respectivi sunt plătiți din bani publici să colecteze taxe cu plasa de prin cartiere, cât de greu le va fi să distribuie și niște fluturași mici de campanie, tot cu plasa?

 

nu este ok

să pui copilul să-și facă nevoile după copac, deși ai toalete ecologice la îndemână… de fiecare dată mă întreb dacă familiile respective au și acasă copaci…

să comentezi agresiv și aiurea-n tramvai…

adult, major și vaccinat fiind, să vii să cerșești poze, apă, whatever cu veșnica întrebare: “dar aici nu se dă nimic?”… ai putea măcar să cerșești mai creativ…

să te plimbi cu skate-ul alcoolizat și (posibil) drogat (voi realizați câte autostrăzi am avea dacă i-am pune pe ăștia la muncă??)

să te temi că ți se fură rucsacul doar pentru că sunt niște copii romi în zonă. da’ mai știți de la logică: toți romii sunt hoți (presupune el). toți românii sunt romi (presupun mulți alții). deci…

 

Cod roșu de prostie

Desigur inundațiile în România se întâmplă o dată la 100 de ani.

Desigur încălzirea globală este un concept super nou, despre care nu se discută de cel puțin 10 ani.

Desigur nu există nicio hartă națională de risc la inundații, care să ajute la prevenirea de catastrofe.

Desigur nu există nicio organizație națională, de mega-interes public care să facă educație publicului.

Desigur toate se întâmplă pentru că nu ați dat destui bani la biserică…